Ca sa inchid niste guri si sa demontez niste pareri sustinute cu argumente de nisip, am hotarat sa explic un lucru care in mod normal trebuia dedus. Prin mod normal ma refer la un standard oarecare de abordare si de dezbatere a unui subiect.
Exista (inca) parti care imi plac la Romania. Cum am spus la Inceput, iubesc Romania si daca scriu de/spre tara asta nu inseamna ca o pun la zid. Daca am ales Franta nu inseamna ca m-am spalat pe maini de romanesc.
Deci, imi place Romania pentru: paine, pufuleti, izvoare, traditii si obiceiuri, naturaletea si simplitatea taranului roman autentic, natura neatisa, nederatizata, neclonata, libertatea de a te plimba nedirijat de GPS, posibilitatea de a te abate de la un traseu turistic, de a dormi sub cerul liber, de a sta la ocazie, de a avea magazine la coltul blocului. Asta imi place mie in Romania. Si pentru asta vreau sa ma intorc in Romania. Acum va intreb: daca eu vad ca astea cateva placeri ale mele incep sa se piarda, sa tac? Sa spun cu lacrimi in ochi si cu sufletul rupt in doua ca "sunt mandru ca sunt roman"?
Nu binele din Franta ma face sa scriu de/spre Romania! Nu pentru ca am un termen vast de comparatie. Ci spaima ca va trebui sa raman acolo! Pentru ca eu nu vreau sa-mi cresc copiii intr-o tara guvernata de caini. Chiar daca asta m-ar face mandru.
Mie imi plac foarte multe lucruri in Romania.Imi plac padurile , imi place mirosul de iarba cosita, imi place ca oamenii stau de vorba in fata portilor pe la tara (inca) imi place obiceiul unor localitati de a nu incuia portile si nici casele , imi place modul unic in care rasare soarele dintre crestele muntilor, imi place gustul sarat al aerului de la mare, imi plac la nebunie obiceiurile romanilor autentici, imi plac covoarele tesute manual si rochiile brodate de femeile de la Rucar , imi place mirosul laptelui proaspat muls (am stat la munte la o casa de gospodari romani unde m-am simtit ca in rai ), imi plac romanii aia de vita veche care povestesc despre vremuri demult apuse(cunosc cateva doamne de cea mai inalta clasa pe care le iubesc din inima pentru ca desi au suferit cumplit in tara lor si-o iubesc mai mult decat se iubesc pe ele si au noblete si o educatie pe care nu o pot descrie in cuvinte) imi plac unii romani care inca mai sunt saritori(din ce in ce mai putini) , care mai cred in puterea cuvantului( am o babuta in piata de la care cumpar de dragul ei si care imi da intotdeauna bonus o legatura cu patrunjel pentru ca mi-a spus candva ca vorba-i vorba), imi plac romanii nealterati , iubesc pamantul asta si oamenii lui care l-au definit si l-au respectat d-aia ma infurii si critic si tip pentru ca, per anamblu meritam mai mult.Trebuie insa sa invatam sa cerem , sa invatam sa fim constienti de noi , sa invatam sa ne purtam cu demnitate .Avem tot ce ne trebuie pe pamantul notru sa fim fericiti si impliniti, trebuie doar sa il respectam mai mult, sa fim uniti, sa fim bine informati , neinfricati si cu capul sus .
RăspundețiȘtergere@Ana Maria S: ai o atitudine buna. din pacate stiu ca e foarte greu sa o transmiti si altora
RăspundețiȘtergereImi place România și încerc să schimb ce consider eu ca trebuie schimbat și să accept ce nu pot schimba.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerefrumoasa postare!
RăspundețiȘtergere