marți, 21 februarie 2012

De ce nu vrem exemplele altora

           Pentru ca exemplele altora inseamna eficienta. Eficienta inseamna randament maxim cu efort minim. Randament inseamna plusuri si evolutie. Efort inseamna bani si timp.
           Oare de ce Belgradul ne-a depasit de mult, desi a ramas o ruina dupa razboi? Oare de ce Polonia incepe sa prinda radacini sigure prin Europa? Pentru ca la momentul potrivit au plecat capul, s-au conformat si au urmat exemple.
           Comunismul din Romania doar a capatat un alt nume. Exista si e periculos. Nu urmam exemple pentru ca asta ar reduce numarul cheltuielilor. Cheltuieli inseamna bani, bani inseamna trai bun. Bani mai inseamna cultura. Dezghetarea mintilor. Mintile dezghetate sunt greu de manipulat. Sau ar avea ceva de spus.

19 comentarii:

  1. Acum comunistii din esalonul doi conduc Romania.

    RăspundețiȘtergere
  2. altii nu sunt asa de "destepti" ca noi :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai dreptate, totul e de fapt o strategie bine pusa la punct. avem de toate, da le tinem ascunse...

      Ștergere
  3. Pentru că noi suntem români Raul !

    Noi suntem mândri , cel puţin aşa spune istoria şi mai ales pentru că românul are o vorbă pe care o respectă cu stoicism : „Doamne fereşte de mai rău !” Care o fi limita e greu de spus , dacă după atâţia ani încă mai ducem probabil o vom duce încă mulţi ani .
    Nu am ştiut niciodată să ne adaptăm , spunem mereu „poate următoarea generaţie” dar au trecut aşa de multe . Poate aşa se vrea , poate asta ni-i menirea dar chiar atât de indobitociţi să fim ?
    Întotdeuna am fost de partea greşită a baricadei şi în războaie şi mai apoi când ne-am tratat prietenii tradiţionali cu embargo-uri şi alte blocade în avantajul americanilor sau altora care până la urmă ce ne-au făcut ? a da , ne-au făcut să doar pierdem şi material şi spiritual . Am fost unealta marilor puteri întotdeauna .

    Si ca să închei într-o notă tipic românească spun : poate într-o altă generaţie să mai revenim şi noi cu picioarele pe pământ !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cred ca cel mai grav e ca unii fura si vand ceea ce tu sau eu iubim. nu e un obicei, e doar un moment de neatentie sau indiferenta care dureaza prea mult. vor profita, pentru ca sunt niste oportunisti, nicidecum destepti sau apti. doar ca isi fac treaba in timp ce stapanul doarme.

      Ștergere
    2. din punctul ăsta de vedere eu i-aş numi deştepţi , bine , cu limite şi între limite puţin conţinut căci de n-ar fi nu şi-ar înşela stăpănul . Pe de altă parte noi ceilalţi suntem , aşa e , mai puţin deştepţi adică mai mult adormiţi ....culmea e că ne trezim aşa de greu...

      Ștergere
    3. eu cred ca ne trezim prea putini. ceilalti, bine sedati cu un litru de ulei, nu vor sa se trezasca...

      Ștergere
  4. Nu stiu daca stiati ca peste 50 de ani Polonia va depasi ca putere economica tarile scandinave, deoarece Polonia va ramane cam tot pe la pozitia 25 in timp ce tarile scandinave vor cadea peste 20 de pozitii catre pozitiile 50 !

    http://business.blogs.cnn.com/2012/01/12/worlds-top-economies-in-2050-will-be/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai in cazul asta, intereseaza-te preventiv de un loc in Polonia...

      Ștergere
  5. Chiar m-am gandit...in 2050 eu voi fi in procesul de a iesi la pensie, (daca supravietuiesc, desigur, si nu ma mananca vreun norvegian pagan primitiv barbar care nu a auzit de teoria salbatecului nobil care ii place lui Mircea Vladut si i-a placut si Ducelui whig anti-monarhist absolutist si anti-romano-catolic de Shaftesbury din sec XVII, cat si d-lui Baron de Lahontan, acel socialist francez de prin aceleasi vremuri, cat si membrilor Partidului Comunist al triburilor native Huron canadiene), si am fost asigurati cu totii ca pensiile in Norvegia sunt asigurate pe viitorii 50 de ani din cauza descoperirii recente a 3 zacaminte de petrol in Marea Nordului. Problema se va pune numai daca as dori sa traiesc mai mult de vreo 6 ani dupa iesitul la pensie...eu as fi dorit, asa, la nivel de ideal, in jur de minim 14...ca sa am timp sa scriu si tratatul meu de Estetica Etica, (cel care va reprezenta un indrumar de eticheta comportamentala si deontologic etic profesionala pt producatorii, consumatorii, businessmen-ii, promoterii, criticii, si filozofii obiectelor de Arta, luati fiecare in parte, fie ei amatori sau profesionisti, ca sa nu mai existe atatea neclaritati si dezavantaje legate de insuficienta standardizarii calitative si de tinuta legate de activitatile legate de domeniul artistic al sec XXI si poate si dincolo de el), si poate sa am oportunitatea de a ma relaxa in ultimii ani ai vietii mele scriind un Indrumar de Rugaciune catre diverse Divinitati...a carui idee mi-a venit azi dimineata, deoarece mi-am formulat impresia ca destul de multi oameni contemporani este posibil sa nu prea stie, asa pe intelesul mai larg al majoritatii, in legatura cu ce subiecte anume este util sau etic sa faci o cerere reala catre Divinitate, (in general, fiind, insa, preferabil a se trimite doar comunicate continand mesaje de felicitari sau multumiri, si eventual a pune intrebari care incep cu De ce...?, atata vreme cat se stie clar de la bun inceput ca sunt de nivel retoric si cu scop real terapeutic benefic de eliberare de suparare).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ai amintit de mai multe ori de frica ta de a nu fi mancat de oameni (chiar, cum se numeste?). de unde ti se trage?
      ai putea sa scrii mai repede ce ai de scris, sa apucam si noi sa citim, ca peste 64 de ani...

      Ștergere
  6. Am verificat pe mai multe site-uri si se pare ca nu exista un nume stiintific pt frica specifica de a fi mancat de oameni canibali sau nici macar de animale salbatice. Eu m-am gandit la asta in legatura cu gandurile mele legate de misionarii si exploratorii care s-au intalnit in trecut cu diverse popoare primitive strain culturale de ei. Nu am o teama reala de asta, e mai mult un fel de anxietate comuna de copil care e mai impresionabil re diverse povesti. (Eu am mai explicat ca imi permit uneori sa nu functionez chiar asa de matur chiar tot timpul la nivel de relaxare pe bloguri.)

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar in legatura cu tema recenta a lui Mircea Vladut sub care incepusem eu sa divaghez re "salbatecul nobil" exista o poveste interesanta legata de canibalism si de scriitorul Charles Dickens de la a carui nastere s-au implinit recent, pe 8 februarie, 200 de ani: desi el i-a satirizat oarecum pe romanticii de mai devreme care idealizau oarecum acel presupus salbatec nobil, si aratand chiar nuante de rasism fata de poporul indian (asiatic), spunand ca sunt "murdari, cruzi, si mereu se cearta unii cu altii", dansul avea in general o parere buna despre poporul eskimos, numindu-i "copii iubitori ai nordului, salbateci blanzi si iubitori, mereu fericiti cu soarta lor, fie ca sunt satui sau flamanzi." Insa, la un moment dat o expeditie la Polul Nord condusa de un capitan John Franklin s-a terminat tragic, si nu s-a mai auzit de ei o vreme pana cand niste ekimosi au dat peste corpurile lor neinsufletite. Un medic legist a determinat ca unii din ei recursesera la canibalism impotriva altora. Vaduva capitanului Franklin a fost indignata auzind despre acest lucru si a inceput sa acuze in presa ca eskimosii de fapt ii mancasera pe cei gasiti pe jumatate canibalizati. Charles Dickens i-a luat apararea vaduvei in presa, desi medicul legist spunea ca nu eskimosii ii mancasera pe englezi, ci englezii se mancasera intre ei. Charles Dickens avea o asemenea priza ca jurnalist incat pana la urma medicul legist a devenit discreditat re cariera si a murit sarac si in obscuritate desi si el fusese un explorator vestit care a fost primul care a descoperit faimosul pasaj de Nord-Vest, (de la Atlantic la Pacific pe la nord), pe care se chinuisera sa il descopere atatia exploratori vestiti de pe atuncea. Dupa aceea Charles Dickens a devenit si mai rasist impotriva indienilor din India. (Aceasta controversa a durat pana in 1981 cand in sfarsit un antropolog canadian a determinat ca desi majoritatea murisera de pneumonie sau tuberculoza si in general malnutritie si mai erau si unii intoxicati cu plumb de la o apa prost distilata si de la niste conserve prost ambalate, totusi au fost gasite si niste urme de cutit pe oasele unora care aratau ca niste urme de canibalism.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am inventat eu denumirea fobiei despre canibalism (desi nu e clar daca e o teama de a fi mancat tu de canibali sau o teama de a deveni tu insuti canibal): antropofagofobie !

      Pana si in filmul The Road este ridicata aceasta teama.

      Ștergere
    2. In zilele noastre inca exista un trib in Papua Noua Guinee despre care se spune ca mai practica asa ceva. In anumite conflicte de razboi violente destul de recente din Africa (Congo, Sierra Leone) au existat cazuri de canibalism alaturi de alte atrocitati de razboi. Exista si cateva cazuri triste si real inspaimantatoare de criminali psihopati si probabil si psihotici care au consumat bucati din carnea victimelor lor. Mai exista si personajul Hannibal Lecter, din filmul Silence of the Lambs, interpretat de dl Anthony Hopkins. Au existat rapoarte despre canibalism (ilegal) din cauza foametei groaznice din timpul regimului Khmer Rosu in Cambodgia, si din timpul foametei din RPD Nord Coreeana. Desigur ca exista si o pagina pe wikipedia dedicata antropofagofagiei (cu cazuri istorice si mai recente reale, cat si cazuri fictionale.)

      Ștergere
    3. am vazut si eu documentarul despre canibali si concluziile la care au ajuns expertii sunt ca in anumite conditii sau ritualuri au fost mancati oameni. un bastinas din Papua declara ca in urma cu cativa ani asistase la o atrocitate de acest gen

      Ștergere
    4. pardon, la o cina de acest gen...

      Ștergere