Cum vorbesc ardelenii si bucurestenii

              Am mai scris discutia asta, dar m-a sunat din nou ardeleanul si mi-am adus aminte.       
              Ma suna un prieten din Ardeal, de la Cluj, roman adevarat. Partea lui din dialog o scriu cu bold.
             -Da?
             -No.
             -No... ce?
             -No... salut. Ce faci?
             -Bine, merg de la munca acasa. Tu?
             -Apoi...
             Tace. Ii aud respiratia rara in telefon. Astept, nimic. Intreb:
             -Apoi ce?
             -Apoi... aci la Cluj.
             -Ma suni cu o treaba?
             -Apoi... nu. Numa stau.
             -Bine. Esti bine?
             Nimic. Repet:
             -Esti bine? Alo? Alo?
             -No, da ce ai, ca am auzit, nu striga... stai un pic...
             Stau. Putin mai mult, il aud cum lucreaza ceva cu niste scule. Zice:
             -Ioi...
             ...
             -Auzi?
             -Da, ascult.
             -No...
             ...
             -No te mai sun io. 
             -Bine.
             -Da auzi?
             -Da...
             -Nu azi, maine poate. 
             Si a inchis.
           
          
             Ma suna un prieten de la Bucuresti, roman adevarat. La fel, partea lui cu bold.
             -Da?
             -Esti nebun!
             -De ce, m-au dat la stiri?
             -Ce faci frate, esti nebun?
             -Bine, uite, cu munca...
             -Ce munca, man, esti nebun? Ma lasi...
             -Cu ce ocazie?
             -Frate, esti nebun? Te-am inscris intr-o multinationala. Vine un baiat pe la tine sa-ti dea un card, esti nebun...
             -Ce multinationala?
             -Stai chill ca ma ocup eu de asta. Doar ma stii, esti nebun?
             -Pai, explica-mi...
              -Esti nebun, sunt la metrou, te pierd...
            
             Alti romani adevarati
            

Ardeleanul si bucuresteanul

             Ma suna un prieten din Ardeal, de la Cluj, roman adevarat. Partea lui din dialog o scriu cu bold.
             -Da?
             -No.
             -No... ce?
             -No... salut. Ce faci?
             -Bine, merg de la munca acasa. Tu?
             -Apoi...
             Tace. Ii aud respiratia rara in telefon. Astept, nimic. Intreb:
             -Apoi ce?
             -Apoi... aci la Cluj.
             -Ma suni cu o treaba?
             -Apoi... nu. Numa stau.
             -Bine. Esti bine?
             Nimic. Repet:
             -Esti bine? Alo? Alo?
             -No, da ce ai, ca am auzit, nu striga... stai un pic...
             Stau. Putin mai mult, il aud cum lucreaza ceva cu niste scule. Zice:
             -Ioi...
             ...
             -Auzi?
             -Da, ascult.
             -No...
             ...
             -No te mai sun io. 
             -Bine.
             -Da auzi?
             -Da...
             -Nu azi, maine poate. 
             Si a inchis.
           
           
             Ma suna un prieten de la Bucuresti, roman adevarat. La fel, partea lui cu bold.
             -Da?
             -Esti nebun!
             -De ce, m-au dat la stiri?
             -Ce faci frate, esti nebun?
             -Bine, uite, cu munca...
             -Ce munca, man, esti nebun? Ma lasi...
             -Cu ce ocazie?
             -Frate, esti nebun? Te-am inscris intr-o multinationala. Vine un baiat pe la tine sa-ti dea un card, esti nebun...
             -Ce multinationala?
             -Stai chill ca ma ocup eu de asta. Doar ma stii, esti nebun?
             -Pai, explica-mi...
              -Esti nebun, sunt la metrou, te pierd...
            
             Alti romani adevarati.
            

Regionalizare sau dictatura comunista

            Ma intorceam ieri acasa in spatele unei masini din Austria care avea inscriptionate reclame pentru regiunea Tirol. (E extraordinar acolo, daca aveti ocazia, mergeti.)
            Ma gandeam cat de bine se administreaza aceste state federale, sau, la modul general, e mai usor si mai simplu sa administrezi o anumita regiune decat o tara intreaga. La fel sunt land-urile in Germania, statele in SUA, departamentele in Franta, etc.
            Romania a respins ideea de regionalizare. De ce? Pentru ca toti banii merg la Bucuresti. E atat de simplu incat intelege tot prostul: toate taxele, impozitele, amenzile, fondurile, etc, merg la Bucuresti. De acolo, ei, numaratorii de bani, retrimit banii spre judete, dar doar ce ramane. Un fel de a lasa restul copilului pe care l-ai trimis la magazin sa-ti cumpere ceva. De asta vrea toata lumea la Bucuresti, acolo unde se face imparteala. De asta tara produce mereu si nu are niciodata. Macar daca ar face ceva cu banii, dar Bucurestiul arata ca dupa razboi, e una dintre cele mai mizerabile si periculoase capitale.
            UE a propus regionalizarea. Asta nu le place politicienilor. Asa ca trag de timp. Au trasat un plus mare pe harta si au impartit Romania in 4. Au bagat oamenilor in cap ca regionalizarea inseamna autonomia ungurilor si a secuilor. Hai sa nu ne mai dam viteji, daca ungurii sau sasii s-ar administra singuri, ne-ar da clasa la multe.