Cum sunt romanii

             S-au purtat multe discutii pe seama stabilirii unei caracteristici generale a romanului. Cum e romanul privit din avion si cum e poporul ca suma a acestor indivizi. Consider ca cea mai corecta evaluare se poate face prin prisma a ceea ce ramane in urma.
             Ce nu inteleg multi e gradul de diversificare a acestei tari, enormele diferente de acces la cultura si civilizatie. Prima greseala se face atunci cand romanii de la oras ignora existenta romanilor din mediu rural si invers. Procentele sunt aproximativ egale, 51% dintre romani traiesc in mediul urban si 49% in mediu rural. Dar sa nu uitam ca o buna parte din romanii de la oras sunt veniti de la tara si se intelege rapid situatia, avand in vedere ca romanul isi apara si pastreaza cu tarie traditiile.
              Romanul de la oras e pe drumul cel bun, sa zicem. Se simte accesul la alte informatii in afara celor din presa. Problema ramane romanul din provincii. El considera civilizatia o mare amenintare. O fiara care doreste sa-i ia calul din curte si sa-i interzica sa circule cu caruta pe drumurile stramosilor lui. O fiara care-i interzice sa asculte muzica asa cum vrea el si sa-si bata nevasta de cate ori doreste. O fiara care nu-i da de lucru, desi daca i-ar da nu s-ar duce. Religia lui e huliganismul si haosul, nu mai crede in nimic pentru ca primarul si politistii sunt corupti si isi face singur dreptate.
               Replica voastra e o contra, stiu. Hai sa facem o ecuatie logica: am spus ca evaluam romanul prin prisma a ceea ce ramane in urma lui. Cei care nu intelegeti iesiti din orasele voastre si vizitati cateva orase de provincie, cateva comune cu 10-20 000 de mii de locuitori. Treceti pe o lista toate gunoaiele de pe strada, toate bancile, indicatoarele, tomberoanele rupte, toate hainele intinse la balcoane, toate masinile parcate aiurea, toate gardurile rupte, toate ruinele.
               Romanul de la tara e diferit fata de romanul de provincie, pentru ca, in principiu, e mai ocupat. Obligatoriu, altfel moare de foame. Insa il uraste pe romanul de la oras pentru ca are impresia ca acesta trage sforile si decide soarta lui. (Desi, paradoxal, e invers). Acesta isi revendica totul. Drumul ce trece prin fata casei lui e al lui, deci isi poate taia porcul pe asfalt. Terenul viran de peste drum e si acesta al lui, deci isi poate lasa vacile si caii sa pasca linistiti acolo. Satul intreg e al lui, pentru ca aduce regulat ofrande preotului, care are influenta si le garanteaza paza divina. Doarme totusi cu securea la usa si e hotarat sa loveasca daca se simte amenintat. A muncit toata viata si nu s-a ales cu nimic, deci nu intelege ce rost mai are sa nu arunce petul de bere in sant. E ignorat de toata lumea si se razbuna pe asta la alegeri.

              Cei prezentati mai sus reprezinta jumatate din populatia tarii. Plus cei de la oras care nu reusesc/doresc sa se integreze. Vorbim aici de romanul apatic, cel ce poarta mereu o punga de 1 leu sau plasa de rafie, cel ce e mereu trist, fara speranta. A pierdut totul, traditiile reale s-au dus, cultul muncii s-a dus, sanatatea s-a dus, copiii s-au dus, iar el nu se poate adapta civilizatiei. A ramas astfel suspendat intre doua lumi si pentru el chiar nu mai conteaza daca mai respecta sau nu vreo lege.

              Asadar, daca tu ai citit ieri sau azi dintr-o carte si daca ai pantofii curati, gandeste-te ca mai mult de un sfert din populatia tarii nu stie sa citeasca si mai mult de jumatate din populatia tarii nu poate sa citeasca.