Sunt un tip sincer. Si recunosc ca mi-am pierdut entuziasmul de a lucra prin Europa. As vrea in Romania, dar nu pot accepta mitocania, coruptia, regimul, politica.
Stiu ca sunt multi in situatia asta. Stiu ca e mult potential in romanii plecati. S-ar putea ca ei sa fie o parte importanta in efortul de a scoate Romania din...ce vreti voi. Asta e o paranteza.
Sunt aproape 8 ani de cand tot plec si inca nu stiu cum e mai corect. Sa-mi doresc sa ma intorc sau sa renunt la speranta?
Ce coincidenta ! Chiar acum vreo 2 zile, efectiv nu stiu de ce, citind ori niste articole de pe blogul tau, ori niste comentarii pe care le faceai pe undeva pe alt blog, probabil al lui Intuneric, mi-a trecut brusc prin minte chiar sa te intreb daca ai de gand sa te stabilesti in Franta definitiv, si nici macar nu era vorba despre asta in comentariile respective, dar am renuntat pt ca m-am gandit ca nu e treaba mea plus ar fi fost, ca de obicei, off-topic !
RăspundețiȘtergereLa mine a fost mai simplu ca imbrancirea finala chiar cred ca mi-au dat-o parintii mei, ca eu eram asa ca de obicei indolent si tergiversam, ca si eu mai plecasem si mai venisem, desi nu din Scandindinavia, si nu din acelasi loc, inainte, dar l aun moment dat s-a pus problema unui venit cat de cat stabil, si mai ales a pensiei, parintii mei fiind economisti si gandindu-se mereu, spre deosebire de mine, pe termen mai lung, si stiindu-ma si pe mine total mototol cand e vorba de un posibil talent de antreprenor, sau de producator-creator de ceva concret anume posibil util pt societate, plus lipsit de anduranta asa pe termen lung cand e vorba de mentinut vreun interes fata de ceva anume, plus cu studii necorespunzatoare ocuparii unui post mai stabil de functionar bugetar in Romania la vreo primarie de sector, sau, in mod ideal, la vreun minister, plus risipitor de nivel de pierdut case si masini, cheltuind banii pe hartie si accesorii de piele, in loc sa economisesc, plus din ce in ce mai frustrat din cauza de lipsa de persoane adecvate preferintelor mele pretentioase cu care sa imi fac diverse relatii romantice in Bucuresti, toti cei posibil disponibili pt asa ceva fiind si fost plecati definitiv de mult, de ani de zile din Romania, acum majoritatea pe la casele lor cu copii si catei adoptati, nu mai vorbesc de toti vecinii de bloc de varsta mea, (in afara de unul care e preot), si 98 % din fostii mei colegi de scoala generala si liceu, (in afara de cativa care au ajuns prin diverse puscarii cu sentinte mai lungi care le-au mai limitat oportunitatea de a practica o meserie oarecare in strainatate).
(va urma)
(urmare)
RăspundețiȘtergereIn cazul meu s-a pus problema Australia (mama) vs Scandinavia (tata), la nivel economic si social, a castigat Scandinavia, ca totusi tata e expertul economic si juridic pe international la noi in casa, mama fiind mai mult pe domestic, pana la urma a fost Norvegia efectiv la intamplare, cred ca, in afara de oferta de job in sine, (ca daca cauti gasesti joburi pt munci pe care nu prea vrea sa le faca nimeni aproape peste tot in lume unde economia inca functioneaza cat de cat asa stabil, doar poate in Romania si alte tari in tranzitie de la un sistem economic la altul fiind oarecum inca nepus la punct prea bine acest mecanism de ajustare de piata a muncii), a fost mai mult asa un fel de impulsivitate de ultima clipa din partea mea, de gen, daca tot e bal de plecat, pai bal sa fie, (adica sa plec intr-un loc cu care chiar nu aveam nici in clin nici in maneca, despre care nu stiam nimic, nici macar geografia, daramite istoria, cultura, etc...ma rog, daca e sa ma gandesc, nici despre Australia nu stiam, dar macar mai trecusem inainte prin niste aeropoarte din acea zona).
A incercat tata asa in ultima clipa sa-mi mai prezinte niste informatii posibil utile, dar ca de obicei, la mine au intrat pe o ureche si au iesit pe alta.
Abia pe urma am stat sa-mi dau seama ca habar nu aveam ca daca vrei s aceri cetatenie norvegiana trebuie sa renunti la cea romana, ca nu ai voie sa folosesti mame surogat, ca desi aici persoanele gay au voie sa se casatoreasca total egal cu toata lumea, nici aici nu se tine nimeni de mana pe strada, (care era punctul principal pe care mi-l dorisem eu toata viata de cand aveam probabil 9 ani), plus ca efectiv mi-am dat seama ca NU se gaseste incaltaminte de calitate, (unul din fetishurile mele) in nici un loc din lume situat deasupra paralelei 53 nord, confirmand acel citat din R Kipling preluat ulterior si de Jack London, despre legile naturii nefunctionand ca de obicei cum ar fi de asteptat deasupra acelei paralele.
Total off-topic, sunt EXTRAORDINAR de curios sa vad filmul Dupa Dealuri, care a luat premiul pt ce mai bun scenariu (de Cristian Mungiu) la Cannes, plus actritele Cristina Flutur + Cosmina Stratan impartind premiul pt cea mai buna actrita. Am citit cronicile din NY Times, (unde d-na Manohla Dargis e efectiv indragostita de Mungiu de ani de zile) + Guardian, plus ca au zis in ambele locuri ca filmul a fost primit oarecum cu enervare, la sfarsitul lui primind fluieraturi (de dezaprobare) din sala, dar NU zice de ce si cine a fluierat, ca totusi nu imi inchipui ca fluiera Bruce Willis (care face parte din juriu) sau Nicole Kidman, aia probabil ca motaiau si ei pe acolo, sau nici nu erau in sala.
RăspundețiȘtergereAm cautat in zadar sa gasesc o poza cu Manohla Dargis sa vad cum arata, dar nu e usor de gasit. Ca citesc de ani de zile cronicile ei de cinema, mi se pare un critic relativ slab, (fata de altii mult mai formidabili, desigur, altfel e ff profesionista), insa ff simpatic si indulgent, si mai ales indragostita de Mungiu !
Filmul e bazat pe povestea reala a bietei calugarite care a murit la manastiirea de la Tanacu acum cativa ani de zile in decursul unui ritual de exorcizare, dar zice ca in film nu se acuza biserica pt nimic, e vorba, cf critici, de o oarecare abstractizare a ideii alegerilor si drumurilor pe care le iau oamenii individuali in viata intr-o societate unde lumea nu mai stie sau nu a fost educata prea competent in sens moral, sa stie sa faca alegeri in viata cat de cat posibil utile atat lor cat si societatii din jur, si se pune si problema binelui personal vs binelui social...wow ! daca ma gandesc mai bine e posibil sa aiba oarecum de a face, la nivel mai filozofic, si oarecum cu tema ridicata de tine, desi nu stiu daca e asa, si abia acum m-am gandit la asta, chiar scriind.
ȘtergereDaca e sa ma gandesc filozofic, lucru la care eu nu ma pricep, cred ca eu personal mai mereu mi-am zis ca eu, fiind un om de nivel mediocru-obisnuit trebuie in primul rand si in primul rand sa invat si sa stiu sa am grija de mine personal, inainte sa incep sa ma gandesc la binele altora, lucru care de altfel mi-l zice si tata de destul de multa vreme, efectiv la nivel de implorare, "invata sa ai grija de tine, ca nu are cine"...ceea ce arata la ce nivel ma aflu eu, (ca eu nu am motive sa am dubii in legatura cu ce-mi zice mie tata, ca totusi il stiu om relativ serios + cu studii superioare solide + experienta de viata si profesionala destul de avansate + nu cred ca doreste sa-mi dea sfaturi asa gratuite doar de forma)...eu nici nu stiu sa ma orientez in spatiu momentan in Norvegia, in Romania m-am simtit mereu pe dianafara oricum, asa ca eu sunt mai mereu ca picat din Luna oriunde m-ai pune...ce sa ma mai gandesc eu la chestii ff complicat-abstracte de gen patriotism, civism, binele societatii, implicit al unei tari intregi, etc. Stai sa vezi cand o fi sa fie sa trebuiasca sa fac cerere de renuntare la cetatenia romana, (in caz ca nu ma dau astia afara din Norvegia din cauza ca am furat vreo carte sau vreun pantof de pe undeva... bat in lemn, desigur, ca eu personal incerc ma abtin cat pot de la compulsiunile mele addictive personale cu posibilitate teoretica de consecinte criminal penale !)
ȘtergereIn filmul de mai sus e vorba de 2 prietene, amandoua cu experienta de lucrat in "vest", dar care mai vin si inapoi in Romania, si la un moment dat una se decide sa se faca calugarita, si cealalta inceraca sa o convinga sa plece cu ea inapoi in Germania, ca sa nu fie si ea singura acolo, sa fie macar impreuna in acea strainatatae si sa se poata bucura in siguranta si companie reciproca si de cele lumesti, dar calugarita e cu ochii la moralitatea drumului catre D-zeu, ca zice ca e mai important decat binele personal lumesc...desigur amandoua au probleme inca din copilarie, din timpul dezvoltarii lor legate de sanatatea sociala, si se si pune poate si problema extrapolata a ce e mai bine pt o societate, sa se incline catre protejarea sufletului ei mai colectiv sau catre bunastarea mai concreta a oamenilor ei individuali din ea. Asa mi s-a parut mie ca am inteles din critici, nu stiu daca am inteles corect, si nu am vazut filmul, insa sunt ffff curios sa il vad, mai ales ca am zis ca eu Romania, in sens antropomorfic, mi-o inchipui ca o fata adolescenta in dezvoltare de vreo 13-14 ani, cu ceva probleme de sanatate sociala, nu grave de nivel de raportat la vreo Politie, doar de nivel de tulburare de adaptare, cu tata alcoolic + afemeiat si mama oarecum obosita si timorata, si si ea oarecum mai chiulangioaica din cand in cand (la nivel mai mult reactiv) de la scoala, dar totusi NU de nivel delincvent, deci eu personal NU vad Romania suferind chiar la nivel real sever patologic, cum mi se pare ca o vede sau vrea sa o reprezinte Mungiu, eu totusi imi mai permit perspectiva de a pune cat de cat toate statele lumii pe o scara de dezvoltare individuala de personalitate si "suflet colectiv" unde nici unul nu are mai mult de 21 de ani, si fiecare poate avea ceva tulburari de dezvoltare, de la nabadai de adolescenta simpla, la tulburari de adaptare sau de comportament, sau chiar patologie specifica, si nici pe departe NU vad eu Romania aratand patologie atat de grava cum ar fi Rusia sau Afghanistanul de exemplu.
Ștergeredaca e sa ma stabilesc intr-o tara europeana, atunci va fi Austria.
Ștergerenu am vazut nici unul dintre filme, ultimele filme romanesti vazute m-au dezamagit si nu prea ma trage sufletul.
Corect e cum vrei tu. Corect e si sa vezim doar ce e rau la romani si sa atragi raul, corect e si sa vezi partea buna a romanilor si sa ai de a face doar cu partea buna.
RăspundețiȘtergereCel mai important e ce-ti doresti. Iar dorinta ta mi se pare evidenta. Insa... trebuie sa ai si putin curaj, deasemeni capacitatea de a accepta ca nu exista perfectiune pe lumea asta. Sa pornesti de la partea buna pentru a indrepta ceea ce nu-ti place.
ai inteles ce doresc. si sunt in stare de sacrificiu. dar CHIAR nu pot accepta sa finantez ticalosia. nu pot accepta sa platesc taxa pe apa de ploaie, impozit auto, rovineta, plus toate celelalte taxe fara rost si nejustificate. as plati, daca ar rasari ceva din banii mei, pt popor.
ȘtergereCred ca are poate de a face daca tu te simti inclinat educativ sau nu...ca unele persoane chiar au aceasta inclinatie, chiar isi doresc, fie ca sunt sau nu competenti in final, fie ca au training sau experienta sau nu pt asa ceva, sa fie educatori si formatori de alti oameni sau grupuri de oameni pe care ii percep inca in dezvoltare, sau oarecum imbunatatibili, optimizabili, etc. Desigur ca vrand nevrand, daca ajungem sa avem copii, vom fi fortati intr-un fel sa devenim educatorii si indrumatorii si formatorii cuiva, (fie ca ne-am gandit la chestiile astea sau nu si ne ia total pe nepregatite sau nu). Eu personal am avut de mic constientizarea faptului ca desi mi-a placut sa ma joc cu cateva animale de plastic de-a scoala + i-am fortat, (prin santaj), pe parintii si bunicii mei de cateva ori sa fie elevii mei in joaca, mai ales sa le dau cateva teste + note (date asa obiectiv si sever, la zecimala !), efectiv mi-am dat seama ca e un lucru INFIORATOR de GREU + real STRESSANT sa fii educator de alti oameni + m-am decis de mic de tot ca eu personal efectiv NU am nici talent, nici inclinatie de a capata competente aditionale pt asa ceva, deci am taiat pedagogia + chiar si manageriatul de oameni, (car are si el, observ, o componenta educativa), de pe o lista de posibile cariere pt mine personal destul de devreme ! Plus m-am decis de timpuriu + reverificat/reconfirmat intre timp ca eu personal NU trebuie sa ma bag asa intempestiv in situatia de a deveni tata, ca efectiv asta ar mai fi lipsit, (mai ales fata de copil, dar asa oarecum periferic, la nivel etic, si posibil fata de mama lui biologica si/sau purtatoare) !
Ștergere(va urma)
(urmare)
ȘtergereDar unii chiar vor si le place sa contribuie social in felul asta, (ceea ce NU e rau, e OK, asa sunt ei, inclinati ocrotitor-formator pedagogic, sau uneori, oarecum mai rau, dupa parerea mea, chiar managerial-controlor...in sens ca simt pe undeva ca nu au control asupra vietilor lor personale si simt inclinatia ardenta sa invete sa-i controleze pe altii, sau si mai rau, in situatii de recreat abuz, adica au fost ei abuzati sau maltratati pedagogic cand erau ei insisi in formare, si simt nevoia de nivel inconstioent sa repete asta pe spinarea altora, desi initial bine intentionat pe fata, dar mai in profund e o chestie de repetat ce au patit ei cand erau mai mici si devine vopsit pe fata in intentii bune, la nivel de mintit pe sine insusi, daca nu e cineva constient de asa ceva, si chestia asta s-a intamplat si la case MARI de tot de oameni DEOSEBIT de respectati sau reputabili si chiar ff PROBI cu adevarat in comportament profesional de educatori profesionisti larg considerati reputabili si competenti, dar activitatea lor a reusit, ca efect practic, din pacate, sa distorsioneze vieti intregi de generatii de oameni posibil afectati de astfel de educatori fosti abuzati ei in trecutul lor de alti educatori cu adevarat neetici...desi NU zic ca vreuna din situatiile astea este aplicabila tie personal, era doar o divagatie personala re procesul educativ si la diversele feluri in care unii oameni isi aleg, fie mai constient, fie mai inconstient, cariere de educatori, la care m-am gandit eu ff mult, tocami ca sa imi scot MIE din cap mai bine posibila cariera de educator pt mine personal, si ca sa imi clarific de ce eu NU am competente si chiar as risca sa fac mai mult rau decat bine daca m-as angaja in asa ceva, in afara de simplul fapt ca eu sunt ff lenes academic + NU imi place sa ma stresez prea tare in campul muncii, ceea ce pt un educator e inevitabil oricum, aproape de nivel de stress profesional de politist), si de aia, ma gandesc, unii oameni astfel inclinati educativ, chiar si pt cele mai nobile cauze sau chemari, se si baga uneori chiar sufleteste dedicat in activitati educative sau formative de genul asta, chiar dincolo de competentele proprii, uneori chiar la nivel total amatoristic de improvizatie, de unde probabil iese probabil si consecinta de instalare de burn-out mai rapid !
Dar la nivel concret si practic, desi STIU ca e de nivel de a trebui sa faci "ce zice popa nu ce face popa", sau de nivel de sfat parintesc dat unui adolescent care numai de sfaturi parintesti nu are urechile in clipa aia structural-functional receptive, eu personal repet ca TOTUSI in mod, repet, concret, Romania-statul, sau chiar intreg colectivul de populatie rezidenta pe termen lung in Romania, NU e o persoana, oricat de figurativ minunat artistic si chiar placut sau amestecat placut/neplacut dulce-amar emotional ne-ar place sa ne reprezentam acest lucru in capul si mintea noastra, (legat si oarecum inevitabil de posibile sentimente de dragoste sau atasament, patriotism, frustrare, grija, dorinta de optimizare, etc).
ȘtergereDeci, in comcluzie, zau, pt o astfel de decizie individuala, (luata chiar fara sfatuire cu cine trebuie, care de obicei daca e vorba de cineva sub 30 de ani din Romania, eu zic ca sunt de fapt TOT parintii proprii personali, ca, la nivelul educatiei publice din ultima generatie din Romania, ZAU daca altcineva are vreun habar), de ramas sau plecat, eu zic ca AM IMPRESIA ca e mai bine sa fie facuta la nivel cat mai rational deliberativ posibil, desigur, insa, ascultand si de anumite sentimente "intuitive" originate in regiunea numita insula corticala, asa numite si "gut feelings", din alea de securitate de baza instalate in noi pe buna dreptate la nastere, (alea de oarecare discomfort si warning de posibil risc/pericol, de ex daca ceva e verde si miroase urat, e mai bine sa nu bagi in gura ca e risc sa ti se intample ceva rau, sau daca e rosu si raspandeste caldura din ce in ce mai mare cand te apropii, chiar daca ti-e frig, e totusi mai bine sa stai mai la 1 metru distanta, just in case, sau daca, de ex, vezi asa niste oameni oarecum neingrijiti si nepieptanati, imbracati casual punk, si cu furci si topoare in maini, dandu-se jos dintr-o nava spatiala si apropiindu-se de satul tau natal de pe un deal, e mai bine sa stai cuminte acolo dupa un copac, sau eventual chiar intr-o pestera in padure, decat sa te repezi sa dai mana cu ei si sa le zici in mod ospitalier "Welcome to Romania !", chiar daca saracii de fapt erau doar niste bieti comisi voiajori salariati pe comision care doar veneau sa iti arate in scop de reclama pt vanzare ulterioara si dezvoltari de relatii de business cu rezultate chiar posibile de win-win reciproc niste unelte posibil utile dezvoltarii agriculturii in satul tau personal natal.)
ȘtergereEu, dac-as fi in locul tau, as scoate romania din ecuatie.
RăspundețiȘtergereScurt.
logic asa ar trebui. si totusi...
ȘtergereDa Raul, probabil ca Mircea are dreptate - conteaza mult dorinta ta.
RăspundețiȘtergerePe de alta parte de trei saptamani astept sa-ti scriu un mail. Din superstitie nu l-am scris (asa m-a rugat prietena despre al carui plan vroiam sa-ti povestesc).
Voi reveni insa cu acel mail curand, sper eu, desi nu stiu cat va folosi incertitudinii tale.
astept
ȘtergereRomanilor nu le lipsesc calitatile dar cu siguranta au cateva defecte care ii trag rau de tot in jos.Prima ar fi lipdsa reactiei , mersul cu capul plecat si apoi ar fi invidia .Nu stiu daca am mai vazut undeva pofta noastra nebuna de a distruge tot ce nu e mediocru .Gasim nod in papura oricui are idei, oricui e mai bun.Asta pe mine me scoate efectiv din sarite .Ar mai fi inertia care parca atinge valori nemasurate pe aici .Pe de alta parte cred ca daca cei care si-au luat lumea in cap , au vazut cum e sa fie altfel, s-ar intoarce si s-ar implica activ , umar la umar(singur nu o sa faci nimic) poate ca ar reusi sa reduca inertia asta umilitoare
RăspundețiȘtergeresunt prea multi cei carora le place situatia actuala din Ro. cata vreme le merge plugul nu-i putem lua in echipa. se vor opune mereu.
ȘtergereIn cel mai scurt timp vreau sa ma stabilesc in Franta. Care e amator?
RăspundețiȘtergereTrebuie cautat chirie si tot tacimul...
nu m-ai nimerit. in cel mai scurt timp, vreau sa parasesc Franta. cel putin pentru o vreme buna.
Ștergeredar te incurajez.