De fiecare data cand discut cu cineva despre copii/tineri/adolescenti intru in panica si constientizez gravitatea situatiei.
Si ma simt obligat sa vorbesc iar despre educatie si selectivitate. Daca noi suntem deja niste cauze pierdute, victime ale tranzitiei false, copiii de langa noi mai au o sansa. Doar ca ei, avand ca exemple adultii ocupati si chinuiti de langa ei, nu stiu de unde sa inceapa sa construiasca. Suntem direct responsabili pentru ei si asa cum o sa ii crestem asa o sa-i avem.
Primii pasi sunt simpli. Impune-i copilului de langa tine o educatie morala si civica buna. Cand va descoperi beneficiile unei personalitati bune, celelalte lucruri vor veni de la sine. Impune-i sa fie selectiv. Nu-l priva de nimic, dar ajuta-l sa aleaga, sa inteleaga ca toate lucrurile sunt ingaduite dar nu toate sunt de folos.
Cred ca e mai greu sa fii parinte in Romania azi, comparativ cu perioada de dinainte de '89.
RăspundețiȘtergereda, paradoxal, e mai greu.
Ștergerema, nu exista o reteta de crescut copiii :)) dintr-un singur motiv si anume sunt diferiti. ce intelege al meu nu intelege al tau si invers. personalitatea nu se poate dresa dar se poate construi.
RăspundețiȘtergeresunt totusi niste etape care trebuie respectate
ȘtergereEu sincer cred ca parintii mei s-au straduit ff constiincios si chiar mai competent decat media sa ma ajute sa ma dezvolt moral + civic, dar efectiv partea cu civicul nu s-a prea prins de mine, desi mama mi-a zis si sa fiu mai ambitios sa devin sef de detasament la pionieri, nu sa ma multumesc doar cu gradul de pionier simplu, dar eu nu am vrut si pe urma a venit Revolutia oricum, pe urma m-a rugat ulterior si sa nu ma las de armata doar pt ca nu-mi placea ca ma deranja vestonul la ceafa + boneta sau casca imi turteau parul, m-a rugat macar sa-mi fac o poza in uniforma ca sa aiba si ea cu ce sa se mandreasca la vecini in mod patriotic, si sa o puna langa aia in care eram pionier, si eu tot nu am vrut, pt ca mi se parea nu eram indeajuns de sexy in acea uniforma, plus atat mama cat si tata ma implora de 10 ani sa merg si eu ca si ei ei sa votez si sa particip si eu la dezvoltarea si sustinerea sistemului politic democratic al Romaniei, si eu tot nu am vrut, nu mai zic de cate ori mama m-a rugat sa intru si eu in politica, fie ea si gay, nu neaparat la liberali, ca cine stie, poate ajungeam primul parlamentar gay al Romaniei, sau macar sef de brigada politica activa gay de sector...zau, si nici nu am avut motive serioase sa fiu ne-civic, dar pur si simplu nu vreau sa devin angajat civic si politic in nici un fel !
RăspundețiȘtergereDar, da ai dreptate, si eu intru in panica atunci cand e vorba de curriculele vizibile pe site-ul Min Educatiei din Romania, plus ce alte aberatii copy-paste managerial subcalitativ am mai vazut pe acolo, de nici nu am mai vrut sa citesc, asa m-am speriat + am citit mai de mult de pe un blog al unei profesoare de liceu, si efectiv de cate ori citeam, intram in panica, atat pt profesori cat si pt elevi.
Ștergereerai bun in politica.
Ștergerede mici copiii sunt foarte diferiti. de mici unii sunt pur si simplu rai: iau din mana piscotul altora, imping, bat, lovesc. sunt tendinte genetice pe care nu le poti educa.
RăspundețiȘtergereLa varsta aia mica, 2-4 ani, anumite tulburari de comportament POT fi educabile asa behavioristic (comportamental), cam ca la catelusii care primesc lectii de obedienta (profesionale desigur, nu la nivel aiurea crud violent). Sunt cu adevarat EXTRAORDINAR de rari copiii aia cu adevarat "samanta rea" care vor ajunge cruzi sau criminali in viitor. In randul celor de 2-4 ani care sar sa imbranceasca si sa muste sau sa ia piscotul, etc, e vorba cel mai frecvent de o imaturitate neurologica care se va corecta pe viitor, sau e cat de cat ameliorabila prin diverse interventii, printre care si unele educative.
Ștergere...educative atat fata de copil cat si fata de parinte.
Ștergere