In ultima vreme am citit niste lamentari personale pe ici pe colo si mi-am amintit de povestea cu drobul de sare, atat de reprezentativa pentru noi, romanii, mai ales in contextul actual. Sa stam pe la garduri si pe la porti (mall-uri si baruri) si sa ne plangem ca o mana de oameni vor sa ne determine sa scoatem din noi versuri mai dramatice decat cele ale lui Cosbuc: ...Ciocoi pribeag, adus de vânt,/ De ai cu iadul legământ/ Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!/ Răbdăm poveri, răbdăm nevoi/ Şi ham de cai, şi jug de boi...
Ma uit la mine. In trei-j-de ani de multe ori am fost cu un drob de sare deasupra capului, gata sa mi-l crape. Dar de fiecare data am gasit o solutie, fie l-am mutat, fie m-am mutat eu, fie l-au mutat altii. Daca nu era drobul de sare poate ca as fi dormit linistit la umbra cuptorului.
In urma cu vreo 9 ani fugeam de la facultate in Spania, de acolo in Franta. Dupa doua luni de boschetariat pe Coasta de Azur am gasit de lucru. Am lucrat cateva luni insa patronul de acolo a luat o teapa mare si nu m-a putut plati integral. Am fost foarte suparat pe viata, fusesem responsabil dar nerasplatit. M-am intors acasa doar cu o parte din bani, cu un gust amar. Dupa vreo 3 ani pierdeam in Belgia o masina scumpa, dintr-o neintelegere. Eram fara bani, cu datorii la firma ce-o aveam in Romania. Am luat-o iar spre Franta, cu cativa centi in buzunar, aveam niste prieteni. Acolo m-am intalnit cu francezul la care lucrasem. Stii, imi spune el, ai niste bani la mine, vreau sa ti-i dau. Si pentru ca m-ai inteles atunci, uite, casa mea e casa ta, atat cat ai nevoie. Si stiu pe cineva care are nevoie de un om de incredere.
Wow, asa ceva e rar. Omul chiar a dat dovada de omenie...
RăspundețiȘtergereSa zicem ca meritam banii aia... :))
ȘtergereMişto întâmplare. Din câte văd eu, drobul de sare te-a dus prin locuri faine :P
RăspundețiȘtergereDar cate nu le pot spune...:))
ȘtergereMai rar asa caractere...
RăspundețiȘtergereEu sau francezul?:))
ȘtergerePai ai dat si tu dovada de caracter si perseverenta, nu te-ai dat batut, desi desigur ca fiecare lovitura sau pierdere a fost o posibila mica povara, care e imposibil sa nu fi lasat o mica cicatrice. Dar cred ca asta este ce e de asteptat de la noi, asa ca oameni in viata, sa mergem inainte, sa avem anduranta, sa incercam sa nu ne lasam doborati...desigur depinde si de pierdere sau povara, ca una e o lovitura in sufletul nostru, alta e un pumn in figura, alta e o lovitura de maciuca in moalele capului, un cutit in spate, o pierdere materiala sau una, Doamne fereste, a unei persoane dragi si apropiate, etc. Si faptul ca tu nu te-ai lasat ranit asa la "onoare" prea tare (la narcisisim de fapt), cat ai fost totusi inca tanar si in formare, si ai mers mai departe denota taria structurala de baza cat si valoare de carcater. Adica eu nu mi-as face probleme daca as fi in locul tau chira sa fiu mandru de mine, desi, ma rog, eu personal caut orice ocazie sa ma impaunez cu mine insumi, sa imi acord un premiu, asa ca tind sa ii incurajez si pe altii sa faca asa, sa nu fie excesiv de modesti, pt ca am sincera impresie ca modestia (autentica, nu falsa) face parte din caracterul cultural romanesc (mai ales ca am vazut eu o sculptura a lui Brancusi despre asta si asa mi-am intarit acea convingere), si uneori daca e in exces sau neapreciata la justa ei valoare de alte culturi cu care se negociaza sau cu care se interactioneaza la nivel de competitie, poate aduce si unele dezavantaje.
RăspundețiȘtergereStart over! Pai as prefera uneori sa stau la soare cu doua brazilience care sa-mi faca vant cu frunze de palmier, dar...
ȘtergereDupa fapta si rasplata ... :)
RăspundețiȘtergereintotdeauna. chiar daca nu imediat.
ȘtergereFiecare are soarta lui. Unora le place sa aiba aventuri de genul acesta, pentru ca atunci isi pot manifesta anumite calitati. Si fiecare actioneaza diferit la aceiasi stimuli, asta depinde si de caracter. Tu ziceai de treizeci de ani, insa fratele meu face asa ceva de cincizeci: mereu de la capat. Eu va admir pe amandoi, insa o asemenea viata nu e pentru mine, de exemplu, pentru ca eu sunt mai stabil si accept schimbarile in ritmul meu, nu suport sa fiu fortat nici macar de soarta.
RăspundețiȘtergereIn privinta noastra, ca popor, nu cred ca suntem mult diferit fata de altii decat in aparenta.
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem asa. :)
Ștergereeu nu am acceptat niciodata sa ma supun. pot fi responsabil, am un job stabil in Franta de 4 ani, dar mai bine o coaja de paine decat sa fiu marioneta unora.
Ștergerenu va ramane asa, desi imi place.
Din punctul asta de vedere, sunt intru totul de acord cu tine.
ȘtergereDar stii ceva? Eu nu m-am nascut doar ca sa mor de foame. Si daca m-am nascut, inseamna ca am un loc pe Pamant, care e numai si numai al meu. Daca pierd un loc, inseamna ca nu era cu adevarat al meu. Asa ca... coaja de paine e foarte, foarte gustoasa si hranitoare.
Ai avut si noroc, pe langa nervii de otel si increderea in fortele proprii. Bafta in continuare!
RăspundețiȘtergereScuza-ma, in ce am avut noroc? Sa dorm sub poduri si in parcuri?
ȘtergereNu. Sa fii puternic, sa treci usor peste necazuri si sa mergi mai departe increzator. Sa te reintalnesti cu cel ce iti datora bani si el sa fie om cinstit.
Ștergere