Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism
de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de
funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni.
Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de
care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe,
flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară
iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav,
sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei
generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de
pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie.
Fără bătrâni nu există viitor.
Din Rost, de Dan Puric.