Cand eram mic, tata facea rost de banane verzi. Nu, nu lucra la securitate.
Pe vremea lui Ceasca sa detii banane era cam cum e acum sa detii hasis. Scump, rar si interzis. Doar ca bananele pe care le procura tata erau atat de verzi incat abia rupeai coaja, asa ca le puneam pe dulap sa se mai coaca.
Era tare greu. Priveam bananele ore in sir, inghitind in sec, le doream dar nu le puteam avea. Apoi ma puneam pe genunchi si ma rugam lui Dumnezeu sa coaca mai repede bananele si sa faca sa fie acolo in fiecare dimineata. Imi era frica sa nu cumva sa vina altcineva pentru care sa nu conteze gustul, ci forma.
Tot verzi ajung si acum in Romania si sunt tinute in camere speciale pana se coc.
RăspundețiȘtergereparca astea galbene nu au gustul celor langa care stateam sa se coaca.
ȘtergereSe coceau fortat pe dulap si le ramanea un gust aspru, care deranja putin. Dar oricum erau comori pe care le pazeam de sora mea, care le-ar fi vrut pe toate. :))
RăspundețiȘtergeredeci cunosti senzatia...
Ștergere