De dragul vremurilor bune.
Hai sa fie un fel de leapsa.
sâmbătă, 16 martie 2013
Curriculum Vitae
Au fost la un moment dat cateva dorinte din partea unora sa ne expunem.
De dragul vremurilor bune.
Patriot am fost si mi-am facut datoria fata de tara. Parintele tarii m-a rasplatit.
De cult sunt cult. Ii multumesc mamei ca a fost mereu in spatele meu si ca mi-a cumparat toate cartile posibile. Desi uneori ma gandesc ca am citit degeaba, trebuia sa trag de fiare.
Cu fetele m-am descurcat binisor, desi le-am lasat impresia ca ma sperie.
De mic am avut aspiratii inalte.
Hai sa fie un fel de leapsa.
De dragul vremurilor bune.
Hai sa fie un fel de leapsa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pare cà perioada copilàriei ti-a plàcut cel mai mult...curatà, limpede..
RăspundețiȘtergereAcum càteva zile am fàcut ordine in dulapul pàrintilor si-am dat peste càteva fotografii din copilàrie, unice..ei bine, vreo càteva zile am ràmas nostalgicà, mai bine nu le gàseam...
Mie imi place sa ma uit la pozele de cand eram mic ! Am una pe la 4 ani cu o fata care ma tinea de gat destul de amoros si ma pupa ff pasional, si asa ceva nu am de cand sunt mai mare, plsu mai am una pe la vreo 5 ani in care eram ganditor cu mainile la spate de parca cugetam la soarta natiunii, paream ff intelectual si aveam si un pardesiu asa mai pepit cu un guler de catifea aristocratica. Numai ca nu le am cu mine niciodata ca ele apartin lui mama de fapt ca drept de proprietate si abia ma lasa sa pun mana pe ele sa ma uit la ele, nu m-ar lasa niciodata sa iau una din albumul ala, nici macar ca sa incerc sa fac o copie sa am si eu una a mea. Singurele poze pe care le am avut eu asa in posesia mea vreodata erau unele pe care mi le faceam pt diverse documente, din alea tepene in care trebuie sa te uiti drept inainte si sa nu zambesti, si din alea imi mai fac din cand in cand daca e nevoie, dar daca-mi raman le arunc pt ca nu-mi place cum arat in ele, nu am avut niciodata o poza autentic artistica de-a mea in posesia mea personala., elel mereu apartineau artistului care ma fotgrafia sau prietenilor acelui artist, adica eu am fost mereu doar model utilizat de altii pt bucuria altora, nu a mea personala. E tare dificil sa fii model profesionist. Te simti asa uzat cateodata, te simti cum se hranesc altii din tine, ca niste nesatui si tie nu-ti ramane nimica...cred ca pe undeva pot sa inteleg tristetea super-modelelor de tip Kate Moss, de exemplu, si de ce se simt ele uneori inclinate sa ia heroina, chiar daca eu insumi nu am cazut in acest narav. Si nici nu vreau sa incep sa ma gandesc cata discriminare pe baza de sex exista in industria modei..pai un model masculin chiar de top abia castiga 1/10 cat castiga un model feminin. De aia sunt si la moda baietii androgini care sa se imbrace in fete mai recent ca modele, asa ca Andrej Pejic de exemplu, ca sunt mai ieftini. Dar totusi sunt putini cu osatura fetei si a incheieturilor atat de fina ca el. Eu nu prea am fluiditate in miscari plus am incheieturile mainilor prea groase, ca altfel mie mi-ar fi placut sa fiu si eu model de rochii.
Ștergere@Viola: ma simt privilegiat ca nu am avut calculator si televizor in copilarie.
Ștergere@Rudolph: Vezi, mai Rudolph, ca te-au iubit fetele. Poate ne povestesti candva cum decurgeau intalnirile tale cu fetele, trebuie sa fie amuzant. Tot asa vorbaret erai?
ȘtergereProbabil in moda cu cat esti mai slab cu atat castigi mai bine. Si nu vreau sa-mi imaginez barbatul ala de 40 de kg.
Nu e vorba de a fi slab, e vorba de a avea un corp cat mai drept si plat, fara curburi care sa iti atraga alea ochii, ci rochia sa iti atraga ochii, modelul fiind mai mult pe post de "umeras-manechin". Femeile au osatura fina insa au curburile naturale ale corpului si pt a incerca sa si le aplatizeze se simt obligate sa slabeasca ff mult, la niveluri probabil nesanatoase. Unele au formele genetice asa mai longiline, dar maj pot avea acest fel de corp doar cand sunt ff tinere, de unde si scandaluri recente legate de exploatrea unor minore pt a lucra in ind modei, ceea ce nu kosher, deci si din acest punct de vedere se pot prefera modelele baieti androgini, care nu numai ca sunt mult mai ieftini, insa au corp de model si la varsta potrivita, adica nu la 15 ani, ci chiar dupa 18 ani incolo, si pana catre poate chiar 24 de ani, ceea ce e mare lucru, desi desigur cei cu corpoul ideal pt asa ceva sunt si ei destul de rari, unii au scrupule sa nu cumva sa se zica despre ei ca sunt gay (desi asta nu e obligatoriu si nici nu are vreo legatura, dar baietii nu prea sunt inclinati asa catre industra modei, plus in mod cat se poate de natural, maj baietilor la varsta aia, chiar si cei cu un corp potrivit pt modeling, viseaza la altceva, nu la mers pe podiumuri si a se lasa fotografiati. Plus e inca opozitie desigur din partea femeilo model, ca vor avea concurenta daca incep baietii mai mult sa se intereseze de asta, deoarece e fff dificil ca fata model, ca sunt multe, sa capete joburi real lucrative si inca pe o perioada destul de limitata de timp, asa intre 16 si poate max 19 ani, ca de nivel top model vor fi ff putine, plus e vorba si de sponsori si de ce doresc ei sa promoveze, si ce relatii de afaceri au ei.
ȘtergereUite-l pe Pejic ca e misto, atat la osatura feti si la purtatul rochiei, nu e grotesc, (desigur e si machit corespunzator, dar are si trasaturile OK<
http://www.youtube.com/watch?v=HO0nCeuuq20
Pe cuvant de pionier? :)
RăspundețiȘtergerePe cravata mea!
ȘtergerePai tu esti BLOND ??!! Eu credeam ca esti brunet sau cu par saten ff inchis oricum.
RăspundețiȘtergereNu, nu sunt blond. Doar in copilarie eram asa.
ȘtergereCe tare :) M-ai pus pe cautat poze din copilarie...
RăspundețiȘtergereasteptam...
ȘtergereDrapelul acela înfășurat în jurul taliei este premonitoriu pt blog: de/spre România :D
RăspundețiȘtergereFrumușel, frumușel copchil!
Inca de atunci aveam blog. :))
ȘtergereMultumesc. Toti copiii sunt frumosi.
Ce serios erai! Simpatic!
RăspundețiȘtergereFrumoase amintiri!
Eram...responsabil.
ȘtergerePrima pozà, cu bradul, am si eu una in costum popular, imi vine sà ràd cànd mà gàndesc, nu voiam sà mà-mbrac, mi se pàrea ciudat...azi mi se pare frumos foc!......) Eram vorbàreatà, usor timidà, aveam pàrinti severi, fàrà simtul umorului, sau poate erau toti asa pe vremea aia...In perioada adolescentei, am nimerit intr-o clasà de oràseni increzuti, nu am iesit prea mult in evidentà, dar dupà liceu nu prea ma mai interesat ce zic altii si mi-am luat zborul...
RăspundețiȘtergereDecursul tipic al vietii de roman...
ȘtergereDeci nu aveai papusi gonflabile cand erai mic!:)
RăspundețiȘtergereera papausa fotografului!
Ștergere