Pe cand urcam pe jos de la cota 1400 la 1500, o gloata de elevi-copii-excursionisti venea la vale, in fuga, urland ca la razboi.
Sareau de pe o stanca pe ceaalalta, strigand fiecare la randul lui: Eu sunt cel mai tare! Eu sunt John Cena! Eu sunt Gollum! Eu sunt Bakugan! Eu sunt Sailor Moon! Eu sunt Chuck Norris! Eu sunt IPhone!
In afara de pustiul care se credea Chuck Norris, ceilalti m-au facut sa inteleg ca individul contemporan se raporteaza la exemple. Si ca exemplele sunt cele care determina evolutia umana. Fapt demonstrat inca din vechime, cand ucenicii il urmau pe Isus. Daca exemplele sunt bune, rezultatele vor fi bune.
M-am gandit la copiii pe care i-am vazut. Nu, nu era o ceata de copii naufragiati, ca in Imparatul mustelor. Erau copii Adidas, Swarovski, Apple. Sau poate ca asta inseamna naufragiul.
Individul s-a raportat tot timpul la exemple, la eroi.Din acest motiv ar trebui , cred eu, mai multe responsabilitate atunci cand transformi niste personaje in exemple .Foarte frumos descris !!!
RăspundețiȘtergereexact. mai multa atentie la influente.
Ștergereeu sunt Mamoru =))
RăspundețiȘtergereesti slab, eu nu stiu cine e Mamoru :))
Ștergerecum nu stii ma? :)) dar de Sailor Moon de unde stii?
Ștergeream vazut-o personal :))
Ștergerear fi interesant sa ii lasam in pustii vreo doua saptamani sa vedem cum pica de pe ei Swarovski, si cum o sa tipe eu sunt salam Victoria, eu sunt ciorba de burta, eu sunt foamea, eu sunt frigul.
RăspundețiȘtergere:)) corect!
Ștergere