Cina a la Romania

             Aseara am mai invatat ceva important despre Romania.
             Folosesc acelasi restaurant de multa vreme. Se mananca bine, e curat, liniste, un mediu rustic cu foc ce arde in semineu, o muzica placuta fara volum, etc. Am fost de multe ori acolo, chiar daca e la 50 de km, dar e liniste si bun simt. M-am purtat frumos, am respectat pe toata lumea, am rasplatit ospatarii, am facut reclama, am dus francezi, austrieci, unguri, etc.
             Aseara eram cu cineva la cina, discutam intr-o atmosfera foarte placuta. Si intra el, purtatorul lantului de 2 kile, cuier pentru trening Nike, suport pentru 20 de chei de masina, perete pentru sustinut burta imensa, intra urmat de ai sai sateliti, o tipa dolce gabbana si trei ucenici, aliniati in functie de grosimea lanturilor de la gat. Dau usa de perete, injura frigul de afara si se aseaza exact langa noi, desi localul era gol. Doi dintre ei ragaie, ceilalti rad. Nu se dezbraca, gecile au fost o gramada de bani, trebuie afisate. Incep sa fluiere dupa chelner, care vine rapid si face o plecaciune in fata lor.
             Din acel moment noi am disparut din peisaj, ospatarii gravitau in jurul celor noi desi acestia ii injurau si faceau glume proaste, si-au aprins tigarile desi fumatul e interzis, au incaput sa cante, au cerut manele, si-au numarat banii si au comandat coca-cola.
             Am invatat asta: in Romania n-ai nici o sansa daca esti civilizat. Ca sa fii apreciat, ai nevoie de nesimtire, de o burta mare, de o gura plina si de o minte goala.