Intre idealism si realism

             Pe-un picior de plai
             Pe-o gura de rai...
             Trei oameni cu blog
             Discutara foc.
           
             Unu-i moldovean
             Unu-i norvegian 
             Si unu-i ardelean.
             Si cel moldovean
             Cu cel norvegian
             Mari, se vorbira
             Si se sfatuira
             Ca cel ardelean
             E idealist
             Si nu realist.

             Criticile sunt bune. Criticile sunt vitale in dezvoltare. Si dupa ce Mircea Vladut si cu Rudolph au discutat ei cum ca eu traiesc intr-o lume ideala, departe de realitate, am stat si m-am gandit bine la asta. Sunt doua diferente. Vad o lume ideala dar nu traiesc in ea. Si pentru mine lumea ideala nu e ceva iesit din comun, ci o lume normala, cu limite de bun simt si siguranta, ceva fezabil, deja existent.
              Daca afirm ceva o fac avand un precedent sau un exemplu concret. Nu e bine nici normal ce se intampla in Romania. Si, nu, nu e la fel si in alte parti. In Romania e mediul propice pentru dezvoltarea lacomiei. De ce e mediu propice? Pentru ca il mentinem noi. Cum? Prin atitudini de acest gen, ca si in alte parti e la fel. Nu, Rudolph, nu e la fel, nu mor nicaieri atat de multi copiii ca in Romania, in afara de Africa, bineinteles. Nu, Rudolph, politia romana nu-si face treaba. Nu, cultura si medicina nu se dezvolta. Nu, Mircea, UE nu ne-a dat doar ce e rau. Asta am luat noi, doar ce am vrut. Si cum romanul e lenes dar mandru, a luat doar ce l-a interesat. De asta exemplele imprumutate nu sunt bune, pentru ca sunt luate doar partial. E ca si cum ai cumpara o masina cu o roata, ca sa te plangi apoi ca nu merge. Nu, nu se fura si in alte parti ca la noi. Se fura, dupa ce se face, daca ramane ceva. La noi e invers. Tot ce s-a facut s-a facut cu fonduri UE. Altfel am fi fost ca acum 23 de ani, statul ar fi aruncat doar coji uscate poporului. Aici replica e UE face din interes. Normal, cine nu face din interes? Dar UE da ceva in schimb, nu?
              Iata realitatea mea: daca te invarti in centrul unui oras si refuzi sa iesi de acolo, ca nu cumva sa calci in noroaie sau gunoaie si sa nu vezi acei oameni care inca nu stiu citi, scrie sau vorbi, care sunt tinuti in salbaticie doar ca sa iasa numarul de alegatori, asta-i ideal.
              Si cea mai buna realitate e asta: oricum ar fi in alte tari, cetateanul are un statut, e folosit dar rasplatit cu o viata buna si cu siguranta. In Romania cetateanul e doar folosit.
              Si sa spui ca noi, romanii, suntem altfel, asta nu e idealism? De ce suntem altfel? Daca suntem altfel intr-un sens bun, de ce toti pleaca?