La ce ne raportam? Pentru ca trebuie sa avem un reper, un punct in jurul caruia ne invartim. Altfel am fi ca un astronaut in spatiu, care doar pluteste, fara reper, fara gravitatie, fara directie.
Unii au prieteni. Altii copii si familie, altii averi. Altii jobul. Dar mai presus decat aceste lucruri, care azi sunt dar nu avem garantia ca le avem si maine, care e punctul de reper?
Eu nu sunt bisericos. Dar Dumnezeu ma stabilizeaza. Dumnezeu e Punctul, Reperul meu. E cordonul care nu ma lasa sa plutesc in nestire in spatiu. Ma simt in siguranta.
Eu am mai zis ca am oscilat intre agnostic si usor credincios de-a lungul vietii mele in functie daca eram sau nu fericit in dragoste, insa in ultima vreme, am stat sa evaluez problema si la un nivel mai rational, si am determinat ca, in ciuda pericolului diverselor fundamentalisme, per general, este etic sa sustii credinta in D-zeu in societatea contemporana, si in legatura cu acest lucru, desi stiu ca este posibil sa imi periclitez standing-ul social din Norvegia, eu anunt ca sustin politica externa promovata in acest moment de Vatican, (desi asta nu inseamna ca sustin neaparat catolicismul ca forma de religie organizata preferata, eu aflandu-ma de ceva vreme in procesul convertirii de la crestinism la iudaism, proces care va mai dura tocmai deoarece am niste hang-ups legate tocmai de educatia catolica, dar pe care, daca e sa raman in Scandinavia, am sa il duc o data si o data la bun sfarsit, deoarece simt nevoia de a corecta un dezechilibru, plus ca mi se pare cool sa fii in Norvegia contemporana un reprezentant al religiei iudaice care sa sustina poltica externa a Vaticanului.)
RăspundețiȘtergereAm auzit, demult, cuvintele unui popa (de obicei nu ascult asa ceva, dar astea mi-au intrat in cap): daca te raportezi la oameni inferiori (din orice punct de vedere), devii arogant; daca te raportezi la oameni superiori, devii umil. Insa daca te raportezi la Dumnezeu, atunci esti smerit, adica nu esti nici arogant, nici umil.
RăspundețiȘtergereRe. relatia cu D-zeu: desi in general este preferabil sa nu simti nevoia te gandesti prea mult la El, daca totusi iti vine in minte, eu recomand o relatie prudenta de interpretare critica a ceea ce ai putea avea impresia ca iti comunica El, mai ales daca ai impresia ca iti comunica ceva personal direct tie. Cel mai bine e sa ai increderea necesara sa te vaieti lui, insa sa tii totusi seama de realitatea ca Dansul este un birocrat de tip ombudsman destul de ocupat care nu va avea timp sa raspunda la fiecare cerere care ii este adresata personal, si cel mult va raspunde cu raspunsuri tip automate, gen e-mail de promo politic de masa, gen mesaje scrise/trimise de un bot.
RăspundețiȘtergere