Asta e Romania, o tara care defineste paradoxul, o tara in care toata istoria si evolutia speciei umane, din epoca de piatra si pana in era dronelor e concentrata intr-un spatiu restrans si intr-un timp limitat.
Romania e tara nimanui si a tuturor. Toti si-o revendica cand e de muls dar nimeni nu o ingrijeste. Totul e complex, totul e posibil. Avem copii cu sindromul Down care primesc pensie de 1 leu. Avem pensionari care primesc sute de milioane lei vechi. Avem fosti revolutionari mai multi decat cei care au fost atunci la revolutie. Avem taxe pentru lucruri care nu exista. Avem dreptul de a fura. Avem sate fara electricitate si orase cu spectacole de lumini laser. Nu avem armata dar organizam parada militara. Copiii merg la scoala pe jos km intregi, ca sa invete intr-un sistem bolnav, sa devina sclavii propriei gandiri. Politia e corupta, justitia mincinoasa, medicii iresponsabili, spitalele un fel de lagare de concentrare. Dar avem palate poleite cu aur si masini cu motoare de 5 litri. Asta e Romania.
Romanul, pe de alta parte, e si el o inventie ciudata, un om neterminat parca. Nu-i pasa de cele de mai sus. A uitat istoria si nu accepta ca el insusi va fi istorie, un capitol greu de invatat. Traieste pe doua mari principii: o burta plina si garduri inalte. Toporul la usa si ochii in tv. Finanteaza legi penibile si mentine cultura la nivel de mahala. Intentia de a lucra cat mai putin a devenit motiv al implinirii. "Sa moara copiii si sa traiasca maidanezii!", striga unii. Sa ne conduca tiganii! Sa ne dam in cap cu parul! Sa ne bem mintile!
Da, stiu, exista exceptii. Insa pun ramasag cu oricine, ca intr-o zi, intr-un oras oarecare din Romania, gasim mai multi trecatori care scuipa, injura sau se poarta necivilizat pe strada decat cei care nu o fac.



