Zece (pentru Romania)

          Unul din zece romani adulti e bolnav. Unul din zece romani adulti e alcoolic. Unul din zece romani adulti e badaran. Unul din zece romani adulti e apatic. Unul din zece romani adulti e limitat dpdv intelectual. Unul din zece romani adulti e corupt. Unul din zece romani adulti e hot. Unul din zece romani adulti e tigan. Unul din zece romani adulti e indiferent.
          A ramas un roman din zece, caruia ii revine obligatia de a face treaba buna.

          Studiul a fost facut din priviri, in centrul unui oras.

Statul roman si cetatenii

         Statul roman se plange ca pierde enorm din cauza detinatorilor de autovehicole inmatriculate in alte tari. Adica nu incaseaza bani din impozit, asigurari, etc.
         Statul roman nu se intreaba cat pierde un proprietar de autovehicol inmatriculat in Romania. Cat costa taxele si impozitele platite pentru ca detii o masina pe care tu ai platit-o deja. Cat costa sa circuli cu o masina pe drumurile din Romania. Cu cat creste consumul. Cat timp pierzi. Cum iti distrugi masina.

Graba, etape si concluzii

          V-am mai spus si repet: nu poti cultiva un camp inainte sa-l cureti si sa intorci pamantul. Recolta buna nu incape pe acelasi pamant cu buruienile.
          Degeaba ne-am luat viteza sa avansam. Nu putem sari peste etape. Nu vom ajunge nicaieri daca nu incepem prin a curata/elimina/dezinfecta/arde/ pamantul de buruieni. O buruiana ignorata azi va imprastia samanta din care maine vor creste altele 10.
          Nu putem cladi printre nereguli si greseli.

Autostrada si hotii

          Am vazut la tv un reportaj facut cu verva, dar, din pacate, fara consecinte, despre autostrada romaneasca.
          De fiecare data cand aud declaratiile grasilor unsi cu fonduri europene mi se face greata si ma frec bine la ochi si pe urechi pentru ca nu-mi vine sa cred ce aud. As sintetiza toate declaratiile lor seci si obraznice intr-una singura: "nu vorbesc despre banii ce i-am furat".
          Replica e justificata, doar nu s-ar da singuri de gol. Si totusi... chiar nu-i poate trage nimeni la raspundere? Ca doar stim cine sunt, prin atitudinea lor se auto-declara corupti.
         E atat de simpla si de evidenta situatia, incat nu mai e nevoie de nici o sapatura.
         De as avea autoritatea necesara, as traduce astfel de reportaje in engleza si franceza si le-as trimite peste tot, la toate institutiile guvernate de UE. E imposibil ca nimeni sa nu poata face nimic.

Placere, smecherie sau prostie?

           Am fost in munti. In munti am vazut foarte multi oameni-turisti care se plimba si mananca seminte si scuipa cojile pe jos. Oameni cu Nike in picioare si cu Adidas pe corp. Se uitau in rau la pesti si scuipau coji inspre ei. In munti am mai vazut oameni-turisti care nu se pot dezlipi de pet-uri. Atat timp cat sunt pline. Le cara cu ei, apoi le lasa acolo unde le golesc. Am mai vazut oameni-turisti care se plimba pe trasee montane cu telefonul lipit de ureche. Cateva ore. Am vazut si turisti pe tocuri sau in blugi de lemn. Am auzit si manele. De toate felurile. Am strans cativa saci de gunoi. Nu de la mine.

3370 de kilometri

         Testul a ajuns la final, concluziile sunt clare. Am vrut sa vad daca pot fara internet.
         Asa ca, de vreo doua saptamani, am pus laptopul in geanta. Am deschis bine ochii si m-am pierdut. M-am pierdut in Alpi, pe la Briancon, Besancon, am trecut in Italia si m-am pierdut iar pe la Valle Camonica, Passo Tonale, Ponte di Legno, Bolzano. In Austria m-am pierdut la Innsbruck si Melk. Am ajuns in Romania si urmeaza sa ma pierd in muntii mei. Am auzit vorbe cum ca muntii nu mai sunt la locul lor, raurile si lacurile au secat, padurile au disparut. Sper sa nu fie adevarat.
         Dupa ce ma intorc, putem continua sa vorbim de/spre Romania, daca vreti.

Legi din cauciuc

          Capitolul legi penibile-haotice e vast in Romania.
          Pentru ca imi petrec trei sferturi din viata pe drumuri, m-am tot gandit la legea privind obligatia de a avea cauciucuri de iarna in nu stiu ce perioada. Acum, sa presupunem ca eu vin cu masina din Africa de Sud sa ma intalnesc cu cineva in Romania, o ora, doua. Sa-mi iau cauciucuri de iarna la intrarea in Romania? Sau calatoresc din Spania spre Georgia sau Turcia, deci tranzitez Romania. Sa-mi iau cauciucuri de iarna? Sau locuiesc la Oradea sau Arad si vin o zi acasa, din alte tari unde nu te obliga la nimicuri. Sa-mi iau cauciucuri de iarna? Imi iau. Si cu cele de vara ce fac? Le car in portbagaj, sau le las intr-un sac la intrarea in Romania?
          Explicatia ministerului transporturilor (nu scriu cu initiale ca nu merita) e aceea ca in perioada respectiva drumurile vor fi inzapezite. La intrebarea DE CE?, ar raspunde ca nu au destule utilaje, destul personal, destui bani. Daca ei, ca minister, nu au bani, eu, ca cetatean, de unde sa am bani?

Ce nu gasesti pe internet

           Lista lucrurilor ce nu le gasesti pe internet se restrange rapid.
           Totusi, pe internet nu vei gasi niciodata o cafea buna, intr-o dimineata proaspata. Nu vei gasi nici gustul branzei burduf, al unui ardei verde si al unei cani de vin rosu. Nici tensiunea din firul de la undita, cand un peste trage. Nici o strangere de mana data de un prieten bun. Nici imbratisarea mamei. Nici mirosul brazilor din munti.

          Iata de ce consider internetul folositor, dar nu vital. Iata de ce as putea renunta oricand la el.

Bocet

           Sunt roman pana in maduva oaselor. Sunt mandru de tara mea, dar nu si de ce se intampla acolo. As vrea sa pot schimba ce nu e bine, sa sterg praful si sa arunc afara gunoaiele, sa pun lucrurile la locul lor, sa intretin valorile, ca sa pot chema si pe altii sa-mi vada tara. Dar... ce sunt eu intre maharii din Romania?

7 Septembrie

           Imi place 7, imi place toamna. Si ma gandeam azi dimineata sa-mi fac o zi a mea, in care sa ma bucur de viata in mod special si am ales 7 septembrie. Azi nu am reusit, dar in viitor o sa incerc sa ma rasfat in 7 septembrie.
          Poate cineva sa numeasca toate culorile pe care le aduce toamna?

Buna!

          Stiu, am lipsit, dar... m-am mutat in casa noua, mi-am cumparat o Biblie veche de 140 de ani, m-am hotarat sa nu schimb masina, m-am gandit la voi.
          Tu ce ai mai facut?

Tu, acum.

          Si daca maine iti intra o simpla musca in ochi si nu mai vezi? Si daca te plimbi pe trotuar si un nebun scapa masina de sub control? Si daca ai un soc si nu mai poti gandi limpede? Si daca o explozie spulbera tot ce ai? Esti pregatit?
          Bill Gates are atatia bani cat toate bancile lumii la un loc. Dar e un schelet, in ultima faza a unei boli grave, e spre sfarsit.
          Mai presus de orice, esti tu. Acum. Maine nu e sigur. Nici ceilalti nu sunt siguri. Nici banii nu sunt siguri. Nu irosi acest acum, poate e tot ce ti-a mai ramas.

Care sunt reperele?

         La ce ne raportam? Pentru ca trebuie sa avem un reper, un punct in jurul caruia ne invartim. Altfel am fi ca un astronaut in spatiu, care doar pluteste, fara reper, fara gravitatie, fara directie.
         Unii au prieteni. Altii copii si familie, altii averi. Altii jobul. Dar mai presus decat aceste lucruri, care azi sunt dar nu avem garantia ca le avem si maine, care e punctul de reper?
         Eu nu sunt bisericos. Dar Dumnezeu ma stabilizeaza. Dumnezeu e Punctul, Reperul meu. E cordonul care nu ma lasa sa plutesc in nestire in spatiu. Ma simt in siguranta.

Poti renunta?

          Eu nu sunt prea legat de lucruri. Am, folosesc, dar as putea renunta aproape la orice. M-am gandit azi la ce nu as putea renunta. Sincer, nu prea am gasit nimic. Nu vorbesc de fiinte, ci de lucruri, obiecte.
          Tu la ce nu ai putea renunta?

Judecata, gunoi si apusuri de soare

           Irlanda e o tara frumoasa, daca reusesti sa accepti clima de acolo.

           Lucram in Dublin, intr-un depozit de materiale de constructii. Oriunde te uitai, doar betoane, saci de ciment, garduri de fier. Insa era un loc de unde se vedeau muntii si apusul de soare: pe pubela de gunoi. De fapt, era un container mare in care aruncam gunoiul. Ca sa incapa cat mai mult, din cand in cand trebuia aranjat si presat. Imi luam mereu aceasta atributie, sa aranjez gunoiul. Cand ma cautau clientii, eram in gunoi. Dar vedeam muntii si apusurile de soare.

    
          Nu judecati. Fiecare om are o poveste, probleme, placeri, renuntari, sacrificii. Ii vedem pe strada. Unii prost imbracati, unii rad, unii plang, unii vorbesc singuri. Unii traiesc in gunoi. Nu-i judecati, fara sa le cunoasteti apusurile de soare.