Totul e superficial, începând
de la rugăciunea de
dimineaţă până
la somnul de peste noapte. Din credinţă
şi din cultură
a ramas doar numele. Educaţia
nu mai contează, pentru
că nu mai e condiţie
a civilizării. Toate
valorile reale sunt perimate iar cei care se mai agaţă
de ele rămân
în urmă.
Legea nescrisă a
reuşitei e sfântă
si imbatabilă. Deşi
e opusul a ceea ce înseamnă
sfânt. Bătălia
pentru Om se duce cu arme inegale. Şansele
sunt inegale.
Omul e obligat să
înţeleagă
că apartenenţa
la societate se face doar în
condiţiile în
care respectă cerinţele
acesteia. Involuntar îşi
schimbă priorităţile.
Grav e că aceste
priorităţi sunt alese de
altcineva. Mai grav e că
aceste priorităţi se
schimbă atât
de rapid, generate de evoluţie,
încât
nu mai reuşim să
ţinem pasul. Şi
toată existenţa
se reduce la a ajunge din urmă
turma, la a nu rămâne
pe dinafară, la o
alergare care înseamnă
bani, timp, energie şi
care te duce mereu la capătul
cozii.
