in locuinta mea actuala, din camera mea vad curtea interioara linistita a cetatii hanseatice unde se afla chilia mea cu podele de lemn si amoras de ipsos deasupra usii, ceea ce pe mine ma face sa ma simt obligat sa ma angajez in activitati studioase pe blogul meu, de exemplu sa adresez literatura nordica a secolului 19 in loc sa rezolv leapsa consumerista propusa de Vladen ! In apartamentul anterior vedeam apa fjordului care parea mereu gata gata sa inunde parcarea neaparata de vreun baraj de-a lungul cheiului in caz ca urma sa se intample o catastrofa de proportii de genul alunecarii Storrega care a dus la disparitia unei coaste anterior existente a Norvegiei, ba chiar si a unor foste insule sau coaste de prin Scotia, ceva asa de nivel planetar, si pe atunci, fiind ceva mai anxios din cauza acestei posibilitati, eram si mai tentat de a adresa mai multe subiecte politice pe blogul meu. De la fereastra ultimului meu apartament din Romania vedeam un parc, asa ca daca as fi avut blog pe atunci, probabil ca as fi fost tentat sa scriu mai multa literatura de fictiune romantica, poate chiar si poezii, cine stie. Acum ca am inceput sa fac o retrospectiva a tuturor privelistilor de diferite genuri pe care le-am avut de-a lungul vietii, incep sa fiu tentat chiar de a adopta o perspectiva geografica asupra istoriei, desi drept sa spun, eu ma uit chiar rar pe geam, cu atat mai rar cu cat as putea zari o priveliste deosebit de minunata, ca de ex din vreo statiune turistica de lux, plus niciodata nu m-am gandit chiar asa ff direct de ce tind sa prefer anumite privelisti sau ca ele sa-mi fie chiar indiferente atunci cand aleg un apartament...intr-un fel e posibil sa ma comport in acest fel deoarece am o tendinta catre fatalism istoric, care poate nu e asa de recomandabila, in cazul meu fiind bazata nu pe un fatalism ideologic principial de baza, ci mai degraba pe indolenta si pe o tendinta personala de a-mi zice chiar des, "las' ca merge si asa", sau, in sens mai pozitiv, de a incerca sa gasesc in mod marinimos si indulgent avantajele mai degraba decat posibilele dezavantaje ale unei situatii. Zau, poate ar fi cazul sa devin mai pro-activ asa in legatura cu soarta mea si activitatile mele, inclusiv a tematicii adresate pe blog, si de a cauta in mod expres privelisti care sa ma motiveze intr-un sens mai strict planificat de mine, de ex daca imi propun sa incep sa adresez niste teme istorice serioase la mine pe blog, sa aleg o locuinta cu o priveliste catre un maidan cu o groapa de deseuri, sau daca as dori sa incep sa adresez teme culinare, sa imi aleg o priveliste agricultural-rurala...ce idee chiar interesanta pt a-deveni un autor de blog mai interesant si mai complex, poate chiar si un om mai virtuos, poate chiar si un om cu mai multe realizari personale...ma rog, ultima varianta a fost deja adresata in literatura franceza de secol 19, cea cu virtutea in literatura britanica de sec 19, posibil chiar si 18 la un nivel mai academic poate, am impresia, dar chestia cu blogul mai interesant in functie de priveliste ramane adresabila si in secolul 21 cred...
nu stiu de ce pe mine comunicatul asta pe bloguri ma indeamna asa de mult la intrebari scolaresti filozofice...ca in real life eu nu imi pun acest fel de intrebari niciodata...de ex chiar m-am intrebat daca privelistea il face pe om sau invers, sau daca omenii tind sa aleaga privelisti in functie de cum sunt ei sau ce ii preocupa in momentul respectiv...desigur dincolo de necesitatea confortului minim necesar supravietuirii, de ex apa curenta, preferabil si calda, sau accesibilitatea unui supermarket apropiat sau macar a unui izvoras cu apa potabila si a unui pom fructifer din care sa pice cate un mar, o banana, sau macar o para malaiata, sau a unei statii de transport in comun, a unei sosele oarecare, etc. De ex m-am intrebat daca oare Vladen a ales privelistea montana pt ca este el asa competitiv din fire, sau acea priveliste l-a selectat pe el, tocmai pt ca ii plac challenge-urile...si in sens mai larg speculativ desigur putem fantaza si despre oamenii locului respectiv si istoria lor. Eu sincer cred ca mediul online ma predispune la filozofie, ba chiar la dorinta de a afla mai multe asupra istoriei ideilor umane, atat asa in dezvoltarea ei cronologica intr-o anume arie geografica si culturala, cat si comparativ, deci nu doar centrat pe zona majoritar UE cu centrul antic oarecum solar la Luxor-Teba, si cu un posibil satelit lunar nordic, inclusiv un posibil asteroid rusesc cu aspiratii de planeta de tip Pluto, (care a fost totusi retrogradat la simplu asteroid, desi, ma rog, imi pare rau si mie, ca imi era simpatic Pluto, asa ca planeta, dar trebuie sa ma reconciliez cu ultima re-definire, ce sa fac), deci sincer cred ca acest mediu ma predispune la acest fel de intrebari deoarece eu sincer nu sunt bun la comunicare nici macar in real life, daramite online numai prin cuvinte, si de aia am eliminat din prima utilitatea comunicarii de tip social autentic uman gregar on-line in cazul meu, si de aia nu mi-au ramas decat 2 alte chestii, comunicatul de tip infotainment si uneori filozofia total solitara, (la care desigur nu ma pricep dincolo de un nivel total rudimentar ignorant...de aia incerc sa evit cat pot, si ma rezum mai mult la chestii de gen infotainment).
Dealuri.. in fatà pàdure, in curte multi pomi, verdeatà, mai jos un pic un ràu masacrat de niste firme private pentru nisipul bun.. a ajuns un firicel de ràu..
la copenhaga nu exista ursi polari decat la zoo. Exista ursi polari in stare de libertate pe Svalbard, apartinatoare de Norvegia, tot acolo si unde exista cea mai nordica universitate din lume, si unde studentii trebuie sa invete sa traga cu pusca pt cazurile in care s-ar intalni cu un urs polar, deoarece pe Svalbard nu are voiie sa decedeze nimeni pt ca acolo nu exista cimitire deoarece exista risc ca un cadavru chiar ingropat sa nu se descompuna datorita conditiilor specifice ale climei si a solului de tip permafrost, si astfel ca ar exista risc de epidemii in caz ca acel cadavru ar fi contaminat cu vreun microorganism patogen periculos pt fiintele de pe Terra, fie ei oameni sau animale. insa deoarece aproape in fiecare an ursii polari reusesc sa se intalneasca totusi cu cativa oameni, exista un serviciu de urgenta care ii poate transporta in zbor pe eventualii muribunzi (umani) pt a deceda pe continent. Habar nu am ce se intampla cu ursii polari batrani atunci cand decedeaza. Probabil ca au ritualurile lor specifice de inmormantare ecologica, care protejeaza mediul inconjurator si alte fiinte de vreun pericol, insa am sa caut sa vad ce pot afla deoarece am devenit curios despre aceasta posibila discriminare in sens ca se pare ca numai lui Homo Sapiens ii sunt interzise anumite ritualuri de inmormantare pe acolo, desi asta e o lege relativ noua, desi nu stiu daca dateaza inainte sau dupa publicarea cartii Fram, Ursul Polar...am sa revin, fie aici, fie pe blogul meu dupa ce aflu mai multe. Totodata nu stiu daca exista ursi polari in Groenlanda, (care apartine Danemarcei), insa am sa verific si asta. Plus habar nu am despre alte specii de ursi...iata o intrbare ff interesanta.
Copaci, multi copaci printre care si brazi.Asta vad eu pe fereastra casei mele. Mi-am ales sa stau intr-un cartier plin de verdeata dar am si reactionat atunci cand niste idioti de prin preajma cereau sa fie taiati copacii ca le cad frunze pe masini sau cand primaria s-a gandit ca ar fi bine sa faca locuri de parcare. A iesit un adevarat scandal atunci. Asa ca vad in continuare copaci si printre ei sunt copaceii plantati de mine .
Munti.
RăspundețiȘtergereFain!
Ștergerein locuinta mea actuala, din camera mea vad curtea interioara linistita a cetatii hanseatice unde se afla chilia mea cu podele de lemn si amoras de ipsos deasupra usii, ceea ce pe mine ma face sa ma simt obligat sa ma angajez in activitati studioase pe blogul meu, de exemplu sa adresez literatura nordica a secolului 19 in loc sa rezolv leapsa consumerista propusa de Vladen !
RăspundețiȘtergereIn apartamentul anterior vedeam apa fjordului care parea mereu gata gata sa inunde parcarea neaparata de vreun baraj de-a lungul cheiului in caz ca urma sa se intample o catastrofa de proportii de genul alunecarii Storrega care a dus la disparitia unei coaste anterior existente a Norvegiei, ba chiar si a unor foste insule sau coaste de prin Scotia, ceva asa de nivel planetar, si pe atunci, fiind ceva mai anxios din cauza acestei posibilitati, eram si mai tentat de a adresa mai multe subiecte politice pe blogul meu.
De la fereastra ultimului meu apartament din Romania vedeam un parc, asa ca daca as fi avut blog pe atunci, probabil ca as fi fost tentat sa scriu mai multa literatura de fictiune romantica, poate chiar si poezii, cine stie.
Acum ca am inceput sa fac o retrospectiva a tuturor privelistilor de diferite genuri pe care le-am avut de-a lungul vietii, incep sa fiu tentat chiar de a adopta o perspectiva geografica asupra istoriei, desi drept sa spun, eu ma uit chiar rar pe geam, cu atat mai rar cu cat as putea zari o priveliste deosebit de minunata, ca de ex din vreo statiune turistica de lux, plus niciodata nu m-am gandit chiar asa ff direct de ce tind sa prefer anumite privelisti sau ca ele sa-mi fie chiar indiferente atunci cand aleg un apartament...intr-un fel e posibil sa ma comport in acest fel deoarece am o tendinta catre fatalism istoric, care poate nu e asa de recomandabila, in cazul meu fiind bazata nu pe un fatalism ideologic principial de baza, ci mai degraba pe indolenta si pe o tendinta personala de a-mi zice chiar des, "las' ca merge si asa", sau, in sens mai pozitiv, de a incerca sa gasesc in mod marinimos si indulgent avantajele mai degraba decat posibilele dezavantaje ale unei situatii. Zau, poate ar fi cazul sa devin mai pro-activ asa in legatura cu soarta mea si activitatile mele, inclusiv a tematicii adresate pe blog, si de a cauta in mod expres privelisti care sa ma motiveze intr-un sens mai strict planificat de mine, de ex daca imi propun sa incep sa adresez niste teme istorice serioase la mine pe blog, sa aleg o locuinta cu o priveliste catre un maidan cu o groapa de deseuri, sau daca as dori sa incep sa adresez teme culinare, sa imi aleg o priveliste agricultural-rurala...ce idee chiar interesanta pt a-deveni un autor de blog mai interesant si mai complex, poate chiar si un om mai virtuos, poate chiar si un om cu mai multe realizari personale...ma rog, ultima varianta a fost deja adresata in literatura franceza de secol 19, cea cu virtutea in literatura britanica de sec 19, posibil chiar si 18 la un nivel mai academic poate, am impresia, dar chestia cu blogul mai interesant in functie de priveliste ramane adresabila si in secolul 21 cred...
nu stiu de ce pe mine comunicatul asta pe bloguri ma indeamna asa de mult la intrebari scolaresti filozofice...ca in real life eu nu imi pun acest fel de intrebari niciodata...de ex chiar m-am intrebat daca privelistea il face pe om sau invers, sau daca omenii tind sa aleaga privelisti in functie de cum sunt ei sau ce ii preocupa in momentul respectiv...desigur dincolo de necesitatea confortului minim necesar supravietuirii, de ex apa curenta, preferabil si calda, sau accesibilitatea unui supermarket apropiat sau macar a unui izvoras cu apa potabila si a unui pom fructifer din care sa pice cate un mar, o banana, sau macar o para malaiata, sau a unei statii de transport in comun, a unei sosele oarecare, etc.
ȘtergereDe ex m-am intrebat daca oare Vladen a ales privelistea montana pt ca este el asa competitiv din fire, sau acea priveliste l-a selectat pe el, tocmai pt ca ii plac challenge-urile...si in sens mai larg speculativ desigur putem fantaza si despre oamenii locului respectiv si istoria lor.
Eu sincer cred ca mediul online ma predispune la filozofie, ba chiar la dorinta de a afla mai multe asupra istoriei ideilor umane, atat asa in dezvoltarea ei cronologica intr-o anume arie geografica si culturala, cat si comparativ, deci nu doar centrat pe zona majoritar UE cu centrul antic oarecum solar la Luxor-Teba, si cu un posibil satelit lunar nordic, inclusiv un posibil asteroid rusesc cu aspiratii de planeta de tip Pluto, (care a fost totusi retrogradat la simplu asteroid, desi, ma rog, imi pare rau si mie, ca imi era simpatic Pluto, asa ca planeta, dar trebuie sa ma reconciliez cu ultima re-definire, ce sa fac), deci sincer cred ca acest mediu ma predispune la acest fel de intrebari deoarece eu sincer nu sunt bun la comunicare nici macar in real life, daramite online numai prin cuvinte, si de aia am eliminat din prima utilitatea comunicarii de tip social autentic uman gregar on-line in cazul meu, si de aia nu mi-au ramas decat 2 alte chestii, comunicatul de tip infotainment si uneori filozofia total solitara, (la care desigur nu ma pricep dincolo de un nivel total rudimentar ignorant...de aia incerc sa evit cat pot, si ma rezum mai mult la chestii de gen infotainment).
Era bine in apartament.
ȘtergereEu vad un acoperis :)) Cel putin de pe geamul de la servici...
RăspundețiȘtergereBloc la stanga, bloc la dreapta, bloc in fata si jos de tot parcare... Un peisaj feeric! :))
RăspundețiȘtergereBe happy!
ȘtergereDealuri.. in fatà pàdure, in curte multi pomi, verdeatà, mai jos un pic un ràu masacrat de niste firme private pentru nisipul bun.. a ajuns un firicel de ràu..
RăspundețiȘtergereCumva pe la voi pe-acolo circulà ursii?! pe bune!
la copenhaga nu exista ursi polari decat la zoo. Exista ursi polari in stare de libertate pe Svalbard, apartinatoare de Norvegia, tot acolo si unde exista cea mai nordica universitate din lume, si unde studentii trebuie sa invete sa traga cu pusca pt cazurile in care s-ar intalni cu un urs polar, deoarece pe Svalbard nu are voiie sa decedeze nimeni pt ca acolo nu exista cimitire deoarece exista risc ca un cadavru chiar ingropat sa nu se descompuna datorita conditiilor specifice ale climei si a solului de tip permafrost, si astfel ca ar exista risc de epidemii in caz ca acel cadavru ar fi contaminat cu vreun microorganism patogen periculos pt fiintele de pe Terra, fie ei oameni sau animale. insa deoarece aproape in fiecare an ursii polari reusesc sa se intalneasca totusi cu cativa oameni, exista un serviciu de urgenta care ii poate transporta in zbor pe eventualii muribunzi (umani) pt a deceda pe continent. Habar nu am ce se intampla cu ursii polari batrani atunci cand decedeaza. Probabil ca au ritualurile lor specifice de inmormantare ecologica, care protejeaza mediul inconjurator si alte fiinte de vreun pericol, insa am sa caut sa vad ce pot afla deoarece am devenit curios despre aceasta posibila discriminare in sens ca se pare ca numai lui Homo Sapiens ii sunt interzise anumite ritualuri de inmormantare pe acolo, desi asta e o lege relativ noua, desi nu stiu daca dateaza inainte sau dupa publicarea cartii Fram, Ursul Polar...am sa revin, fie aici, fie pe blogul meu dupa ce aflu mai multe.
ȘtergereTotodata nu stiu daca exista ursi polari in Groenlanda, (care apartine Danemarcei), insa am sa verific si asta.
Plus habar nu am despre alte specii de ursi...iata o intrbare ff interesanta.
Curtea unei scoli generale.
RăspundețiȘtergereCuvanta
Frumos, copii...
ȘtergereCopaci, multi copaci printre care si brazi.Asta vad eu pe fereastra casei mele. Mi-am ales sa stau intr-un cartier plin de verdeata dar am si reactionat atunci cand niste idioti de prin preajma cereau sa fie taiati copacii ca le cad frunze pe masini sau cand primaria s-a gandit ca ar fi bine sa faca locuri de parcare. A iesit un adevarat scandal atunci. Asa ca vad in continuare copaci si printre ei sunt copaceii plantati de mine .
RăspundețiȘtergereInca. :))
Ștergerelasa ca-ti arat eu ce vad de pe terasa! :D
RăspundețiȘtergereO sa te invidiez, daca e vorba de zona la care ma gandesc eu.
Ștergere