Probabil ati remarcat si voi ca s-au inmultit turmele de oi. Oamenii nu au locuri de munca, si-au luat o duzina de oi, idol pe Becali si pasunile la picior.
Ieri treceam pe langa o astfel de turma. Cam dupa un km, un miel statea pierdut si speriat pe marginea drumului. Am inteles rapid ca ciobanul il pierduse. Am intors si i-am strigat ciobanului din vale ca are un miel ratacit. Ciobanul mi-a multumit si a inceput sa urce cu vreo 2 caini dupa el. Cand sa ajung iar la locul unde era mielul, o dacie tocmai pleca din loc. Doua matahale de tarani isi frecau mainile de bucurie. Mielul nicaieri. Am intors iar sa-i spun ciobanului sa nu se grabeasca, ca soarta mielului e pecetluita. L-a cautat oricum, nu l-a mai gasit.
Oare pana unde merge pofta asta nestavilita a stomacului?
Efectiv pana la moarte.
RăspundețiȘtergerecel putin pana la moartea mielului
ȘtergereMacar sa ajute si alti bogati pe oameni cum ii ajuta Becali.
RăspundețiȘtergeremie imi place Becali. inca rau nu a facut.
ȘtergereNu cred ca e pofta stomacului. Doar placerea de a lua ceva de pleasca, pe gratis etc. Ideea unui castig nemuncit si neasteptat. Ca un cadou, cu toate ca nu e nici macar pe departe asa ceva. Groaznic.
RăspundețiȘtergeresi eu m-am gandit la asta. satisfactia de a fura, de a detine fara efort.
Ștergere