Ai si la ce te ajuta ca ai

           Am acasa un colt de padure cu fagi mari, inalti si grosi, pe care mi-i fura unul cate unul.
           Pentru ca cineva oricum taie lemne din padurea mea si pentru ca padurarii fac exact inversul meseriei lor, am zis ca n-ar fi rau sa tai chiar eu lemnele, sa-i scutesc pe unii de lucru. Nu se poate.
           Am facut cerere la primarie. Acolo au trebuit multe acte, titluri de proprietate, dovezi ca impozitele sunt platite, etc. Mi-au aprobat 3 metri cubi. De acolo m-au trimis la ocolul silvic, sa fac o alta cerere sa vina cineva sa-mi masoare si sa-mi faca semn pe copaci. Am asteptat vreo luna, am mai sunat, am mai mers la ocol sa le aduc aminte. Intr-un final s-a stabilit o zi  in care cica veneau, dar a trebuit sa strang toti vecinii din jurul padurii sa fie la locul faptei, pentru masuratori. Cu greu am reusit sa-i gasesc. Oamenii si-au lasat lucrul si la ora 7 dimineata au fost in padure. Am asteptat. La 11 am sunat si mi-au spus sa mai astept. La ora 1 la fel. Oamenii au inceput sa ma injure. La ora 3 dupa-masa cand am sunat iar mi-au spus ca au uitat si ca nu mai pot ajunge azi. Abia am scapat de linsare.
           Am mai asteptat vreo luna, dupa care m-am intors la primarie. A sunat primarul insusi pentru mine la ocolul silvic, de unde am primit iar un nume si-un birou. M-am dus iar cu hartiile. I-am rugat frumos sa-mi aprobe, pentru ca-mi fura padurea sub ochii mei. Din nou mi-au zis sa astept. I-am intrebat daca pana vine aprobarea, pot taia lemne din padurea mea. Au raspuns ca daca ma prind ca fac asta, imi fac dosar penal.
            Au trecut 5 luni de atunci. Inca nu am primit un raspuns. Intre timp, necunoscutii cara lemne la greu din padurea mea. Eu nu am dreptul.
          
            Nu e nici pe departe vorba de cei 3 metri cubi de lemne. Nici de lemnul in sine. E vorba ca esti obligat sa traiesti cu gandul ca ceea ce ai de fapt nu-ti apartine, ca legea e construita in asa fel incat tu sa pierzi mereu, fara drept de apel.