Falimentul crestin al Europei trage dupa sine falimentul moral al Europei, iar falimentul moral al Europei trage dupa sine falimentul financiar. Tarile cele mai afectate sunt tarile in care punctul de plecare (crestinismul) e cel mai afectat.
Crestinismul nu inseamna doar rugaciune. E vorba mai degraba de valorile umane, tot ceea ce nu tine de invidie, egoism, rautate, minciuna, viclenie. De asta am spus ca fara o baza crestina se ajunge la imoralitate.
Daca nu am avea principii nu ne-am respecta nici pe noi si cu atat mai putin pe ceilalti! Seara placuta Raul! PS Ma bucur ca iti plac picturile pe care le gasesti la mine.
Sunt de acord ca Europa trece printr-o criza morala si de sistem. Insa grecii sunt credinciosi activi, spaniolii la fel. Mai curand englezii s-au indepartat mai mult de biserica decat primele tari victime.
Poate ca asa vedem noi, in ceea ce-i priveste pe englezi, ca s-au indepartat. Insa poate asta e atitudinea lor reala, nu mai sunt falsi, asa simt si asa isi traiesc credinta, rar, dar bine.
Si la ei morala crestina a fost introdusa cu forta, de nici acum nu si-au revenit din anumite aspecte ale ei, tocmai alea cele mai dezavantajoase, adica birocratia.
Au intrat vecinul de la vest in faliment si dormeam eu de n-am observat? :P Ca mai atei ca frantujii doar scandinavii pot sa fie :D. Si oops, parca nici aia n-au intrat in faliment ultima data cand verificam. Crestinismul e pe duca de vreo suta de ani. Si n-are legatura cu economia. Morala laica e la fel de buna, nu e nevoie de amenintarea unui mosneag senil cu o putativa viata de dupa moarte si damnare eterna ca sa functioneze etica. Asta ca sa nu zic ca toata Europa a dus-o al dracu' de bine si cultural si economic inainte de religia crestina (care e de provenienta semita si nu tocmai potrivita pe tiparul genetic european). E o chestia anacronica treaba cu crestinismul si singurul meu regret e ca nu se duce la dracu mai repede. Din nou, treburile de care amintesti tu pot fi sustinute si de morala laica, nu e nevoie de povesti. De altfel cel mai rau o duc tarile in care inca se mai da doi bani pe crestinism. Adica Italia, Spania, Portugalia, Grecia si Ciprul. Germania, Franta, tarile Scandinave, Elvetia...o duc bine merci. Adica eu observ exact invers fenomuenul. Chiar asa, la ce tari te referi specific?
La acelasi tari, doar ca voebim de doua lucruri diferite. eu voebesc despre crestinismul real, care inseamna solidaritate prin simplitate si modestie, iar voi cred ca va referici la crestinismul practicat, acela de imagine.
NU, eu chiar sincer cred ca intelegeam acelasi lucru ca si Vladen, pt cain mod real in Romania sau Italia, sau chiar SUA, oamenii chiar par a avea o religiozitate sporita in sensul ca in sufletul lor cred, atat la niveluri rationale cat si afective, in importanta unei relatii spirituale cu D-zeu, fie ca sunt practicanti din aia care se duc la biserica ff des si participa la ritualuri, ca de ex inchinat, posturi, etc, (+ indiferent de daca o fac de ochii lumii sau nu), pe cand de ex in Scandinavia, in mod real majoritatea populatiei contemporane este sincer atee convinsa, adica sincer majoritatea chiar cred, daca intrebi asa omul de pe strada, la intamplare, ca acest fel de relatie cu o credinta in D-zeu NU e importanta si e chiar posibil detrimentala, (asta chiar dincolo de relatia cu o biserica organizata, sau parerea lor personala despre puterea si influenta bisericii luterane oficiale in statul respectiv, ca de ex cum se vaita romanii de BOR toata ziua, insa in sufletul lor majoritatea chiar sincer cred ca e important sa crezi in D-zeu, dar pe invers)
Cat despre etica promovata de diversele religii, pai majoritatea promoveaza coduri etice destul de semnificative si importante, chiar utile in mare masura cred eu, chiar sincer, asa la nivel de idee, de buna intentie de baza, ca nu cred ca religiile s-au organizat de la bun inceput asa conspirativ ca cine stie ce corporatii malevolente care sa pacaleasca oamenii si sa-i escrocheze in mod expres, si de altfel nici acum nu cred ca bisericile organizate mai traditionale vor sa escrocheze oamenii in mod expres, insa au devenit de-a lungul istoriei ff complicate tocmai organizarea birocratica oarecum corporatista, plus angajamentul lor politic si relatia lor cu politica laica organizata, inclusiv cu posibilitati de coruptie sau disfunctie organizationala interna, etc. Si desigur ca un om contemporan tocmai de asta nu mai are chef, dar in cultura contemporana din Romania inca mai exista acea urma de nostalgie dupa un preot de tara + un medic de tara + un invatator de tara romantici de sec 19, ca un fel de triumvirat roman antic insa "luminat la cap" neo-clasicizat la un nivel idealizat, (in perioada iluminista oarecum anterioara dar care sosise si in Romania pe la 1848, etc).
Ma rog, desigur acea imagine de triumvirat romantic mai mult la intelectuali, ca la omul de rand analfabet majoritar la 1848 in Romania, putin ii pasa de acesti boieri oricum, si nici acum nu are de ce sa-i pese pt ca pe de o parte a patruns un anti-intelectualism feroce din perioada comunismului, pe de alta nici intelectualii romani nu sunt chiar asa de breji, fiind tot spalati pe creier de lecturile lor preferate + lenesi sa intreprinda si altele, nici educati de mici sa gandeasca prea critic sau auto-critic, plus sunt si ei oameni corupti si coruptibili, chiar cei mai bine intentionati dintre ei, asa ca desigur ca au dezamagit pe majoritatea, plus pe de a 3-a parte doar nu o sa lase un clan mafiotic ciolanul Romaniei din mana unui grup de intelectuali, care, in plus, nici nu se pricep, nici nu au know-how, nici nu au uneltele necesare, plus pot fi oricand ridiculizabili si chiar discreditabili ff usor de la dl Moliere incoace...asta la nivel de elitele eale ale Romaniei concrete de azi. Desigur totul fiind o recreere a unor modele mai timpurii, dar nimic autentic progresist, pt ca nici mafioticii nu sunt chiar atat de breji, drept care si tu oftezi dupa "competente" si examene eliminatorii, dar cred ca ai si niste idealuri cam utopice ff pretentioase fata de semenii oameni, (si imi permit sa zic asta pt ca si eu am aceste tendinte elitist pretentioase, desi nu fata de semenii mei oameni politicieni profesionisti, ci mai mult asa in sfera privata + am si fata de educatorii profesionisti ai publicului larg, care includ nu numai invatatorii si profesorii, dar si PR-istii de toate felurile, mai ales aia culturali, dar si intr-o oarecare masura si aia comerciali sau politici, deoarece am eu un fix personal cu asta, si vreau sa fie mai buni, si chiar sincer cred ca astia din Romania POT fi mai buni, dar sunt lenesi + nemotivati, ca nici nu au de ce sa fie prea motivati ca doar sunt si ei, aia care sunt in stare, constienti ca nu mai e 1848 de mult).
Dupa parerea mea omul mai si crede si cf afinitatilor lui mai naturale, ca de ex daca e de gen ca ii place SF-ul de tip mai pesimist-dramatic-catastrofic, pe urma se indrepta si catre bransele religioase care pun mai mult accent pe D-zeu ca judecator mai sever si Apocalipsa, dar daca are mai multa afinitate cu optimismul comediilor romantice, se va indrepta mai mult catre alte branse...si nu neaparat total asa ca e egoist sau ipocrit, ca nu e ceva neaparat total constient, sau rational deliberativ, cand vine vorba de religiozitate si credinta mai intra si o masura de afectivitate, si cred ca e normal sa fii atras de ceva care simti ca rezoneaza cu tine si te face sa te simti mai in armonie...si asta poate avea si un substrat cultural educativ extra fata de afinitatile innascute, ca daca de cand esti mic cresti intr-o anumita limba si cu anumite obiceiuri, desigur ca le resimti aproape si de sufletul tau si cine esti si devii atunci cand esti in formare, mai intra si etapele normale ale vietii oricui, ca de ex cand esti mai rebel in adolescenta si vrei sa fii mai individual mai cu mot special fata de altii, sau altfel decat parintii, mai poate survine si un interes oarecum sporit natural catre religiozitate la varstele mai adulte pe masura ce omul creste in varsta (ca s-a observat si asta), la unii mai exista si chemari speciale, sau la mai multi intervine si o admiratie specifica fata de unul sau mai multi reprezentanti al clerului profesionist care se comporta intr-un mod autentic admirabil in cadrul unei religii organizate, etc. Unii chiar se pot gandi chiar la niveluri mai inalt rationale la avantajele credintei pt societatea mai larga, adica efectiv se pot apropia de credinta din spirit civic si etic. Cat despre ce e a practica un crestinism fals sau autentic, zau, asta mi se pare ff dificil de evaluat asa in cadrul unui om individual, mie personal mi-ar fi deosebit de dificil daca nu chiar imposibil sa estimez eu daca cineva practica un crestinism fals sau autentic, si ce e aia de fapt crestinism autentic, de vreme ce crestinismul este o credinta vie, si e si incontinuu interpretat de catre reprezentantii si promoterii lui chiar cei mai invatati si mai etici si autentic credinciosi, si pana si ei au diferente de opinie chiar destul de semnificative, nu numai de nuanta, unii fata de altii, dar asta nu e ceva neaparat rau, ca atesta vitalitatea si importanta crestinismului.
Eu, ca viitor Dictator al Romaniei, (daca se renunta la criteriul de a fi bogat), am sa permit libertatea religioasa in cadrul dictaturii mele, insa voi introduce ore de religie obligatorii in scoli, nu atat cu predatul vreunei doctrine anume in afara de niste definitii de baza ale unor cuvinte mai complicate, de ex religie, religiozitate, spiritualitate, religie organizata, etc, insa cu diverse teme obligatorii de efectuat de fiecare, indiferent ca e religios sau nu sau in ce bransa, de ex, la clasele primare, sa dea un exemplu de lucrator bisericesc contemporan, daca e posibil chiar sa gaseasca unul si sa-l aduca la clasa, si sa il prezinte ce face, ce atributii de serviciu are, ce studii, si ce pregatire are, etc, sau sa aleaga un leader de religie organizata din trecut (la clasele de sc generala) sau din prezent (la clasele de liceu), si sa ii prezinte biografia si contributia lui, ca si cum ar scrie o scrisoare de recomandare sincera, atat cu posibile defecte profesionale si domenii unde nu s-a descurcat prea bine, cat si cu calitati profesionale si ce a facut mai ca lumea.
P.S. Cum am zis mai inainte, la religiosi intra si ateii convinsi, ca tot aia e, dar oarecum contra sau pe invers. Sa se prezinte la clasa un ganditor ateu, chiar si in persoana, sau leader de organizatie atee-umanista din trecut si din prezent, si sa se efectueze temele de mai sus.
Pt bacalaureat, proba scrisa la alegere fata de proba la geografie, a se prezenta un caz de conversie religioasa fortata sau de bunavoie, si a se povesti povestea omului respectiv.
Eu nu sunt crestina decat pentru ca in aceasta credinta au ales ai mei sa ma boteze. Crezi ca sunt plina de invidie, egoism, rautate, minciuna, viclenie doar pentru ca nu merg la biserica si nu ma inchin? :-P
Adica am putea iesi din criza daca ne rugam mai mult? De-aia li se falfaie chinezilor de faliment, ca ei nu sunt crestini!:)
RăspundețiȘtergereCrestinismul nu inseamna doar rugaciune. E vorba mai degraba de valorile umane, tot ceea ce nu tine de invidie, egoism, rautate, minciuna, viclenie. De asta am spus ca fara o baza crestina se ajunge la imoralitate.
ȘtergereAsa este. Valorile umane s-au dus de rapa.
RăspundețiȘtergereVin altele...
ȘtergereDaca nu am avea principii nu ne-am respecta nici pe noi si cu atat mai putin pe ceilalti!
RăspundețiȘtergereSeara placuta Raul!
PS Ma bucur ca iti plac picturile pe care le gasesti la mine.
Da, imi plac, sunt terapeutice.
ȘtergereSunt de acord ca Europa trece printr-o criza morala si de sistem. Insa grecii sunt credinciosi activi, spaniolii la fel. Mai curand englezii s-au indepartat mai mult de biserica decat primele tari victime.
RăspundețiȘtergerePoate ca asa vedem noi, in ceea ce-i priveste pe englezi, ca s-au indepartat. Insa poate asta e atitudinea lor reala, nu mai sunt falsi, asa simt si asa isi traiesc credinta, rar, dar bine.
ȘtergerePai scandinavii sunt majoritari atei si le merge ff bine.
RăspundețiȘtergereSi la ei morala crestina a fost introdusa cu forta, de nici acum nu si-au revenit din anumite aspecte ale ei, tocmai alea cele mai dezavantajoase, adica birocratia.
ȘtergereSi desigur lipsa varietatii bunurilor de larg consum.
ȘtergereTrebuie sa stabilim intai ce inseamna crestin si ateu. Asta e problema, excesul de crestinism a dus la o devalorificare a acestuia.,
ȘtergereAu intrat vecinul de la vest in faliment si dormeam eu de n-am observat? :P Ca mai atei ca frantujii doar scandinavii pot sa fie :D. Si oops, parca nici aia n-au intrat in faliment ultima data cand verificam. Crestinismul e pe duca de vreo suta de ani. Si n-are legatura cu economia. Morala laica e la fel de buna, nu e nevoie de amenintarea unui mosneag senil cu o putativa viata de dupa moarte si damnare eterna ca sa functioneze etica. Asta ca sa nu zic ca toata Europa a dus-o al dracu' de bine si cultural si economic inainte de religia crestina (care e de provenienta semita si nu tocmai potrivita pe tiparul genetic european). E o chestia anacronica treaba cu crestinismul si singurul meu regret e ca nu se duce la dracu mai repede. Din nou, treburile de care amintesti tu pot fi sustinute si de morala laica, nu e nevoie de povesti. De altfel cel mai rau o duc tarile in care inca se mai da doi bani pe crestinism. Adica Italia, Spania, Portugalia, Grecia si Ciprul. Germania, Franta, tarile Scandinave, Elvetia...o duc bine merci. Adica eu observ exact invers fenomuenul. Chiar asa, la ce tari te referi specific?
RăspundețiȘtergereLa acelasi tari, doar ca voebim de doua lucruri diferite. eu voebesc despre crestinismul real, care inseamna solidaritate prin simplitate si modestie, iar voi cred ca va referici la crestinismul practicat, acela de imagine.
ȘtergereNU, eu chiar sincer cred ca intelegeam acelasi lucru ca si Vladen, pt cain mod real in Romania sau Italia, sau chiar SUA, oamenii chiar par a avea o religiozitate sporita in sensul ca in sufletul lor cred, atat la niveluri rationale cat si afective, in importanta unei relatii spirituale cu D-zeu, fie ca sunt practicanti din aia care se duc la biserica ff des si participa la ritualuri, ca de ex inchinat, posturi, etc, (+ indiferent de daca o fac de ochii lumii sau nu), pe cand de ex in Scandinavia, in mod real majoritatea populatiei contemporane este sincer atee convinsa, adica sincer majoritatea chiar cred, daca intrebi asa omul de pe strada, la intamplare, ca acest fel de relatie cu o credinta in D-zeu NU e importanta si e chiar posibil detrimentala, (asta chiar dincolo de relatia cu o biserica organizata, sau parerea lor personala despre puterea si influenta bisericii luterane oficiale in statul respectiv, ca de ex cum se vaita romanii de BOR toata ziua, insa in sufletul lor majoritatea chiar sincer cred ca e important sa crezi in D-zeu, dar pe invers)
ȘtergereCat despre etica promovata de diversele religii, pai majoritatea promoveaza coduri etice destul de semnificative si importante, chiar utile in mare masura cred eu, chiar sincer, asa la nivel de idee, de buna intentie de baza, ca nu cred ca religiile s-au organizat de la bun inceput asa conspirativ ca cine stie ce corporatii malevolente care sa pacaleasca oamenii si sa-i escrocheze in mod expres, si de altfel nici acum nu cred ca bisericile organizate mai traditionale vor sa escrocheze oamenii in mod expres, insa au devenit de-a lungul istoriei ff complicate tocmai organizarea birocratica oarecum corporatista, plus angajamentul lor politic si relatia lor cu politica laica organizata, inclusiv cu posibilitati de coruptie sau disfunctie organizationala interna, etc. Si desigur ca un om contemporan tocmai de asta nu mai are chef, dar in cultura contemporana din Romania inca mai exista acea urma de nostalgie dupa un preot de tara + un medic de tara + un invatator de tara romantici de sec 19, ca un fel de triumvirat roman antic insa "luminat la cap" neo-clasicizat la un nivel idealizat, (in perioada iluminista oarecum anterioara dar care sosise si in Romania pe la 1848, etc).
ȘtergereMa rog, desigur acea imagine de triumvirat romantic mai mult la intelectuali, ca la omul de rand analfabet majoritar la 1848 in Romania, putin ii pasa de acesti boieri oricum, si nici acum nu are de ce sa-i pese pt ca pe de o parte a patruns un anti-intelectualism feroce din perioada comunismului, pe de alta nici intelectualii romani nu sunt chiar asa de breji, fiind tot spalati pe creier de lecturile lor preferate + lenesi sa intreprinda si altele, nici educati de mici sa gandeasca prea critic sau auto-critic, plus sunt si ei oameni corupti si coruptibili, chiar cei mai bine intentionati dintre ei, asa ca desigur ca au dezamagit pe majoritatea, plus pe de a 3-a parte doar nu o sa lase un clan mafiotic ciolanul Romaniei din mana unui grup de intelectuali, care, in plus, nici nu se pricep, nici nu au know-how, nici nu au uneltele necesare, plus pot fi oricand ridiculizabili si chiar discreditabili ff usor de la dl Moliere incoace...asta la nivel de elitele eale ale Romaniei concrete de azi. Desigur totul fiind o recreere a unor modele mai timpurii, dar nimic autentic progresist, pt ca nici mafioticii nu sunt chiar atat de breji, drept care si tu oftezi dupa "competente" si examene eliminatorii, dar cred ca ai si niste idealuri cam utopice ff pretentioase fata de semenii oameni, (si imi permit sa zic asta pt ca si eu am aceste tendinte elitist pretentioase, desi nu fata de semenii mei oameni politicieni profesionisti, ci mai mult asa in sfera privata + am si fata de educatorii profesionisti ai publicului larg, care includ nu numai invatatorii si profesorii, dar si PR-istii de toate felurile, mai ales aia culturali, dar si intr-o oarecare masura si aia comerciali sau politici, deoarece am eu un fix personal cu asta, si vreau sa fie mai buni, si chiar sincer cred ca astia din Romania POT fi mai buni, dar sunt lenesi + nemotivati, ca nici nu au de ce sa fie prea motivati ca doar sunt si ei, aia care sunt in stare, constienti ca nu mai e 1848 de mult).
ȘtergereE rau sa nu crezi. Insa mai rau e sa crezi in ceea ce nu trebuie. La fel cum e rau sa practici un crestinism fals.
ȘtergereDupa parerea mea omul mai si crede si cf afinitatilor lui mai naturale, ca de ex daca e de gen ca ii place SF-ul de tip mai pesimist-dramatic-catastrofic, pe urma se indrepta si catre bransele religioase care pun mai mult accent pe D-zeu ca judecator mai sever si Apocalipsa, dar daca are mai multa afinitate cu optimismul comediilor romantice, se va indrepta mai mult catre alte branse...si nu neaparat total asa ca e egoist sau ipocrit, ca nu e ceva neaparat total constient, sau rational deliberativ, cand vine vorba de religiozitate si credinta mai intra si o masura de afectivitate, si cred ca e normal sa fii atras de ceva care simti ca rezoneaza cu tine si te face sa te simti mai in armonie...si asta poate avea si un substrat cultural educativ extra fata de afinitatile innascute, ca daca de cand esti mic cresti intr-o anumita limba si cu anumite obiceiuri, desigur ca le resimti aproape si de sufletul tau si cine esti si devii atunci cand esti in formare, mai intra si etapele normale ale vietii oricui, ca de ex cand esti mai rebel in adolescenta si vrei sa fii mai individual mai cu mot special fata de altii, sau altfel decat parintii, mai poate survine si un interes oarecum sporit natural catre religiozitate la varstele mai adulte pe masura ce omul creste in varsta (ca s-a observat si asta), la unii mai exista si chemari speciale, sau la mai multi intervine si o admiratie specifica fata de unul sau mai multi reprezentanti al clerului profesionist care se comporta intr-un mod autentic admirabil in cadrul unei religii organizate, etc. Unii chiar se pot gandi chiar la niveluri mai inalt rationale la avantajele credintei pt societatea mai larga, adica efectiv se pot apropia de credinta din spirit civic si etic. Cat despre ce e a practica un crestinism fals sau autentic, zau, asta mi se pare ff dificil de evaluat asa in cadrul unui om individual, mie personal mi-ar fi deosebit de dificil daca nu chiar imposibil sa estimez eu daca cineva practica un crestinism fals sau autentic, si ce e aia de fapt crestinism autentic, de vreme ce crestinismul este o credinta vie, si e si incontinuu interpretat de catre reprezentantii si promoterii lui chiar cei mai invatati si mai etici si autentic credinciosi, si pana si ei au diferente de opinie chiar destul de semnificative, nu numai de nuanta, unii fata de altii, dar asta nu e ceva neaparat rau, ca atesta vitalitatea si importanta crestinismului.
ȘtergereEu, ca viitor Dictator al Romaniei, (daca se renunta la criteriul de a fi bogat), am sa permit libertatea religioasa in cadrul dictaturii mele, insa voi introduce ore de religie obligatorii in scoli, nu atat cu predatul vreunei doctrine anume in afara de niste definitii de baza ale unor cuvinte mai complicate, de ex religie, religiozitate, spiritualitate, religie organizata, etc, insa cu diverse teme obligatorii de efectuat de fiecare, indiferent ca e religios sau nu sau in ce bransa, de ex, la clasele primare, sa dea un exemplu de lucrator bisericesc contemporan, daca e posibil chiar sa gaseasca unul si sa-l aduca la clasa, si sa il prezinte ce face, ce atributii de serviciu are, ce studii, si ce pregatire are, etc, sau sa aleaga un leader de religie organizata din trecut (la clasele de sc generala) sau din prezent (la clasele de liceu), si sa ii prezinte biografia si contributia lui, ca si cum ar scrie o scrisoare de recomandare sincera, atat cu posibile defecte profesionale si domenii unde nu s-a descurcat prea bine, cat si cu calitati profesionale si ce a facut mai ca lumea.
ȘtergereP.S. Cum am zis mai inainte, la religiosi intra si ateii convinsi, ca tot aia e, dar oarecum contra sau pe invers. Sa se prezinte la clasa un ganditor ateu, chiar si in persoana, sau leader de organizatie atee-umanista din trecut si din prezent, si sa se efectueze temele de mai sus.
ȘtergerePt bacalaureat, proba scrisa la alegere fata de proba la geografie, a se prezenta un caz de conversie religioasa fortata sau de bunavoie, si a se povesti povestea omului respectiv.
Eu nu sunt crestina decat pentru ca in aceasta credinta au ales ai mei sa ma boteze. Crezi ca sunt plina de invidie, egoism, rautate, minciuna, viclenie doar pentru ca nu merg la biserica si nu ma inchin? :-P
RăspundețiȘtergere