Am avut in facultate o colega romanca. Mica de statura, dar cu fruntea mereu sus. Fata asta se credea un geniu si nu avea prieteni. Era prea desteapta ca sa stea de vorba cu noi. Nu pierdea nici un curs, venea la scoala cu taxiul si alerga pe coridoare, dand coate in dreapta si in stanga, doar ca sa fie prima in sala de curs si sa ocupe loc in fata, desi uneori era singura. Faceam spaniola, franceza si engleza in facultate. Si discutam pe diferite teme, ca sa invatam termeni, sa ne antrenam prin conversatie. Nu eram atenti la detalii, ci la verbe, la pronuntie, etc. Fata ne corecta mereu, facand mutre, ca Burebista a fost mai tare ca Decebal, ca fata garii e aia unde opresc trenurile, ca la Cluj sunt mai multi tampiti ca la Pucioasa, ca a facut ea studii, etc. Efectiv se ridica in picioare si se certa cu noi, cu 200 de oameni, cu lacrimi in ochi, disperata. Ma rog, nu mai stiu nimic de ea, probabil face a 7-a facultate sau scrie la vreun ziar sub pseudonime gen Ela Ciorna.
De multe ori am fost corectat in ceea ce am scris aici. Ba ca mila nu are fix 1600 de metri, ba ca undele nu se propaga. Ba ca nu stiu ce verb suna mai bine la imperfect. Nu fac literatura. Daca vreti literatura, cititi carti. Nu fac nici fizica, nici istorie. Pentru asta sunt site-uri speciale.
Citesc pe blogurile mari cum se cearta oamenii de la detalii, fara sa inteleaga nici macar tema sau mesajul. Se cearta de dragul contrazicerii, pentru ca nu accepta ca cineva are o idee mai buna sau ca are dreptate.
Incurcam lucrurile. Mergem la munte desi ne place marea si apoi ne plangem ca e frig si ca nu e nisip.
de unde rezulta ca oamenii au timp! :D
RăspundețiȘtergereda, si mai rezulta ca desi au timp, nu stiu sa-l foloseasca.
ȘtergereEu recunosc ca mai gresesc. Poate fi din graba, neatentie, etc. Dar nu inteleg pasiunea unora de a gasi acul in carul cu fan...
RăspundețiȘtergereunii atata pot. e ca si cum eu nu stiu fotbal, dar vreau neaparat sa joc si intru pe teren si dau peste picioare.
ȘtergereDa, dar corectia e buna. Stii de ce? Pentru ca inveti si progresezi.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca ideea articolului tau a pornit de la ceea ce am scris eu, dar...din experienta iti spun ca e bine sa fii criticat si chiar corectat.
Prietena mea inainte sa se mute cu mine vorbea prost, dar corectand-o zi de zi, usor, usor a inceput sa vorbeasca mai corect!
Zilele trecute am primit un telefon prin care eram certat ca "de ce critic?!"
Daca n-am critica pe cineva consider ca n-am progresa. Eu imi dau cu parerea pentru ceva, x isi da cu parerea pentru altceva si, intr-un final ajungem la o critiCA COnstructiva din care toti sunt castigati.
Sigur, nu doar critica e buna, dar si lauda acolo unde merita!
da, stiu, critica e proces vital in dezvoltare. nu neaparat despre cei care critica vorbesc aici. ce vreau sa spun e ca sunt unii care, daca tu ai anunta ca am intrat in razboi si ca trebuie sa ne ducem copiii la adapost, dar ai scrie copiii cu doar doi i, nu ar vedea in articolul tau decat greseala gramaticala.
ȘtergereNu le poti sti pe toate ... pana la urma corecturile si completarile isi au rostul lor si de cele mai multe ori sunt bine venite ...
RăspundețiȘtergereDepinde de ce se corecteaza si cum.
Pe de alta parte, au si discutiile astea farmecul lor, mai ales daca sunt "corecturi" ideologice, iscand dezbateri si discutii de multe ori constructive.
Da, critica e binevenita, dar cum ii spuneam si lui Yamasha, critica la obiect. sunt multi care nu sunt capabili sau nu vor sa inteleaga si se iau de faptul ca iti sta cravata intr-o parte.
ȘtergereLa mine cravata, barba si alte chichite de genul sunt defecte profesionale. Eu trebuie sa ma uit dupa ceea ce nu este la locului. Cateodata pot exagera cu asta :D
ȘtergereCel fara de pacat sa ridice primul piatra!
RăspundețiȘtergereBravo! :))
ȘtergereSunt sigura ca in spatele fiecarei postari e munca, luata de multe ori din timpul pentru lectura sau somn!
RăspundețiȘtergereUn pic de intelegere, ca tot suntem in post!
Seara frumoasa, Raul!
Da, sa fim buni... in post.
ȘtergereCarevasàzicà nu-ti place sà fii contrazis/criticat..(mai ales de femei?!....) Asa e, depinde cum e fàcutà critica, e binevenità, se intàmplà tuturor!
RăspundețiȘtergereNu e vorba despre asta. Nu asta era ideea, despre critica sau discutii.
ȘtergereAsta-i una, dar sa bagi contre mereu e alta.
Eu ma simt cu musca pe caciula pt ca,
RăspundețiȘtergereA) voi scrie ceva total divagativ si lung si prost exprimat in scris, ca de obicei
B) nu stiu ce mi-a venit intr-o zi de am corectat gramatica si la stil in lb engleza un articol mai vechi al bloggerului Cuvanta, lucru de care si azi ma simt vinovat,
C) stiu ca si eu tind sa devin pedantic atunci cand devin anxios, chiar si in situatii sociale in real life, si articolele lui Raul chiar ma fac uneori sa devin anxios pt ca,
1) reflecta un grad de suparare si mie nu imi place ca semeni mei oameni sa fie suparati, si in general nu imi place acest sentiment de suparare, nici la mine, nici la nimeni, pt ca imi strica Universul Panglossian pt care simt ca am eu personal afinitatea culturala cea mai apropiata,
2) mi se par uneori repetitive ale unor scandaluri din mass-media oficiala in care de 20 de ani se "ridica" probleme, insa fara nici o finalitate plus fara a oferi nici macar ceva informativ-educativ posibil util auditoriului, decat o mare vaicareala si un mare scandal continuu, si efectiv nu mai suport nici eu din cand in cand si devin anxios.
Dupa parerea mea, exemplul dat in articol cu acea colega studenta cu comportament atipic fata de grupul de colegi de clasa de lb straine, nu este unul deosebit de riguros ales in legatura cu ce dorea sa exprime Raul poate referitor la discutii diversionare sau superficiale de tip "forme fara fond", sau asa zise "sofisme" (in sens peiorativ), pt ca mi s-a parut ca aceasta anecdota se preteaza la prea multe speculatii si posibilitati despre comportamentul atipic al acelei studente, care, dupa parerea mea, NU sunt toate neaparat reprobabile si/sau bune de dat exemplu ca "ASA NU", ci reprezinta doar ce au parut a fi, un comportament atipic fata de majoritatea grupului de studenti, care nu inseamna ca acea studenta trebuie neaparat aratata cu degetul ca fiind un exemplu prost, ci poate doar clarificat de unde vine si daca se poate face ceva ca acea studenta sa nu mai planga si sa beneficieze in continuare de acele ore, si asta ar fi fost in primul rand, cred eu sincer, jobul profesorului acelei clase (care pare ca lipseste cu desavarsire din aceasta poveste despre aceasta clasa de studenti), desi la varsta aia, si acei studenti, inclusiv Raul, ar fi cam trebuit sa stie aceste chestii, dupa parerea mea, si aici nu pot sa nu ii dau dreptate d-lui Lucian Boia, care afirma in cartea cu acel titlu oarecum surprinzator "De ce e Romania altfel", recent discutata pe blogul lui Intuneric, ca desi romanii contemporani sunt totusi inteligenti si scoliti, ei nu sunt educati si, adaug eu, cred ca habar nici nu mai au sau efectiv nu stiu daca au avut vreodata, si ma bag si pe mine in aceasta categorie pana la un anumit nivel, ce e aia scoala).
ȘtergereGandindu-ma la asta, parerea mea a devenit ca in acea clasa de mai sus, chiar si daca era de o lb si cultura straina si nu de relatii internationale, totusi NU era incurajata de fapt invatatura, ci era incurajat si chiar dorit asa la nivel de clasa sa se simta toti cat mai bine impreuna, plus studentilor li s-a permis in mod neglijent si neadresat de profesor (ca sunt descrise acolo totusi lacrimi/suferinat de femeie, ca nu cred ca plangea de fericire sau din cauza de iritanti in aer, si nu stiu despre altii, dar pe mine lacrimile de femeie ma fac extrem de anxios + vigilent, de ex mi s-a facut rau cand am citit acest articol, si am ametit, si mi s-a facut ceata si negura-n cap, si parca am simtit si un vajait in urechi, si mi s-a uscat gura...ma rog, asta e raspunsul meu personal la lacrimi de femeie, mai ales una ca perceputa ca fiind oarecum posibil totus mai vulnerabila, intr-o situatie de grup unde chiar parea ostracizata plus ea singura parea sa contribuie intr-un fel de cerc vicios la ostracizarea ei in continuare), deci studentilor li s-a permis si ei insisi si-au permis sa excluda pe cineva care se pare ca simtea o nevoie sporita de rigurozitate (din cine stie ce motive necunoscute, de ex speculez ca poate ca ea chiar simtea nevoia acuta sa nu se vorbesca in mod incorect despre Burebista intr-o limba straina, plus fie ca ea isi manifesta aceasta nevoie de rigurozitate intr-o maniera mai mult sau mai putin experta...cu asta rezonand si eu, ca doar si eu am descris cum devin si eu pompos si pedantic atunci cand devin anxios, desi asta mai mult fata de baieti, ca fata de fete mai mult ma ia cu lesin si incep sa ma balbai, dar cand vad o fata totusi mai putin vulnerabila ca fata din acest exemplu ca e posibil suparata sau daca imi creez impresia ca Raul e suparat, chiar daca el nu ar plange, atunci nu mai e la nivel de panica la mine, dar simt nevoia sa fac ceva, si devin si eu pompos-pedantic si corectez de ex greseli gramaticale, cum am zis mai sus in legatura cu bloggerul Cuvanta).
Inapoi la ideea de baza acel "of" al lui Raul ca oamenii nu il iau in serios, cel putin nu in legatura cu probleme importante pt el sau nu o fac in maniera in care ar fi corect sa o faca, ci par ca se fixeaza pe niste chestii lipsite de importanta, vreau sa spun ca eu am avut experienta in real life, nu pe bloguri, (ca activitatea pe bloguri pt mine nu e decat o simpatica addictie in acest moment si nu e asa de semnificativa, ca doar nu castig ceva de pe urma ei, dimpotriva pierd oportunitati de a castiga ceva util, si nu ma refer numai la bani, e clar ca nu e utila la nimica), ca si mie mi s-au corecta la nivel total iritant niste greseli de punctuatie o data, (si nu e vorba de ce scriu acum pe blog ca mi s-a intamplat la 12 ani, e la nivel adult), insa desi m-am enervat exact ca Raul, plus am avut chiar consecinte pe bani/timp/sanatate chiar mai severe decat o simpla enervare, (si era din cauza mea, nu din cauza corectorilor), uite, chiar acum totusi, cu ocazia acestui articol, mi-am dat seama ca,
Ștergeredaca DEFINITIA de baza a conceptelor discutate nu este inteleasa si explicata de insusi cel care le prezinta si acea persoana se mai exprima si neglijent, si nu prezinta niste argumente cat de cat credibile, (nu doar prin pompozitate asa cum fac eu, dar argumente totusi rationale si serioase, nu doar apel la sentiment in stil fie tabloid de scandal, fie jurnalistic subcompetent si lenes de tip copy-paste), atunci dupa parerea mea SINCERA, nu se poate adresa corect nici fondul problemei intr-o discutie cat de cat serioasa, dar asa ca sueta e total OK, si ca sueta nici nu conteaza daca contribuim si noi, pe bloguri, ca sa ne relaxam, la barfa universala si toate zvonurile si basmele si folclorul general mass-mediatic...dar pe urma NU avem dreptul sa ne plangem ca altii ne considera ignoranti si incompetenti noi insine si nu ne vor lua in serios daca suntem chiar atat de lenesi.
Legat de toate aceste divagatii, mi-a fost imposibil sa nu ma gandesc la cartea d-lui Boia recent prezentata de Intuneric la el pe blog, mai ales ca azi am avut si eu ocazia sa o tin in mana si am rasfoit-o cu interes, citind cca 1-2 fraze din fiecare capitol, ceea ce pot sa zic, chiar fara banc, ca e ceva de nivel total extraordinar pt mine personal fata de o carte de non-fictiune pe un subiect si in maniera probabil (ca nu stiu sigur daca folosesc termenii in mod potrivit) "cultural antropologic istorica la nivel popularizator" pe ultimii 10 ani, (din mai multe motive, si nu din lene, ci mai mult din lehamite deoarece nu ma prea intereseaza disciplina istorie, plus deja consider aceasta perspectiva perimata in sens ca am impresia ca fost deja larg utilizata in emisiunile de popularizare a istoriei si nu numai, si a altor discipline total plicticoase, de minim 15 de ani din cate pot sa-mi dau eu seama din mass-media internationala de cand am eu acces la ea si prin Internet, si am impresia ca o cam inteleg, mi-am formulat parerea ca e OK chiar si la clasa, (desi desigur ca sper ca nu in facultatile de istorie reala asa la nivel generalizat, ci doar ca un curs printre restul de cursuri necesare pt a forma un istoric), dar si in mass-media la nivel de infotainment necesar pt a capta in primul rand atentia unor tineri de varste 17-26 de ani, plus desigur si a altor oameni adulti posibi interesati de acest fel de perspectiva despre istorie, si am rasfoit aceasta carte pt ca,
Ștergerea) era despre Romania +
b) devenisem curios din cauza titlului + deja facusem speculatii pe blogul lui Intuneric despre asta, si efectiv m-am simtit obligat,
c) citisem deja pe blogul lui Vladen despre parerea buna pe care o are Vladen despre dl Lucian Boia,
plus am continuat sa o rasfoiesc, adica nu am lasat-o jos dupa ce am citit titlurile, sau doar o fraza, (cum fac de obicei cu mai toate cartile la care ajung la nivelul sa doresc sa le deschid dupa ce am trecut deja de etapa eliminatorie a luarii lor in mana, care si asta elimina o groaza doar la nivelul de uitat la coperta fata /spate, eventual si la pagina 1, cf ritualului meu fetishist fata de carti de orice natura, care e unul deosebit de elaborat si imi ia o groaza de timp plus e exagerat si de aia evit cat pot eu sa intru vreodata undeva unde as putea sa am eu acces liber la carti, pt ca eu imi recomand mie insumi prudenta si moderatie in cazul tuturor fetishurilor), ci chiar am citit efectiv 1-2 fraze din fiecare capitol, si asta si pt ca
a) in mod real cartea e scrisa intr-un stil deosebit de clar si de agreabil, ceea ce ma face sa cred ca dl Boia este un pedagog si un popularizator istoric chiar excelent, plus
b) editura a ales un font si o hartie deosebit de atractive pt aceasta carte.
Am ajuns la concluzia care suplimenteaza ce am comentat initial la nivel speculativ pe blogul lui Intuneric ca "bate" efectiv total natural la nivel 1/2 doritor educativ-terapeutic-suportiv (insa dupa parerea mea neinteligibil si nereceptabil ca atare in mod real util ca o confruntare + invitare la reflectie personala + un salt educativ, ci va fi inteles/interpretat tot la nivel imatur doar ca o posibila lauda sau critica de cititorul roman contemporan din mai multe motive) + 1/2 cvasi-reactiv, pt ca probabil nici dl Boia nu mai suporta nici el sa tot auda aceeasi mare vaicareala continua a romanilor despre ei insisi si despre altii si unii despre celalalt, si in legatura cu asta efectiv am ajuns sa-i dau dreptate, (si cred ca si bloggerul Vladen are o parere similara).
Am mai avut o impresie ca mi s-a parut ca aceasta carte reflecta si din partea dl Boia o oarecare nostalgie pt elitism, insa asta e prezenta si intr-o anumita parte a discursului occidental mai de "drepta", nu numai a literaturii de exil, plus acest elitism eluziv e ceva care tot dl Boia cred ca poate recunoaste ca poate fi un posibil mit-aspiratie de sf sec 19 burghez/clasa de mijloc, de vreme ce si dansul stie deja de falsitatea mitului asa-zisului glorios Bucuresti interbelic.
Rudolph, sa nu exageram. Cand faci o corectie ca asa ai chef sa faci e una, cand faci numai asta e altceva. Sunt oameni care numai asta urmaresc, pentru asta intra, sunt complexati, invidiosi, rai si nu-si dau seama cat de evident e comportamentul lor.
ȘtergereEu sunt tolerant din fire, dar tipa de mai sus era... bolnava. Era disperata sa demonstreze ca ea e mai desteapta decat toti la un loc, desi daca o duceai la marginea Clujului nu mai stia sa ajunga acasa. Si profesorii au incercat sa-i explice ca nu e cazul sa comenteze mereu, daca noi ziceam alb ea zicea negru.
Eu: repet probleme pentru ca nu se rezolva. Ignoranta e periculoasa. Cei care fac problemele asta asteapta, sa intre in notorietate, sa le ignoram, sa uitam, sa renuntam. Si eu cred ca dau si solutii. Iar daca nu dau zeci de exemple si link-uri e pentru ca lumea cunoaste prea bine situatia si nu e nevoie, plus ca stiu ca lumea nu are timp sa citeasca pagini intregi. Daca toti am scrie cat scrii tu, s-ar bloca platformele. :))
Eu:
Si Rudolph, Romania nu e altfel, vrea sa fie altfel, dar pentru ca nu poate sau nu vrea sa urmeze exemple bune, atunci o ia pe partea asta cu sangele albastru.
ȘtergereCât mă bucur că şi acum te bântui, pt că ai fost chiar răutăcios atunci! Ha, ha, ha!
ȘtergereRaul, îmi place articolul, şi eu sunt tolerantă din fire şi nu înţeleg mania altora de a părea mai buni decât cel de lângă ei.
1) pai tocmai ca nu stiu daca e cazul ca Romania sa doresca sa fie speciala si altfel
Ștergere2) daca o persoana de langa noi e bolnav, atunci raspunsul cel mai potrivit este oare sa ne vaicarim din cauza ei ? (desigur, daca ar fi o persoana bolnava cu o maladie infectioasa inalt transmisibila si periculoasa, de ex ciuma, holera, variola, Ebola, etc, cred ca ar fi total OK sa ne vaicarim, insa nu cred ca era cazul, si eu cred ca exemplul era prost ales TOCMAI pt ca,
a) cazul de posibila boala nu e tot ala cu persoane enervante, adica nu orice persoana cu comportament atipic fata de un anumit grup e neaparat bolnava, (desi nu zic ca poate aceasta studenta nu era, dar nu e obligatoriu sa fi fost si cazul ridica prea mult necunoscute, speculatii etc pt a fi un exemplu potrivit pt ce voia sa zica Raul in articol,
b) si dl Boia pare a adresa oarecum posibila "specialitate" a Romaniei ca o posibila "patologie" careia trebuie sa i se gaseasca niste cauze, trebuie descrisa sindromatic, facut un diagnostic diferential, cautat factorii contributivi, si eventual chiar sugerat vreo intervenmtie terapeutica, care la dl Boia e timp + educatie, ca de altfel si in cazul tulburarilor de personalitate mai frecvente asa la nivel general, in principal cele care au in centru narcisismul si dramatismul recunoscute oarecum ca fiind posibil caracteristic culturale si romanesti, insa nu sunt de loc numai romanesti, ci si latino-americane sau chiar arabe, in general "sudice" probabil (am facut o distributie geografica speculativa mai larga in legatura cu asta sub un cometariu al lui Vladen recent pe blogul lui Cuvanta, desi acolo am divagat aiurea la nivel comic sugerand ca acea distributie a "isteriei" pare a urma o distributie similara cu locurile bogate in ceva rezerve de petrol, dar asta era desigur un banc, nu o ipoteza serioasa),
desi dl Boia nu folosea un vocabular clinic chiar atat de proeminent cum am zis eu mai sus si cum ar fi posibil si cum fac altii cam din aceeasi bransa, desi desigur ca nu toti, ci numai astia veniti din acea perspectiva pe care am numit-o eu, probabil asa incomplet, "cultural antropologica istorica", si mai corect poate ar fi fost "cultural antropologica psihologizant istorica", (moderatie pe care eu de fapt am apreciat-o la dansul, pt ca acesta perspectiva este, dupa parerea mea, doar o moda trecatoare legata de discursul/vocabiularul mass-mediatic de sf sec 20, care e poate ceva mai buna mai mult pt popularizarea istoriei la nivel de masa pt ca merge mana in mana cu literatura de self-help care e ff populara, dar nu cred ca e una care e de baza in istoriografia serioasa contamporana, si nici nu cred ca va fi cea de baza nici in istoriografia de nivel de popularizare a viitorului, pt ca prea s-au acumulat cunostinte care sa eficientizeze si sa promoveze in alt sens acest efort educativ de masa, fie ca o avea si ala limitatii si/sau posibile consecinte adverse, naiba stie ce va fi la sf sec 21, inc sec 22, ca eu nu stiu daca voi mai apuca).
Pai acum depinde si de ce gen de public tintesti. Daca e vorba de un articol menit sa antreneze o discutie amicala si nu foarte precisa, asa, cumva...de incalzire, atunci precizia nu este esentiala. Consecinta este ca nici "castigul" participantilor la discutie nu e prea mare (in afara ca si-au umplut vreo pauza de cafea sau un asteptat plicticos la vreun serviciu care intarzia). Daca vizezi o audienta mai restransa, dar specializata, atunci e esential sa fii precis altfel iti pierzi credibilitatea. La fel cum e important si sa afirmi cand nu esti foarte sigur de ceva sau cand te-ai putea insela. Cu alte cuvinte, daca vrei sa le vorbesti de Burebista unor scientisti, fie ei si chimisti, e de preferat (pentru tine si renumele tau) sa citesti bine inainte, sau altfel sa fii foarte clar cand spui ca nu esti foarte sigur despre ce vorbesti, dar vrei totusi sa creezi, chiar si fortat, o analogie. Altfel iti pierzi credibilitatea.
RăspundețiȘtergereAcum, eu unul sunt de parere ca daca cineva totusi simte nevoia sa-l aminteasca pe Burebista (e un exemplu generic) e cazul si sa nu faca gafe si sa-si piarda macar cinci minute sa verifice ce asterne pe hartie. Daca n-are timp sau nu are cum, atunci e de preferat sa nu fie amintit deloc distinsul lider militar :).
Mie imi e simpatica fata de care spui tocmai din cauza nevoii ei de a vehicula informatii precise. Am doar respect pentru oamenii ca ea. Integrarea sociala nu e obligatorie si de multe ori nici dezirabila. Nici macar nu e nevoie sa fii placut. Iar ea nu simtea nevoia sa se integreze cu voi. Ca ii pareati prea imprecisi si ca atare "amatori", ca avea ea probleme in general, nu prea conteaza. Ce vreau sa zic este ca de multe ori fetele ca ea au un rol social mult mai covarsitor decat membrii integrati ai unui grup care o exclude.
Acum insa eu cred ca tu voiai sa dai exemplu nu o persoana cu dificultati clare de integrare sociala (adica exemplul poate e un pic neinspirat) ci acei indivizi/individe care bantuie bloguri (in cazul nostru) si simt nevoia sa contrazica de amorul artei desi nu-s neaparat mai informati, ba din contra. Am avut si eu parte de genul asta de indivizi pe blog. Pe mine nu ma deranjeaza, vin, ii las sa se faca de ras, torn nitel gaz pe foc si nu se mai intorc ca nimanui nu-i place umilit. Fiindca prostul simte nevoia sa fie zgomotos. Adica isi provoaca propria umilinta publica :P. Si asta e nasol pentru ei fiindca sunt intr-o continua dorinta de validare amaratii astia...
Nu-s de acord cu prima parte, fata avea probleme mari, dar ma rog, fiecare cu gusturile lui.
ȘtergereInsa cu ultima parte... te aplaud, e exact ceea ce am vrut sa exprim, despre cei care bantuie pe bloguri cu scopul de a speria sau demoraliza. Majoritatea fac asta pentru ca nu pot face altceva, e un fel de razbunare.
Inteleg perfect ceea ce ai spus mai sus! Chiar daca blogosfera a devenit numeroasa in Romania, putini ii inteleg cu adevarat rolul si o apreciaza la valoarea corecta! Foarte putini inteleg esenta unui articol, scopul unui post de blog, drept dovada stand superioritatea presei atunci cand vine vorba de informatie!
RăspundețiȘtergereLa asta m-am referit in ultima fraza.
Ștergere