Cum ne scuzam in fata civilizatiei

            Saptamana trecuta, intr-o seara, ma plimbam printr-un sat de la poalele Alpilor austrieci. Si cum respiram eu aerul ala curat, mi-a venit o pofta primitiva sa sparg seminte. Desi nu cred ca am mancat doua pachete de seminte in toata viata mea.
            M-am uitat pe jos si n-am vazut nici o mizerie, nici un muc de tigara, nici o buruiana crescuta aiurea. Nici un cos de gunoi. Pe toata strada, in aproximativ un km, nici un cos de gunoi. Si am inteles.
            Cand am spus ca romanul e omul gunoaielor, mi-au sarit in cap ca nu sunt cosuri de gunoi pe strada, altfel romanii ar fi cei mai curati dintre pamanteni. La fel cu agricultura. Ar face, dar vara e cald si iarna frig. La fel evolutia culturala. Ar citi, dar n-au timp din cauza stirilor. Ar merge regulamentar cu masina, dar nu e trasat drumul. Etc.
            Poti sa scoti romanul din Romania, dar nu vei scoate niciodata Romania din roman, zise Blegoo.

Romanul nu vrea

            Romanul nu vrea iarna, ca-i frig si e zapada si zapada trebuie lopatata si maturata des.
            Romanul nu vrea nici vara, ca-i cald, respira greu, transpira si moare de ciuda ca el trebuie sa lucreze si altii sunt la mare.
            Primavara considera ca-l bate Dumnezeu prin inundatii si prin gunoaiele ce apar dupa topirea zapezii.
            Toamna boceste ca ar culege, dar n-are ce, ca n-a plantat nimic in primavara.