Scrisoare la scrisoarea emotionanta

            De cateva zile circula pe internet un articol scris de o studenta in Marea Britanie, Student roman la Londra: "Dumnezeu a fost ucis de Occident, VREAU SA MA INTORC ACASA!"
            Lumea da like, vai Doamne, pedepsiti sa traim in Londra. Sunt de acord si eu cu ce spune doamna sau domnisoara, Romania e extraordinara, dar e furata consecvent, legal si ilegal de clasa politica si de acolitii acesteia. Romania e bogata, foarte bogata, Romania e unica, Romania e surprinzatoare. Dar...
            Dar se intampla sa retraim vorba tiganului, dupa masa: mult fost, nimic ramas, daca mai era mai mancam, dar daca nu mai este nu-mi mai trebuie. E ca si cum faci autostopul, din diverse motive, de regula din motive de saracie, te ia cineva in masina lui, te duce unde ai nevoie, platesti ceva, desigur, pentru ca totul se plateste, iar dupa ce cobori spui ca masina e rea, urata, mica iar soferul conduce prost. Da, Europa e comerciala, e seaca, e superficiala, oamenii sunt reci sau robotizati. De ce? Pentru ca au inteles ca munca aduce belsug. Pentru ca nu sunt lingusitori, nu au timp de cadouri, de intrebarea Ce faci?, nu au timp de invidie sau de barfa. Muncesc, isi vede fiecare de treaba lui. Si nu l-au ucis ei pe Dumnezeu mai mult decat romanii. Nu merg la biserici, nu se inchina in catedrale somptuoase, nu-si fac cruci, dar nici nu-l amintesc pe Dumnezeu in fiecare propozitie. Plus ca prin atitudinea lor de oameni harnici si corecti sunt mai aproape decat noi de ceea ce vrea Dumnezeu sa fie omul. Daca va trece prin minte sa ma contraziceti, ganditi-va cum e a doua zi dupa Sarbatori la noi si cum spitalele colcaie de indopati.
             Autoarea da cu piciorul Europei. De ce e la Londra? Pentru ca acolo a gasit ceva mai bun decat in Romania. La fel ca alte milioane de romani. Si daca cineva are, asta nu inseamna ca toata lumea are. In Romania s-a trait greu, se traieste si acum, dar suntem prea mandri ca sa recunoastem, sau prea corupti. Si domnisoara a avut noroc ca a crescut cu Badea. Eu am crescut cu Ceausescu.
             Am plecat si eu si vreau sa ma intorc acasa. Dar deocamdata acasa e plin de hoti, de mitocani, de mincinosi, de lenesi. E drept, sunt si munti si vai, dealuri si paduri, dar trebuie sa urmam o cale spre civilizatie. Iar civilizatie se face prin oameni, de la individ la individ. E drept si ca ar trebui sa luptam. Eu vreau sa lupt, dar nu pot, pentru ca vecinul e prieten cu un politist, care e omul primarului, iar primarul e ghidat de prefect, care are legaturi in politica, toti fura cate 5 lei si sunt multumiti. Nu pot lupta pentru ca alt vecin nu lupta, are credite la banca si daca isi pierde job-ul e mort. Si tot asa. Si pentru ca am nevoie de masina si de o casa, dar nu vreau nici sa fur, nici sa dau in cap, am plecat. Si desi sunt strain intre straini, uneori impresia ca sunt mai in siguranta intre straini decat intre ai mei ma face sa contrazic oameni ca autoarea articolului.

           P.S. Vreau sa ma intorc acasa! Dar cand sunt acasa vreau sa ma intorc in Vest!

Prietenilor mei emigrati

            Intr-o Romanie plina de paradoxuri, unde ori traiesti cu latul la gat, ori cu lantul la gat, suntem niste generatii de sacrificiu. Veti spune ca fiecare generatie se sacrifica, lumea se schimba. Da, dar parca alt chef de viata ai cand stii directia.
            Am multi prieteni sau fosti colegi plecati din tara. La ei ma gandesc, fiecare traieste drama emigrantului, indiferent in ce pozitie sunt. Strainii sunt primitori, dar pana la un punct, exista o parte din noi intangibila in acest sens.
            Ne intoarcem in Romania si intelegem rapid ca tot sistemul de acolo e facut in asa fel incat sa ia tot si sa nu ofere nimic (bun). Plecam inapoi. Dar nu putem lua cu noi muntii, raurile, satele, boii si caii, sarmalele, etc.