Si daca va veni din nou vremea in care se va spune "a fost un om
cumsecade si a avut un caracter puternic"? Daca va trece moda caselor,
vilelor, masinilor, parfumurilor si se va reveni la adevaratele si
vesnicele valori?
Probabil ca ai. Probabil ca vei avea. Ca doar de aia muncesti
pana nu mai poti si faci compromisuri. Dar, spune-mi, ce duci cu tine
cand pleci? Daca maine se termina, vei avea regrete?
Depinde cum alegi sa traiesti. daca traiesti in exterior, pentru ceilalti si nu pentru tine, te va interesa ce spune lumea ori ce ai adunat si te vei piede in regrete si frustrari. Eu sunt de parere ca atent la sufletul si la emotiile tale, vei fi mai impacat si fericit. Asta este ceea ce ramane. Cele materiale sunt trecatoare. Fiinta umana are in ea un anume egoism si de acolo si dorinta de a acumula, bani, putere, notorietate, proprietati si tot de acolo marea ei nefericire. Bucura-te de viata pentru un fir de floare, pentru frumusetea vietii la tara, pentru spectacolul descoperirii lumii cu ochiul celui insetat de cunoastere. Daca ar fi sa plec maine nu as avea nici un regret. Se spune ca adevarata bogatie nu e in ceea ce ai adunat ci in cate carti ai citit si cati oameni ai cunoscut. Nu sunt o femeie bogata. Dar am citit si am cunoscut, si cu asta ma simt implinita.
RăspundețiȘtergereGabriela iar are dreptate ! Adica, zau, ce conteza ce zic altii despre tine dupa ce ai decedat ! Plus ce conteza pt tine daca ti-ai facut probleme de acest nivel in timp ce traiai atunci dupa ce decedezi ! Deci dupa ce decedezi, desigur ca nu duci cu tine nici posesiuni materiale, dar pe de alta parte NU duci cu tine NICI opinia publica, zau !! Nici macar marii leaderi su marii artisti sau marii ganditori despre care inca exista o opinie publica si in zilele noastre, pt EI personal, CE CONTEAZA de vreme ca au decedat !! ZAU, doar nu o sa ne conducem VIATA cu gandul la DECES si mai ales ce se va intampla DUPA acel deces !
RăspundețiȘtergereAdica inteleg asa oarecum filozofic ca destul de multe activitati umane pot fi descrise ca fiind efectuate din cauza unei spiame infioratoare de deces, dar asta mie personal mi se pare mai mult literatura decta ceva deosebi de riguros PLUS mi se pare o filozofie cam pesimist negativista care alege sa descrie viata, BOGATIA si VALOAREA autentica a vietii, ca MINUNE in sine, doar raportand-o la neant sau la post-deces, sau la chestii din astea in general care nu ne privesc pe noi cei in viata, pt ca nu avem cum sa avem acces la ele tocmai pt ca suntem in viata si cu asta basta.
Si cum sa traim mai bine ? Pai asta depinde de dac aomul respectiv e un fan al disciplinei sau e unfan al lenevelii in timpul liber, plus/minus daca resimte cumva vreo anxietate sau sentimente de vinovatie sau remoscare in legatura cu ce considera indatoririle lui si ce considere drepturile lui personale, atat fata de SINE, cat si fata de ALTI, ca totusi la un moment dat cred trebuie luat in seamam ca avem drepturi si obligatii si fata de noi insine, nunumai fata de mama si tata si d-na diriginta, etc.
ȘtergereEu, de ex, stiu ca sunt cam slab in legatura cu constiinciozitatea indeplinirii obligatiilor, dar nii nu sunt ff ahtiat dup adreptur, adica inca mai am de lucrat in legatur cu atentia necesara care trebuie acordata mie insumi. Am ajuns deja la 1/2 vietii, (cf speranta de viata de 64 de ani a baietilor nascuti in 1980 in Romnia) si inca NU m-am optimizat in legatura cu atentia acordata sinelui meu personal, mai am mult de lucrat in acest sens, trebuie sa ma concentrez mai mult asupra mea insami, noroc ca mi-am propus sa scriu mai mult despre mine pe blogul meu, dar vad aca am lasat-o pe tanjeala in ultima vreme si nu am mai scris un articol de aproape o saptamana.
Rudolph, facem conversatie pe blogul lui Raul.:) Stii ce-mi place la tine? Tu nu esti atat de productiv pe blogul tau si de inspirat, precum esti cand faci comentarii, pe blogurile altora. Vezi niste subiecte la care rezonezi si imediat cauti informatii, le filtrezi, le asociezi si scoti uneori niste chestii uimitoare. Asta imi spune ca, tu citesti cu mare atentie postarile, la care comentezi si unde nu stii, cauti, asimilezi. Majoritatea cititorilor sunt superficiali. Citesc repede, daca au inteles din prima, foarte bine, daca nu, iar bine, fac un comentariu, uneori pe langa subiect si pleaca. Trebuie sa iti marturisesc ca nu citesc mereu comentariile tale lungi. Insa de cele mai multe ori o fac pentru ca imi plac.
ȘtergereIn folozofia Zen, viata acesta e doar o cale pregatitoare, pentru o alta etapa a existentei. Nu poti transpune materialismul aceste vieti, intr-o existenta in care, nu ai macar repere. Japonezii spun ca:"priveste gradina. S-ar putea sa fie pentru ultima oara". Cu alte cuvinte, traieste clipa pentru bucuria senzatiei, a emotiei, cu fiecare fibra, pentru ca esti doar intr-o calatorie, care s-ar putea sa inceteze, in fiecare clipa.
Ștergere@Gabriela: nu trebuie sa fii zen ca sa stii ca e bine si sanatos sa traiesti azi.
ȘtergereCat despre Rudolph, el e un liant extraordinar intre noi. E o stare, starea Rudolph.
Subscriu.
ȘtergereNu regret nimic si asa imi doresc sa imi traiesc viata si de acum incolo. Fara regrete. Acum, insurat trebuie sa gandesc mai bine tot ce fac, insa cu ajutorul nevestei imi implinesc visele.
RăspundețiȘtergereEsti iar tanar, ca la 16 ani, nu? Bei si fumezi pe ascuns! :))
ȘtergereN-as regreta, dar nici nu-s de acord cu tine:
RăspundețiȘtergereUnul la mana, in conceptia mea, putin conteaza ce parere are posteritatea despre mine. Nu tin sa ajung in manuale de istorie si nici tablou deasupra semineului nepotilor.
Doi la mana, care vesnice valori?? De cand Homo sapiens pe Terra a vrut case, vile, pamanturi si altele materiale. Ia da ochii roata printr-un oras francez, crezi ca viloaiele alea s-au ridicat azi? Sau ca dimensiunea lor n-avea legatura cu dimensiune orgoliului posesorului? Asa suntem de cand lumea si pamantul. Simtul de posesivitate si dorinte de a epata sunt in natura speciei.
Trei la mana, putin imi pasa ce pot lua sau nu cu mine cand mor. Imi pasa de ce se intampla pana mor :D. Si pana mor eu vreau sa traiesc bine, sa-mi indeplinesc visele si sa-mi rezolv curiozitatile. N-am sa traiesc ca un pustnic, impotriva naturii umane, doar fiindca nu-mi pot lua avutul post-mortem :). Cu stilul asta de gandire n-ar trebui sa mai facem nimic decat sa asteptam moartea. Ca nici informatiile si experientele nu le iei cu tine. Dispari cu totul.
Pai asta zic si eu, nu conteaza ce lasi, dpdv material, ci ce faci, pentru tine, dar si pentru altii.
ȘtergereUn singur regret: sa nu le dau unora satisfactia ca am plecat si au scapat de mine! In rest...gata s-o iau de la capat!:)
RăspundețiȘtergereAr fi o ironie mare sa pleci tu, aducatoarea de oameni! :))
ȘtergereSingurul meu regret este ca am avut incredere in unele persoane la un moment dat. Acum m-am lecuit. :))
RăspundețiȘtergereRaul, ai putea fi caracterizat ca fiind un conservator. Eu cred ca tu STII, undeva in interiorul tau, ca lumea nu va ramane asa cum e acum. Nioci ca in trecut nu va fi, dar ceva din ceea ce-ti doresti tu se va indeplini. Putin altfel, dar asa va fi.
RăspundețiȘtergereun regret poate sà nu-ti dea pace pentru un timp oarecare, mult, putin, toatà viata... modul in care metabolizezi anumite intàmplàri, evenimente este particular fiecàrui om. te poti refugia in religie, culturà, fapte sociale ca sà alungi obsesia regretului..
RăspundețiȘtergereN-ar fi ràu tu, sà lansezi o discutie pe tema compromisului.))