Francezii au un sistem foarte bine pus la punct cand vine vorba de comfortul si siguranta cetateanului.
Daca cineva vrea va vanda o proprietate, teren sau casa, vecinul acestuia are prioritate de cumparare. Daca vecinul nu doreste sa cumpere, poti vinde cui vrei. Pentru ca nu e corect sa aduni o viata, sa construiesti, sa investesti si pe cand sa te bucuri de ceea ce ai sa te trezesti cu niste vecini insuportabili.
Interesant, insa cred ca la noi ar fi extrem de gre de implementat asa ceva. Iti dai seama ca multi ar incerca sa jecmaneasca vecinul.
RăspundețiȘtergereuna e sa incerce, alta e sa reuseasca.
ȘtergereEu vazui niste emisiuni la francezi, unde evaluau bogatia francezilor ( proprietati, investitii, fonduri). A iesit ca francezii o duc din cel mai bine din europa.
Da, acum dupa ce am vizitat si eu Franta de vreo 2 ori in 2 locuri pt cate 2 zile in fiecare loc, plus am stat de vorba cu vreo 3 soferi de taxi francezi (intotdeauna ff informativi, pt coroborarea sau dezmintirea a ce se mai aude prin presa), unul alb de sex masculin din capitala, 1 alb de sex masculin din provincie, plus unul african de sex feminin tot din provincie, cred ca pot sa imi permit sa opinez si eu ca impresia mea e ca functionarii bugetari francezi o duc destul de bine. Si CEO francezi o duc destul de bine, si sunt chiar mai putin stresati decat cei germani. Si femeile franceze o duc destul de OK, chiar si daca sunt mai in varsta, atata vreme cat nu sunt la azil sau in grija statului. Intelectualii, mai ales cei care se auto-recunosc si se auto-clasifica cu mandrie ca sunt intelectuali, inclusiv jurnalistii si politicienii, o duc cu adevarat excelent. Pana si criminalii condamnati o duc si ei ceva mai bine de cand s-au mai reformat si inchisorile, adica precis nu mai e ca pe vremea lui Papillon. Cred ca e posibil ca barbatii asa mai clasa obisnuita si non functionar bugetar de tip Raul pe de o parte si artistii freelance si businessmenii de initiativa particulara care trebuie sa plateasca impozite ceva mai grele de gen Depardieu, cred ca o duc cel mai greu, insa cui ii pasa de Depardieu sau de Raul, desi dupa parerea mea, desigur ca sunt si ei utili societatii, fiecare in felul lui.
ȘtergereCe-i Depardieu, ce-i \Raul...
ȘtergereTreaba asta functioneaza si in satele romanesti. Ce-i drept, nu in toate. Dar, cel putin in satul bunicilor meu, undeva in jud. Bacau, cand cineva vinde o casa, o bucata de pamant, o livada, un mar, prima data se cauta cumparator in acelasi sat. Apoi se trece mai departe!
RăspundețiȘtergereAici vorbim de vecini de proprietati. Gard in gard.
ȘtergereInteresanta prevedere legala, nu auzisem despre asa ceva.
RăspundețiȘtergereNici eu, dar cunosc cazuri clare, cu vecini la usa.
ȘtergereCred ca francezii i-au avut in vedere pe vecinii mei cand au dat legea asta!:)) Doar ca eu n-am ce comenta, m-am mutat cand ei erau demult gard in gard cu casa mea.
RăspundețiȘtergereE o regula care functiona in evul mediu si in Romania .Scopul era de a nu instraina terenurile .
RăspundețiȘtergerefoarte faina legea ! Si ca logica si ca buna-cuviinta! De parca nu-i admiram deja indeajuns pe francezi !
RăspundețiȘtergereDa, mie mi-ar place ca vecinul meu sa-mi ofere spre vanzare terenul lui. Insa nu mi-ar place ca o lege sa ma oblige sa fac la fel. Daca doresc eu, da. Dar daca vecinul nu-mi place, pentru ca omoara pisicile, de exemplu? :)
RăspundețiȘtergere