Cand mizerii nesemnate ajung pe internet

            Am citit un articol care m-a intrigat nu neaparat prin ceea ce expune, ci prin faptul ca nu e semnat, nici moderat. Sa arunci astfel de texte inepte intr-un spatiu publicistic si sa nu ti le asumi e o ipocrizie tipica jurnalistului roman contemporan.
            Articolul se numeste M-am saturat de Uniunea Europeana. U.E. a furat "legal" din Romania miliarde de euro si  apare pe o pagina care se numeste, paradoxal, Gandeste.org.

            "In fapt, Uniunea Europeana s-a comportat cu Romania la fel de rau ca si conchistadorii spanioli cu indienii-americani cand le-au impus cu forta o noua randuire social-politica, un nou sistem economic sau chiar un nou sistem religios."
             "Uniunea Europeana ia orice masura, inclusiv ilegale pentru a-i impiedica pe romani sa acceseze zecile de miliarde de Euro avute teoretic de catre Romania la dispozitie, prin sabotaje directe sau masuri ultra-birocratice care fac ca accesarea acestor bani sa fie aproape imposibila."

              In fine, intreg articolul e produsul unei minti frustrate, incapabila sa inteleaga ca problema Romaniei nu e acel procent de 1% ce pleaca spre U.E, ci celelalte 99% care raman in tara. Nu vreau sa discutam ce e scris in articol, pentru ca sunt aberatii ieftine, de genul scrisoare emotionanta, B1 tv sau KanalD. Problema pe care o ridic e aceea ca inca mai exista astfel de metode primitive de manipulare si sunt distribuite pe internet, fara sa existe pretentia de a cunoaste autorul. La fel de bine eu pot afirma ca am avut un cufar plin cu aur, dar mi l-a furat vecinul.
              Asadar, am fi bogati dar ne fura U.E. Nu conteaza ca daca alergi in parcuri te ucid cainii vagabonzi si numarul avorturilor depaseste numarul de locuitori.

Cum abordam articolele

           Reiau un articol mai vechi pentru ca nu s-a schimbat nimic si problema persista.

           Am avut in facultate o colega romanca. Mica de statura, dar cu fruntea mereu sus. Fata asta se credea un geniu si nu avea prieteni. Era prea desteapta ca sa stea de vorba cu noi. Nu pierdea nici un curs, venea la scoala cu taxiul si alerga pe coridoare, dand coate in dreapta si in stanga, doar ca sa fie prima in sala de curs si sa ocupe loc in fata, desi uneori era singura. Faceam spaniola, franceza si engleza in facultate. Si discutam pe diferite teme, ca sa invatam termeni, sa ne antrenam prin conversatie. Nu eram atenti la detalii, ci la verbe, la pronuntie, etc. Fata ne corecta mereu, facand mutre, ca Burebista a fost mai tare ca Decebal, ca fata garii e aia unde opresc trenurile, ca la Cluj sunt mai multi tampiti ca la Pucioasa, ca a facut ea studii, etc. Efectiv se ridica in picioare si se certa cu noi, cu 200 de oameni, cu lacrimi in ochi, disperata. Ma rog, nu mai stiu nimic de ea, probabil face a 7-a facultate sau scrie la vreun ziar sub pseudonime gen Ela Ciorna.
              De multe ori am fost corectat in ceea ce am scris aici. Ba ca mila nu are fix 1600 de metri, ba ca undele nu se propaga. Ba ca nu stiu ce verb suna mai bine la imperfect. Nu fac literatura. Daca vreti literatura, cititi carti. Nu fac nici fizica, nici istorie. Pentru asta sunt site-uri speciale.
              Citesc pe blogurile mari cum se cearta oamenii de la detalii, fara sa inteleaga nici macar tema sau mesajul. Se cearta de dragul contrazicerii, pentru ca nu accepta ca cineva are o idee mai buna sau ca are dreptate.
              Incurcam lucrurile. Mergem la munte desi ne place marea si apoi ne plangem ca e frig si ca nu e nisip.