Cabral, ne lasi?

            E grav ce s-a intamplat in Apuseni. E grav ca statul roman cere totul si nu ofera nici o siguranta. Dar mai grav decat atat e ca oameni precum Cabral incearca sa ne explice ca acei oameni care au murit nu aveau nici o sansa. In anul 2014. Ca el are ATV si stie.

Cum abordam articolele

           Reiau un articol mai vechi pentru ca nu s-a schimbat nimic si problema persista.

           Am avut in facultate o colega romanca. Mica de statura, dar cu fruntea mereu sus. Fata asta se credea un geniu si nu avea prieteni. Era prea desteapta ca sa stea de vorba cu noi. Nu pierdea nici un curs, venea la scoala cu taxiul si alerga pe coridoare, dand coate in dreapta si in stanga, doar ca sa fie prima in sala de curs si sa ocupe loc in fata, desi uneori era singura. Faceam spaniola, franceza si engleza in facultate. Si discutam pe diferite teme, ca sa invatam termeni, sa ne antrenam prin conversatie. Nu eram atenti la detalii, ci la verbe, la pronuntie, etc. Fata ne corecta mereu, facand mutre, ca Burebista a fost mai tare ca Decebal, ca fata garii e aia unde opresc trenurile, ca la Cluj sunt mai multi tampiti ca la Pucioasa, ca a facut ea studii, etc. Efectiv se ridica in picioare si se certa cu noi, cu 200 de oameni, cu lacrimi in ochi, disperata. Ma rog, nu mai stiu nimic de ea, probabil face a 7-a facultate sau scrie la vreun ziar sub pseudonime gen Ela Ciorna.
              De multe ori am fost corectat in ceea ce am scris aici. Ba ca mila nu are fix 1600 de metri, ba ca undele nu se propaga. Ba ca nu stiu ce verb suna mai bine la imperfect. Nu fac literatura. Daca vreti literatura, cititi carti. Nu fac nici fizica, nici istorie. Pentru asta sunt site-uri speciale.
              Citesc pe blogurile mari cum se cearta oamenii de la detalii, fara sa inteleaga nici macar tema sau mesajul. Se cearta de dragul contrazicerii, pentru ca nu accepta ca cineva are o idee mai buna sau ca are dreptate.
              Incurcam lucrurile. Mergem la munte desi ne place marea si apoi ne plangem ca e frig si ca nu e nisip.

Scuze sincere

            Va cer intelegere si rabdare.
            A venit vremea buna, deci internetul pierde in fata naturii. Cafeaua o beau in soare, ziua alerg, seara cad la datorie.
            Vara nu e buna pentru blogging.

Diferente in abordarea articolelor

              Am avut in facultate o colega romanca. Mica de statura, dar cu fruntea mereu sus. Fata asta se credea un geniu si nu avea prieteni. Era prea desteapta ca sa stea de vorba cu noi. Nu pierdea nici un curs, venea la scoala cu taxiul si alerga pe coridoare, dand coate in dreapta si in stanga, doar ca sa fie prima in sala de curs si sa ocupe loc in fata, desi uneori era singura. Faceam spaniola, franceza si engleza in facultate. Si discutam pe diferite teme, ca sa invatam termeni, sa ne antrenam prin conversatie. Nu eram atenti la detalii, ci la verbe, la pronuntie, etc. Fata ne corecta mereu, facand mutre, ca Burebista a fost mai tare ca Decebal, ca fata garii e aia unde opresc trenurile, ca la Cluj sunt mai multi tampiti ca la Pucioasa, ca a facut ea studii, etc. Efectiv se ridica in picioare si se certa cu noi, cu 200 de oameni, cu lacrimi in ochi, disperata. Ma rog, nu mai stiu nimic de ea, probabil face a 7-a facultate sau scrie la vreun ziar sub pseudonime gen Ela Ciorna.
              De multe ori am fost corectat in ceea ce am scris aici. Ba ca mila nu are fix 1600 de metri, ba ca undele nu se propaga. Ba ca nu stiu ce verb suna mai bine la imperfect. Nu fac literatura. Daca vreti literatura, cititi carti. Nu fac nici fizica, nici istorie. Pentru asta sunt site-uri speciale.
              Citesc pe blogurile mari cum se cearta oamenii de la detalii, fara sa inteleaga nici macar tema sau mesajul. Se cearta de dragul contrazicerii, pentru ca nu accepta ca cineva are o idee mai buna sau ca are dreptate.
              Incurcam lucrurile. Mergem la munte desi ne place marea si apoi ne plangem ca e frig si ca nu e nisip.

Idei pentru o viata mai buna

            Reconsiderati-va necesitatile. Veti vedea cu cata usurinta puteti renunta la unele lucruri.
            Organizati-va timpul. Considerati timpul un aliat, nu un dusman.
            Fiti oameni de actiune. Lasati intrebarile in seama filosofilor. Veni, vidi, vici.
            Nu faceti compromisuri. Cautati integritatea si veti deveni puternici.
            Stabiliti si mentineti o legatura intre voi si Dumnezeu. Fiti multumitori.
            Renuntati sau reduceti fumatul. Veti castiga timp, bani, sanatate.
            Fiti selectivi. Aveti grija ce ascultati, ce vedeti, ce vorbiti. Esti ceea ce asculti, ce vezi, ce spui.
            Nu va amagiti. Negrul e negru si albul e alb.
            Nu fiti nici mandri, nici egoisti.
            Nu desconsiderati literatura si cultura.
            Nu credeti ca sunteti intelepti. Nu veti sti niciodata destul. Continuati sa invatati.
           
            Textul l-am scris pe blog in 2011. Dar pentru ca in ultima vreme am citit pe diverse bloguri texte vechi dar foarte bune, o sa incep sa re-public cateva dintre articolele ce le-am scris pe la inceputul blogului, pe care le-am citit doar eu si ai mei prieteni. Va indemn sa faceti la fel pe blogurile voastre, va fi o experienta interesanta.

O alta fata a blogosferei

               Saptamana asta a fost saptamana confesiunilor in blogosfera. S-a dat arama pe fata, in sensul bun si s-au consolidat niste atitudini si aspecte ale vietii.
             A inceput pe Arhiblog, unde Hary face o pledoarie credintei, ca raspuns mesajului lui Baxt, un tanar cu probleme de sanatate ce indeamna la curaj si ambitie. Cei care isi fac veacul virtual pe Arhiblog si de regula sunt ca nemtii, reci si duri, s-au inmuiat si au demonstrat ca inca mai exista sensibilitate umana si credinta, numai ca sunt acoperite de straturi de obiceiuri si de exces de inteligenta. De ce e nevoie de drame ca sa recunoastem ca avem nevoie sa credem, ca avem nevoie de repere? De ce uneori suntem falsi, doar de dragul unor aplauze?

             Alta lectie de viata a fost predata de Vladen si de cei care-l sustin, cu nucleul Vienela. Vladen a demonstrat ca exista oameni buni si rai si ca in spatele oricarei activitati exista un risc. Ne-a reamintit cat de periculosi si de bolnavi pot fi unii si cum, intr-o clipa de neatentie, pot castiga teren. Vienela a strans randurile de aparare, cu voluntari si a explicat inca o data meritul unei lupte bune.

             

Sa ne-ntelegem

            Am o intrebare, de fapt va cer un sfat, la urma urmei blogul asta e si pentru voi.
            Am vazut ca pe multe bloguri se schimba temele sau grafica. Din diferite motive. Vi se pare ca tema pe care o folosesc se cere schimbata, sau imbunatatita? E veche, plictisitoare, complicata? Sau e ceva ce nu e bine?
            Daca tot suntem la discutia asta, va invit deasemenea sa vorbiti liber si despre textele ce le cititi aici.

            Cu aceasta ocazie vreau sa-i multumesc in mod public lui Sorin, cel care ma ajuta din cand in cand cu design-ul si administrarea.

Cand excesul de zel iti tulbura noptile

           M-am trezit stresat din cauza unui posibil vis.
           Cica am comentat undeva, pe un blog, la un articol intitulat Moartea caprioarei si faceam referire la proza cu acelasi nume si am scris din greseala ca autorul Sadoveanu... etc. (Asta de la Rudolph mi se trage, cu trimiterile). Am lansat comentariul, iar apoi mi-a cazut netul exact cand am inteles greseala cu Sadoveanu si Labis. Ma gandeam cum, pana ajung eu sa corectez, lumea va citi si ma va desconsidera fara drept de replica. Cred totusi ca a fost un vis. Daca nu, iar careva dintre voi gasiti cuvintele de mai sus pe la voi, sa le corectati, va rog.
            Cine are urechi de auzit, sa auda.