We love Romania

            De fiecare data cand sunt pe drumuri trag niste concluzii cu privire la conditiile pe care le impune traiul in Romania.
            Exista un lucru mostenit de la stramosi pe care l-am pastrat cu sfintenie: noroiul. Noroiul de calitate s-ar putea sa fie lucrul care defineste cel mai bine Romania. Nu cumva sa credeti ca vorbesc de sate izolate din munti. Vorbesc de drumuri nationale, europene, de orase mari, Cluj, Sibiu. In 700 de km am folosit 15 l de lichid de parbriz, plus apa vreo 10 l. Am sters farurile si geamurile de cel putin 10 ori. In 2014.
            Ii inteleg pe strainii care vin sa viziteze Romania si nu se mai intorc aici niciodata. Indicatoarele sunt extrem de rare, cele care exista sunt murdare, rupte, puse aiurea. De la Oradea pana pe Trasfagarasan exista un singur indicator cu Balea lac.
            Soferii sunt rai si prosti iar localnicii habar nu au pe ce lume si in ce judet traiesc.
            Si inca o confirmare, da, soferii din Alba sunt cei mai tampiti.
                                                                              

Pe drumuri (romanesti) de munte

            Scuzele autoritatilor vis-a-vis de zonele rurale de munte si de infrastructura care lipseste cu desavarsire sunt clare si simple: greu accesibil.
            Inca sunt sate fara curent electric, locuinte izolate, drumuri impracticabile 6-7 luni pe ani, fara acces la scoli, biserici, spitale, magazine. Insa... daca cineva cu influenta a pus ochii pe niste brazi frumosi, mari si drepti, in 2 zile vin utilajele grele si fac drum si daca cel care taie lemnele e pretentios, se si asfalteaza.
            Vorbeam cu cineva de acolo, imi spunea ca a fost o pana de curent care a tinut 2 saptamani. Imi amintesc cum anul trecut inainte de alegeri, masinile de la Electrica erau pe toti muntii, indiferent cat de rau era drumul si angajatii puneau bannere din brad in stanca.
             Mai imi amintesc cum pe drumul care se continua cu Tranfagarasan-ul uneori se inchide circulatia ca sa treaca unele camioane imense cu ciment, fier si alte materiale de constructii, pentru cabanele unora care au ingradit muntele si l-au declarat al lor. Desi drumul respectiv e cu regim special si are limite clare de tonaj.

                                                                                
               Si ceva despre spatiul Schengen.