Ce nu e bine in religiile exagerate

            Simplu si scurt, hai sa vedem ce nu e bine in ortodoxie. Ma rog, in ortodoxia contemporana romaneasca.
           Crestinismul adevarat nu are nume. Ca niste baieti destepti s-au gandit la un moment dat sa dea niste nume unor obiceiuri, pentru a inventa o forma puternica de manipulare, e altceva. Crestinismul are la baza niste elemente clare care sunt si teme principale in Biblie. Credinta, mila, smerenia, evlavia, altruismul, dragostea, cateva porunci general valabile. Acum hai sa vedem legatura BOR cu pietrele de temelie ale crestinismului.
           BOR e organizatia cu una dintre cele mai mari cifre de afaceri. AFACERI. Afacerile nu se fac nici cu mila, nici cu altruism, nici cu dragoste. Afacerile se fac cu bani si cu sange rece.
           Primii crestini au lasat totul si au plecat in lume, saraci, printre saraci, invatati sa-si dea hainele de pe ei celor ce au nevoie. BOR are un sediu, mai multe, unde cei saraci si lipsiti pot contribui cu putinul lor. Nu chiar peste tot se cere in mod direct, dar se aminteste des enoriasilor nevoia de bani.
           Cele doua idei au un numitor comun, banii, care, in mod clar sunt luati de unde nu trebuie si folositi unde nu trebuie.
           Se propovaduieste o credinta falsa. La Paste, atunci cand jumatate din romani isi fac credite la banca sa-si umple masa, se sarbatoreste o Inviere. La ce bun sa tii o sarbatoare Celui Inviat, daca tu te inchini unor oase? Sa nu-ti faci chip cioplit, spune una dintre porunci. Pai ortodoxia fara icoane si moaste e ca marea fara apa. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine, spune o alta porunca. Preotii, inaltii prelati, fetele prea-luminate, ce sunt? Prin comportament, prin atitudine, prin imbracaminte? Nu sunt ei zei, cu toiagul lor? Dumnezeu nu s-a exprimat niciodata prin extravaganta, ba din contra.
           In vremea primilor crestini exista un adevarat cult al muncii. Munca era promovata si multe din pilde au ca si motiv munca. Munca aceea binefacatoare, aducatoare de belsug si sanatate. Ce spune calendarul ortodox? Sa nu muncesti in zilele marcate cu rosu. Ca te bate sfantul Ilie & co. Ce spune o alta porunca?  Adu-ti aminte de ziua Domnului ca s-o cinstesti. Ce fac crestinii duminicile? Dau la coasa si taie lemne, ca in timpul saptamanii au fost sarbatori mari si se supara parintele daca lucreaza.        
           Dealtfel, se vede clar cum sunt conducatorii religiosi ai unei tari dupa poporul acesteia.

Directii generale si directii personale

             Sunt prea mic pentru razboiul asta mare. Si voi, cei ca mine, la fel. Lumea e cu susul in jos si degeaba incerc eu sa o intorc. Cei care o mentin astfel sunt mai puternici si mai multi decat mine. Directia e clara si dura, vor rezista cei care vor accepta sa-i manance pe cei slabi.
            Ne-am pierdut valorile. Trasaturile umane se estompeaza. Traditiile nu mai au loc intre inovatii. Bunul simt si respectul te condamna sa ramai in urma. Credinta e falsa si Dumnezeu e din ce in ce mai departe.
            E din ce in ce mai greu sa ramai integru si sa-ti construiesti un caracter corect.
            Sunt si vor fi vremuri grele, insa eu nu ma voi adapta. Prefer sa raman in urma.

Text trist pentru Paste

             Mereu inaintea sarbatorilor oamenii parca isi pierde mintile.
             Ce facem nu are nici o legatura cu ceea ce ar trebui sa facem. Dar am dus Sarbatoarea acolo unde am vrut noi, ca vezi-Doamne suntem evoluati si destepti si avem nevoie uneori sa ne dam arama pe fata.
             Nu are nici un rost sa tii post o luna sau cat se tine daca rupi rafturile magazinelor cu caruciorul pentru momentul in care se termina postul. Nu are nici un rost sa fii bun daca in momentul in care se termina postul bagi cutitul intr-un miel.
             Hristos a murit ca sa intelegem ideea de sacrificiu. A zacut pe cruce, cu piroane in maini si cu spini pe cap. A inviat ca sa ne rugam unui Dumnezeu viu. Unde vedeti voi motivul de a bea si de a manca pana nu mai putem? Sa ne rasfatam in zilele de Paste e de fapt o bataie de joc fata de Sarbatoare.
              Totul e fals. Singura religie e banul. Bisericile sunt comerciale si preotii speculanti. Fiecare isi formeaza credinta in functie de interes.
            

Pentru duminica

            Pentru ca e duminica, acord doua randuri unei cauze ce afecteaza mult: deteriorarea relatiei cu Dumnezeu. Mai departe de nume, de religie, de obiceiuri, de credinte, exista o relatie personala intre tine si Dumnezeu. Chiar si cei care-L neaga pe Dumnezeu o au, doar ca o tin ascunsa si nu o recunosc.
            Cand Il transformi pe Dumnezeu in opulenta, in orare, in versuri, in posturi, in obiceiuri robotice, etc, iar in afara acestor atitudini considerate obligatii esti pe dos, cele enumerate mai sus sunt fara rost.

De citit

            Am primit prin mail textul de mai jos. Stiu, e lung. Stiu, exista pareri si pareri. Cititi-l. In zilele ce urmeaza il voi publica pe bucati.

ROST… de Dan Puric

"Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri."

Când te desparți din vina ta, încerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, îți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Când te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înțelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se întâmplă și atunci când te desparți de țara ta. Dezamăgit, înșelat, mânios, îndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a întâmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pământul și credința.

Bătrânii. România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune a unei generații care a trăit atâtea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credinta. O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.

Sună-ți bunicii, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.

Ce lipseste

            Ne lipseste educatia. Educatia primara. Educatia care spune sa cunosti si sa aplici respectul, altruismul, bunul simt. Cei 7 ani de-acasa care ar trebui reamintiti din 7 in 7 zile. Sa ne reeducam invatand inca o data ce inseamna cos de gunoi, strada, loc public, parc, triere, seminte, manele, pieton, batrani, copii, un mers normal, o voce potolita. Sa ne reevaluam vocabularul.
           Ne lipseste cultura. Cultura strans legata de educatie. Cultura care ne ajuta sa facem diferenta intre bine si rau, intre util si irelevant. Cultura care sa ne opreasca sa distrugem putinul ce ne-a ramas.
           Ne lipseste curajul. Curajul care ne indeamna sa spunem ce nu ne place, indiferent cui. Curajul care ne sustine atunci cand ne cerem drepturile. Curajul care ne face sa fim sinceri cu noi insine si apoi cu ceilalti. Curajul sa fim egali.
           Ne lipseste credinta. Credinta reala, cea sustinuta de optimism, nu credinta in oase lustruite.
           Ne lipseste unitatea. Unitatea care ne-ar face puternici. Unitatea fara egoism, fara intentii de suprimare. Sustinerea si incurajarea.
           Ne mai lipsesc multe. Dar daca am lucra putin la cele de mai sus, am face pasi mari in fata. Plus ca sunt calitati care nu necesita bani.

O alta fata a blogosferei

               Saptamana asta a fost saptamana confesiunilor in blogosfera. S-a dat arama pe fata, in sensul bun si s-au consolidat niste atitudini si aspecte ale vietii.
             A inceput pe Arhiblog, unde Hary face o pledoarie credintei, ca raspuns mesajului lui Baxt, un tanar cu probleme de sanatate ce indeamna la curaj si ambitie. Cei care isi fac veacul virtual pe Arhiblog si de regula sunt ca nemtii, reci si duri, s-au inmuiat si au demonstrat ca inca mai exista sensibilitate umana si credinta, numai ca sunt acoperite de straturi de obiceiuri si de exces de inteligenta. De ce e nevoie de drame ca sa recunoastem ca avem nevoie sa credem, ca avem nevoie de repere? De ce uneori suntem falsi, doar de dragul unor aplauze?

             Alta lectie de viata a fost predata de Vladen si de cei care-l sustin, cu nucleul Vienela. Vladen a demonstrat ca exista oameni buni si rai si ca in spatele oricarei activitati exista un risc. Ne-a reamintit cat de periculosi si de bolnavi pot fi unii si cum, intr-o clipa de neatentie, pot castiga teren. Vienela a strans randurile de aparare, cu voluntari si a explicat inca o data meritul unei lupte bune.