Invitatie la invitatie

             Maine voi fi in Sinaia, Predeal, Sibiu, iar seara la Alba Iulia. Daca vreti sa ne intersectam, sunt dispus.

Cine pe cine alege

           Prin localitatile prin care am trecut am prins cateva trupe de propagandisti. Imbracati la fel, cu afise, baloane, megafoane, cu figuri tampe si atitudini mitocanesti. Dupa ei, haorda de romani amarati, naivi, disperati.
           Imaginea mi-a lasat un gust amar. Cam acelasi gust pe care mi-l lasa trupele de colindatori imbracati in zdrente care vin si fac tumbe ca sa primeasca un leu.

Incep campania personala de sarbatori

            Daca tot n-am net de trei zile m-am gandit ca n-ar fi rau sa incep campania personala de sarbatori mai repede. Oricum instalatiile de Craciun sunt demult aprinse.
            La fel ca in anii trecuti, am strans intr-un colt de garaj lucruri de care ma pot lipsi. Am mers pe la neamuri, prieteni, vecini si i-am rugat sa faca la fel. Imbracaminte, incaltaminte, jucarii, rechizite, electrocasnice, alimente, etc. Le voi impacheta, le voi pune in masina si voi pleca pe drumuri. Prin sate. Caut batrani si copii. In special copii care n-am vazut o banana in viata lor si care nu au caciula iarna.
            Va indemn sa faceti la fel. Sa daruiti. Lucruri nefolositoare voua inseamna fericire si speranta pentru altii.

In pana de net. Iar

            Pentru ca am platit factura in avans, pe la inceputul lunii, nu mai am net. Deocamdata sunt pe la vecini, prin parcari. E destul de costisitor.

Lumi paralele

            Stiu ca l-am mai promovat pe asta, dar nu ma pot abtine. Sunt minunati si daca stau bine sa-i ascult inteleg ca nu e nici o diferenta intre ei si candidatii la functii politice. In realitate, toti sunt altfel.

                                                                                 

Cafeneaua bloggerilor

            Se pregateste Cafeneaua bloggerilor.
            Trebuie sa fie ceva bun, pentru ca inca de la inceputuri am vazut dedicare.
             Ajutati, intrebati, sustineti, promovati, vizitati, pentru ca o comunitate buna e rara.

Unde scapam de Apocalipsa

            Una dintre bunici imi zicea ca eu voi schimba lumea. Bunicul zicea ca destinul ti-l faci cu mana ta. Cum n-am schimbat lumea, merg pe varianta bunicului.
            Azi noapte la ora 12 am citit intr-o frunza de nuc ca exista doua locuri in lume care vor scapa de Apocalipsa de anul asta, din 21 decembrie: un sat din Franta si podul casei mele. Pentru ca sunt om bun si altruist, declar deschisa licitatia pentru un loc in pod. Daca intr-un Mini Cooper au intrat 28 de fete, in podul meu aveti loc cu totii. Inscrierile se fac pe baza de avans iar plata integrala pana in data de 19. Pretul variaza in functie de rand, unde randul de jos e cel mai ieftin.

Cum ne pregatim de Sarbatori

             Stiu ca se va vorbi mult despre ce-a mai ramas din semnificatia Sarbatorilor de iarna, asa ca vreau sa fiu printre primii. Nici macar nu e vina mea, e vina reclamelor de Craciun ce se difuzeaza prea devreme.
             Cei pentru care viata se rezuma la a vinde s-au vazut nevoiti sa inventeze sau sa importe sarbatori. Ma rog, zile cu nume. Mai ales in perioade moarte. Nu mai exista nici o sarbatoare. Exista doar un obicei, o data in calendar de care unii profita la maxim.
             Suntem oameni slabi. Comitem greseala consecvent si mai grav, fara mustrari de constiinta. La ce te ajuta sa ai, daca cel care are cu adevarat nevoie nu are? La ce te ajuta ca-ti permiti lux de sarbatori? La ce te ajuta sa investesti in tine intr-o sarbatoare care, prin legea divina, te obliga la egalitate? De ce sa ai, cand trebuie sa dai?

A3 pregatita de iarna

           De o jumatate de ora am coborat de pe A3. Vreo 4 utilaje arunca material anti-derapant. Erau 0 grade, cer senin.
           Foarte bine, e mai bine sa previi decat sa combati. Doar ca ma vad nevoit sa fac o predictie: prin februarie, cand vor fi zapezi mari, nu va mai fi nici motorina, nici nisip cu sare.

Cum se mai fura in magazine

             Acest articol nu are nici o legatura cu Black Friday. Orice asemanare e din intamplare.
             Am mers in Praktiker sa cumpar vopsea. Un miros puternic m-a purtat printre rafturi ca in reclama de la Tchibo. Am ajuns in fata unui raft cu odorizante de camera. Fara sa-mi dau seama am luat sticluta cu parfum in mana si am tras pe nas. Era sa lesin. Simturile au transmis imediat creierului: il vrei! Am pus mostra inapoi si am luat o cutie.
             Acasa, desfac rapid cutia, desfac sticluta, bag 3 betisoare. Nimic. Mai bag 3. Nimic. Le bag pe toate. O umbra fada de miros se pierde rapid in camera.
             Am inteles rapid: in sticluta de demonstratie era parfum. Galbui, consistent, cu un miros puternic. In sticlutele din cutii e a nu stiu cata parte din parfumul respectiv. Transparent, inodor. cred si eu ca tine de la 3 la 6 luni, cum scrie pe reclama.

De/spre Black Friday

            Pune un nume unei zile, pomeneste cuvantul reducere, deschide usile magazinului si vinde pe rupte.
            Bine antrenati de politica, romanii (unii, cei multi, asa ca nu mai sariti), traiesc intr-o stare de hipnoza. Asculta si executa. (Bine, aici intervine si antrenamentul religios - crede si nu cerceta). Black Friday nu e nici pe departe ceea ce spun bannerele. Totusi parcarile sunt pline, magazinele colcaie, site-urile cad. Pentru ca romanul asteapta un motiv ca sa-si cheltuie banii. Pentru ca e musai sa detina, chiar daca nu foloseste. Pentru ca efectul de turma functioneaza.
            As fi curios sa aflu niste cifre cu incasarile de Black Friday. Apoi, as fi curios sa stiu niste statistici despre veniturile romanilor, plus sondaje despre nivelul de trai. Iar la sfarsit, sa ridice o mana toti cei care au facut o afacere cu adevarat buna cumparand produse in Black Friday.

Cel mai corect sofer

            Nu inteleg de ce tipul asta apare sub titlul Cel mai prost sofer. El de fapt se cearta cu ceilalti ca nu cumva aia sa-i dea 200 de lei, cand toata treaba merita 120, pledand pentru corectitudine.

                                                                               

Ipocrizia costa mult

            Hai sa ne imaginam o lume perfecta in care oprim toate cheltuielile din campania electorala, inapoiem toate bannerele si afisele, ne cerem scuze, recuperam toti banii cheltuiti si ii dam spitalelor ca sa cumpere vaccinuri pentru nou-nascuti si medicamente pentru bolnavi. Salvam niste vieti, facem un bine la nivel national.
            Cum poti, ca politician, sau ca viitor politician, sa afirmi ca vrei binele tarii, cand tu iei banii copiilor, ai bolnavilor, ai batranilor?
           

Cina a la Romania

             Aseara am mai invatat ceva important despre Romania.
             Folosesc acelasi restaurant de multa vreme. Se mananca bine, e curat, liniste, un mediu rustic cu foc ce arde in semineu, o muzica placuta fara volum, etc. Am fost de multe ori acolo, chiar daca e la 50 de km, dar e liniste si bun simt. M-am purtat frumos, am respectat pe toata lumea, am rasplatit ospatarii, am facut reclama, am dus francezi, austrieci, unguri, etc.
             Aseara eram cu cineva la cina, discutam intr-o atmosfera foarte placuta. Si intra el, purtatorul lantului de 2 kile, cuier pentru trening Nike, suport pentru 20 de chei de masina, perete pentru sustinut burta imensa, intra urmat de ai sai sateliti, o tipa dolce gabbana si trei ucenici, aliniati in functie de grosimea lanturilor de la gat. Dau usa de perete, injura frigul de afara si se aseaza exact langa noi, desi localul era gol. Doi dintre ei ragaie, ceilalti rad. Nu se dezbraca, gecile au fost o gramada de bani, trebuie afisate. Incep sa fluiere dupa chelner, care vine rapid si face o plecaciune in fata lor.
             Din acel moment noi am disparut din peisaj, ospatarii gravitau in jurul celor noi desi acestia ii injurau si faceau glume proaste, si-au aprins tigarile desi fumatul e interzis, au incaput sa cante, au cerut manele, si-au numarat banii si au comandat coca-cola.
             Am invatat asta: in Romania n-ai nici o sansa daca esti civilizat. Ca sa fii apreciat, ai nevoie de nesimtire, de o burta mare, de o gura plina si de o minte goala.

Programe tv

           Am evitat sa scriu despre programul de indobitocire pentru ca fara sa vreau ma culpabilizez, pentru ca si eu dau bani la cablu.
           Acest program e simplu si eficient, menit sa tina romanul in fata ecranului, sa-l ia de la munca, de la citit, de la meditat, de la crescut copii, de la curatenie, de la cultura, etc. Cum romanul nu prea e selectiv si e putin naiv, crezand ca stiu cei de la tv ce e bine pentru el, se indoapa si aplauda. Si interactioneza indirect, ocupandu-si timpul si mintea, cu sleahta de imbecili de pe ecran.
           Sa stabilim un lucru. Cei din televiziuni nu stiu sa faca televiziune. Ei stiu arta comertului, mint si fura, calca peste oameni, azi ajuta, maine scuipa, azi cumpara, maine vand, se imita unii pe altii, acuza azi greseli pe care ei le-au facut ieri. Spectrul mare de emisiuni e cauza inmultirii necontrolate a vedetelor. Lipsa subiectelor e cauza divorturilor, impacarilor, scandalurilor, mostenirilor, etc.
           Efectele se vad in societate.
          

Mizeria din alegeri

            Ma gandeam la politicienii nostri. Nu pot sa nu ma gandesc, sunt cauza tuturor relelor.
            Folosesc banii tarii ca sa ajunga intr-o pozitie din care sa foloseasca banii tarii. Tara e in criza, recesiune, strange cureaua (mai mult in jurul gatului), ne invadeaza gunoaiele, cainii, bolile, crimele, etc, dar nu conteaza. Alegeri si campanii electorale sa fie.
            Cel mai grav e ca oamenii astia sunt constienti si unii chiar recunosc ca nu stiu face nimic, ca nu au nici un plan, nici un proiect si totusi striga pe ulite ca au nevoie de o functie in politica. Ca o boala, ca un blestem.
            De multi ani in Romania se fac alegeri. De fapt nu se alege nimic, pentru ca nu ai ce alege. Toti sunt la fel. Si uite-asa dispar banii tarii.

De unde vine vorba "ca magaru-n ceata"

          Azi dimineata mergeam spre Cluj si era ceata. Ceata densa, cu vizibilitatea undeva sub 50 de metri.
          Si in ceata asta densa una din cinci masini circula fara nici un fel de lumina, nici macar cea de pozitie, ca vezi-Doamne, e ora 8, deci e ziua. Batrani cu Logan, tarani cu jeep, inconstienti cu masini.
          Am eu o problema cu soferii iresponsabili, care nu-si merita locul in trafic.

Cat de usor se conduce o tara

           Ma intreb daca cei care candideaza la functii politice au cat de cat habar ce presupune slujba lor. Pentru ca din comportamentul si discursurilor lor nu rezulta decat o duhoare insuportabila.

Ruby vs popa

            Nu pot sa ratez asta. La urma urmei, de ce nu? Stinge lumina, arata-mi calea... e un indemn clar la starea de meditatie, la evlavie, la introspectie. Ca sa fii pregatit sa atingi camara inimii...

                                                                     

Ghici cine-i!

            Un mod diferit de a socializa. Daca voi nu ma stiti, eu va stiu.

                                                                                   

Dupa dealuri

             Ieri am vazut filmul Dupa dealuri.
             Un film bun, romanesc, un film in care toti au dreptate si toti gresesc. Am intrat apoi pe net sa citesc mai multe despre cazul Tanacu, vazut prin prisma filmului. Si am gasit declaratiile reprezentantilor bisericii de la Vaslui, care spun ca filmul este o rusine, o ofensa. De ce filmul e o rusine si cazul in sine nu? De ce biserica ataca ecranizarea unor intamplari din curtea lor? De ce raul trebuie mereu ascuns?
             Mungiu explica bine, filmul e ca o oglinda, daca te vezi in ea si nu-ti place ce vezi, oglinda nu are nici o vina.

Reclamele din online

           Consider un abuz si o nesimtire reclamele impuse de pe site-uri sau de la tv.
           Imi amintesc cum ma jucam cu nepoatele mele jocuri  cu hidden objects, ca sa invete engleza. Sunt acele jocuri in care cauti obiecte ascunse intr-o camera, peisaj, pictura, etc. Acelasi sentiment enervant il am cand caut X-ul sau butonul de close pe reclamele ce apar in mijlocul paginilor. Pana acum era altfel, mai simplu, daca nu erai atent unde dai click intrai pe reclama. Acum insa site-urile sunt pline de bannere colorate pe care nu stii de unde sa le inchizi. Pe internetul platit de tine ar trebui sa gasesti ceea ce vrei tu, nu ce vor altii.
           La tv e la fel. In timpul meciurilor imaginea se reduce, nu mai vezi mingea, pierzi firul.
           Stiu, e vorba de bani, iar cand e vorba de bani nu mai exista nici limite, nici drepturi.

Cu ce se ocupa romanii

           Generalizez, pentru ca in comparatie cu alte tari, curiozitatea intretinuta de plictiseala, de invidie si de lipsa perspectivelor e ceva specific romanesc.
           Exista oameni care nu-mi sunt prieteni, dar ma cunosc si ii cunosc. De undeva, de oriunde. Nu vecini, nici colegi. Oameni pe care-i vezi de 2-3 ori in viata. Oameni care vor sa stie totul. De ce?
           Opresc azi intr-o benzinarie, un angajat ma saluta si alearga spre mine. Intr-un tarziu l-am recunoscut, il vazusem in urma cu vreo 9 ani, lucra la o alta benzinarie cu care semnasem un contract, pe vremea aia.
           -Salut, ce faci? (Pe mine intrebarea asta ma termina. Daca as incepe sa explic cuiva ce fac, m-ar injura).
           -De unde vii?
           -De la Oradea.
           -Unde mergi?
           -La Cluj.
           -Nu te-am mai vazut. Pe unde esti?
           -In Franta.
           -Acolo lucrezi?
           -Da.
           -Cat castigi?
           -...
           -La Cluj stai?
           -Nu. Langa.
           -Apartament?
           -Nu, casa.
           -Cu cine?
           -...
           -Masina e a ta?
           -Da.
           -Diesel? (Alimentam in fata lui benzina).
           -Cand ai luat-o?
           -De 3 saptamani.
           -De unde?
           -Din Budapesta.
           -Cat a fost?
           -...
           -Cam scumpa. Cat consuma?
           -6,5.
           -Cu cine esti?
           -Cu ...
           -Cat stai acasa?
           -Nu stiu.
           -De ce nu stai acolo?
           -Am familia aici.
           -Ce-i ala pe bord?
           -Telefonul.
           -I-phone?
           -Nu.
           Cred ca discutia ar fi continuat la nesfarsit, s-a tinut de mine scai, inclusiv cand am mers sa platesc. Dar a aparut altcineva, o alta victima si omul a inceput: -De unde vii?...

Unde-s doi, puterea creste

           In continuarea articolului de mai jos, tot despre campanie, vreau sa adaug ca in varful muntilor, in inima padurilor, am vazut pe brazi si pe garduri afise electorale cu Elena Uioreanu, femeie ce candideaza la postul de deputat in zona de munte.
           Elena e sotia lui Horia Uroianu, presedintele Consiliului Judetean Cluj. Nu pot sa nu admir aceasta familie model, care poate concura oricand familia Barack si nu pot sa nu vad potrivirea, cum doi oameni capabili sa conduca, corecti, muncitori, cu fapte marete in spate, vor discuta seara la cina despre problemele judetului Cluj.
           Cu tata la conducerea Clujului si cu mama deputat in zona de munte, copiii lor nu au de ce sa se teama, nici de foame, nici de frig.

In campanie se da arama pe fata

             Azi am dat o tura prin Apuseni, probabil ultima inainte de zapada.
             In sate in care de regula nu merge nici macar postasul, sate uitate de lume printre noroaie, sate declarate inaccesibile, in astfel de sate masinile cu lift de la Electrica montau bannere electorale pe stalpi. Stalpi care sunt plini de alte afise, proaspat lipite, cu oameni hidosi cu privire vicleana. E bizar cum nu se poate ajunge in astfel de locatii atunci cand oamenii au nevoie, dar cand ei au nevoie de oameni, nu exita limite.
             Sunt scarbit.

Nivel de cultura masurat prin radio

            In politica e ca la radio si invers. Te multumesti cu putin, asa ca nu ne batem capul sa-ti oferim mult.
            Cand merg cu masina, ascult radio. Dar am o problema si in consecinta rog ascultatorii de radio care cer si voteaza piesele lui Alex Velea, Conecte-R, cele ale Corinelor, sau ale lui Guess Who sa incerce si altceva, o data in viata, sa vada ca se poate.
            Pentru ca mi se pare grav sa mentii in topuri niste cantece de copii, cu versuri penibile, ne-muncite, gresite, doar de dragul unor rime. Daca ei, ca artisti, nu se respecta indeajuns de mult incat sa scoata pe gura ceva logic si corect, macar moderatorii de radio sa fie putin mai culti si mai selectivi.
            De cand lumea prostia a rimat cu melancolia si camara inimii mele cu lovele.

Dreptatea se face, nu se primeste

           Cel mai urat si josnic lucru e minciuna. Mai ales minciuna la nivel national. Mai ales minciuna pe fata. Cand e canicula si tu afirmi ca ploua. Si insisti ca tu ai dreptate si toti oamenii din jur care se adapostesc la umbra sunt prosti.
           Cum pot afirma unii ca nu sunt bani (pentru sanatate, educatie, agricultura, copiii, etc) cand au vile in Miami, New-York, Nice si cand declara lipsa de bani de la volanul unei masini de 100 000? Cum pot crede romanii ca nu sunt bani, cand politicienii au venituri mai mari decat pot ei si familiile lor sa cheltuie? De unde au nesimtirea sa spuna ca nu sunt bani, cand romanii pompeaza la stat miliarde si miliarde?
            Pana la urma, bravo lor si rusine poporului roman, acest copil prost si naiv, incult si las, sclav si indiferent.

Text scurt despre smartphone

            Citeam la Intuneric despre prioritati. (Am citit la lumina, dar pe blogul lui Intuneric.)
            Nu am smartphone. Pentru ca nu vreau sa incurc lucrurile. Am acasa un laptop. In caz de urgenta il iau cu mine. Am un telefon normal. Pot suna, pot fi sunat. In caz de urgenta pot face fotografii sau pot filma. Daca plec de acasa plec pentru ca ma pot lipsi de virtual. Nu am nevoie sa iau cu mine toate informatiile intr-o cutie sensibila de plastic. Am un creier si doi ochi ce inca functioneaza. Am maini dure, pe care ma pot baza. Am o lume reala de descoperit. Vreau sa stau de vorba cu OAMENI.

Banii din campanii

            As vrea sa inteleg la ce folosesc, in mod concret, campaniile celor ce se cer in Parlament. Si inteleg doar ca e dovada, justificarea nesimtirii si a bataii de joc la adresa poporului roman, finantator al acestor campanii.
            Multe zeci de mii de euro costa si asta inmultit cu numarul de canditati da o suma cu care sanatatea, turismul, educatia, etc s-ar pune pe picioare. Practic, ei epuizeaza aceste sume ca sa ajunga intr-o pozitie din care sa fure alte sume, plus sa primeasca un salariu enorm si nejustificat, platit tot de mine si de tine.
           
            Ati vazut cine candideaza. Pe langa cei pe care-i stim, infectiile politicii romanesti, mai sunt cantareti de muzica populara, artisti, etc, care recunosc ca mizeaza pe notorietatea lor, nu pe ceea ce stiu sa faca.

            Eu as simplifica totul. Vrei bani pentru campanie? Vino cu niste proiecte facute, cu statistici, cu fapte concrete care sunt eficiente si dau randament in favoarea poporului si primesti bani sa te promovezi. Cativa, putini.
            Dar ce sunt eu? Unul dintre cele cateva milioane de fraieri care platesc astfel de campanii.

           

Ce-i al tau e si al meu, ce-i al meu e numai al meu

               Daca privesti atent in stanga si-n dreapta, vei intelege cat fura unii. Nu trebuie neaparat sa vezi stiri sau sa citesti ziare, acolo sunt trecuti doar cei care fura de la cei ce fura.
               Banii ce-i tragi tu de la gura copilului ii fura ei. Banii ce-i economisesti tu facand doar dus si nu o baie cu spume ii fura ei. Banii munciti de tine peste program ii fura ei. Banii cuveniti tie din fonduri ii fura ei. Banii ce ar trebui sa stea pusi bine pentru ziua in care vei avea nevoie de medicamente sau de spitalizare ii fura ei. De ce-i fura? Pentru ca tu nu intrebi niciodata ce-ati facut cu banii mei?
               Vei spune ca asta este, trebuie sa-si faca plinul, intr-o zi vor avea destul, ei si neamurile lor. Nu e adevarat. Tu vei plati mereu, pentru ca 2 vile si 3 apartamente se intretin greu, masinile de teren consuma enorm si au impozite mari, copiii lor s-au invatat fara limite si ei isi iubesc copiii, mai ales cand ii iubesc pe banii tai.
              

Posta Romana

             Posta Romana mi se pare cea mai inapoiata si josnica institutie romaneasca. Parerea mea e ca ar trebui desfiintata, functionarii mutati la intretinerea spatiilor verzi iar oficiile transformate in case pentru batrani si copii.
             Daca mergi la Posta sa platesti o taxa se intampla astfel: dupa ce stai la 5 cozi diferite, ajungi la ghiseul care se inchide in fata ta. Astepti sa termine doamna cafeaua si tigara, apoi sa-si sune cateva neamuri sa le spuna ce ipocrita e colega din dreapta ei. Se intampla rar ca doamna sa stie ce fel de taxa trebuie tu sa platesti. Complectezi o cerere, cu numele, adresa, CNP, etc. Apoi faci la fel cu un ordin de plata, formularul acela verde, pe care trebuie sa scrii de 3 datele tale si datele destinatarului. Daca nu ai contul in care trebuie sa ajunga banii, doamnele nu-l stiu. Nu ai voie sa iesi din linie, sa corectezi sau sa scrii cu bold. Stai iar la coada. Surpriza e ca tanti incepe sa bata cu un deget la tastatura exact datele pe care tu le-ai scris de nenumarate ori. Dupa o jumatate de ora iti iese chitanta, o rupe cu liniarul si o stampileaza cu o stampila care nu lasa urme numai daca pune scuipat pe ea.
            Am fost de doua zile intr-un oficiu postal in Cluj. Cand am intrat abia am vazut prin fumul gros de tigara. O doamna statea la un birou cu telefonul si cafeaua. Doua alte doamne calareau un munte de hartii legate cu sfoara, in cautare de o data din luna august. Cred ca erau cateva tone de hartie. Un batranel se chinuia sa scrie un ordin de plata. Nu-l ajuta nimeni. De fapt si eu am asteptat vreo 15 minute sa ma intrebe cineva de sanatate, macar ca noi eram doi si ele trei.
            

Taxe si inmatriculari auto

            Din cele 12 masini detinute pana acum (6 Dacia, un Volkswagen, un Ford, un Renault, 2 Peugeot si un Citroen) nu am avut nici una inmatriculata pe numele meu in Romania. Bravo mie!
            Ca sa demonstrez ca sunt totusi un bun cetatean, m-am hotarat sa inmatriculez Citroen-ul. Mare greseala. Am ajuns in faza in care urmeaza sa platesc taxa. Pana acum am dat aproximativ 1400 de ron, doar pe hartii si formalitati, fara sa calculez deplasarile. Urmeaza taxa.
            Nu pot sa nu fac un calcul simplu, iar, ca sa vad cam cati bani intra la stat din inmatriculari auto. Unde se mai adauga banii din taxele de drum, impozite, etc.
            Drumuri nu. Semne nu. Parcari nu. Ordine nu. Politie nu. Un scaun pe care sa stai cand astepti ore intregi la cozi nu. O masa pe care sa-ti scrii hartiile nu. Pixuri nu. Respect nu. Informatii nu. Stam ca oile inghesuiti la ghisee sa dam bani la stat, toate doar ca sa ne inscriem sa platim regulat taxe si impozite pentru un bun pe care l-am platit deja, din banii nostri.