Un lucru simplu de facut, dar eficient, e raportarea la Dumnezeu. Recunoasterea lui Dumnezeu ca entitate suprema, care are dreptul si puterea sa intervina. Nu ne dam intotdeauna seama, dar intre cele doua modalitati de a trai (fara Dumnezeu si cu Dumnezeu) e o diferenta. Un fel de "unde-s doi puterea creste". Mai ales cand al doilea e Cel mai tare.
Nu e neaparat nevoie de lucruri mari. Un simplu gand indreptat in sus, un "Doamne ajuta" sincer, un "Multumesc" sincer. Constientizarea faptului ca Dumnezeu e mereu, trebuie doar "accesat" si rasplatit cu o atitudine corespunzatoare.
Asta vine dupa ce ne trece rapid si dureros febra de 'ma descurc singur'.
RăspundețiȘtergereDumnezeu nu e departe, noi suntem indepartati.
exact. uneori, trece prea mult timp pana ne dam seama ca singuri e imposibil.
RăspundețiȘtergereRaul ,te salut ! eu zic aşa , un simplu gând îndreptat în sus nu este de ajuns , "Doamne ajută" spune şi hoţul , mai important , mult mai important este cum ai zis "Conştientizarea faptului că Dumnezeu e mereu, trebuie doar "accesat" şi rasplătit cu o atitudine corespunzătoare."
RăspundețiȘtergere@Sorin: pai se putea sa nu ma contrazici tu, macar un pic :))
RăspundețiȘtergereEu sunt se partea lui Sorin .Cred ca a avut un comentariu foarte just.
RăspundețiȘtergereaveti dreptate. doar ca mie imi place sa iau lucrurile de la capat. nu sar peste faze. nu poti astepta de la un hot sau de la un depravat sa-l recunoasca direct pe Dumnezeu, cand el probabil il blestema la fiecare al doilea cuvant. adica f multi l-au uitat total pe Dumnezeu. deci, trebuie sa incepem schimbarea de la lucrurile mici. apoi, trecem si la celelalte, dupa ce exista o baza.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru reflectii intelepte de ziua mea!
RăspundețiȘtergerecu placere, anonim
RăspundețiȘtergere