Ce alegem

            Tot mai des vad si aud cum ne place sa ii facem pe altii responsabili de greselile noastre. Ideea ca altii ne baga pe gat tot felul de inutilitati si ca noi suntem obligati sa le inghitim e falsa. Asta e un fel de "am mancat prea mult si acum mi-e rau"
            Cica atitudinea si pozitia noastra e influentata de ce ni se ofera (ma refer la informatie). Nu mi-o luati in nume de rau, dar nu cred ca va leaga nimeni de un scaun si va obliga sa va uitati la tv. Nici nu va baga nimeni sub nas dimineata ziare penibile. Si nici nu e obligatoriu sa credeti in anumiti oameni. Ne purtam de parca cineva ne-ar comanda de la o telecomanda. Inca mai avem libertate. Folositi-o cum se cuvine. Ignorati prostiile menite sa va umple mintea si sufletul. Un lucru ignorat dispare. Se pune praful. Aratati-le celor care cred ca ne conduc ca aveti pretentii. Standarde. Nu mai intretineti importanta cancanurilor consumandu-le.
            Lumea asta e minunata. Exista elemente constructive. Benefice. Trebuie putin timp pentru ele.

Cum ignoram libertatea

          O alta atitudine specific romaneasca ma face sa ma intreb daca nu cumva vointa si dorinta de schimbare nu exista, sau inca apar in mintea romanilor sub marca interzis, desi vremea dictatorului e istorie.
          Ma refer la lipsa de personalitate. Nu ca boala, nu in termeni medicali. La acel impuls si la acea manie de a te compara si a te raporta mereu la cel de langa tine. De a fi mereu intr-o competitie care nu are nici un premiu. De a fi cu un minut mai destept, cu un leu mai bogat decat vecinul. Ca sa-mi fie mai clara ideea, intreb: cati dintre voi faceti ce va doriti voi sa faceti? Sau: in ce masura faceti lucrurile pe care le vreti voi si in ce masura le faceti doar pentru ca le fac si altii?
          In Romania musai sa fii la moda. Si asta intretine o concurenta subtila, care transforma oamenii, ii oboseste, ii streseaza. Si ajungi la 40 de ani si-ti dai seama ca nu esti implinit. Iti dai seama ca ai facut doar ce au dorit altii. Si visele si dorintele tale au ramas in urma.
          In alte tari, la 18 ani, omul isi ia 2-3 lucruri personale si pleaca sa-si urmeze drumul. Nu conteaza ca e mai prost imbracat decat altul. Nu conteaza nici ca nu are o masina cu aer conditionat. De ce sa faci ce spun altii sa faci, cand sunt alte milioane de posibilitati?
          Risc sa fiu prost inteles, dar o cauza a acestei tendinte e invidia. Invidia aceea romaneasca, care ne face uneori rai si fara scrupule.

Cum ne ducem razboiul

           In continuarea articolului anterior, fac un comentariu general.
           In calitate de romani condamnati , aproape invinsi, desculti si fara nici o urma de repect de sine, dar, intr-o maniera ironica, mandri, noi sustinem si aplaudam. Stam ca la parada, impresionati de maretia si autenticitatea carelor (alegorice?) care trec pe sub nasul nostru, incarcate de bogatiile tarii. Ofrande aduse zeilor, de mine, de tine. Si aplaudam.
           Nu, nu aveti dreptate spunand ca exagerez. Aratati-mi voi un popor care, cat e anul de lung, o tine intr-o petrecere si intr-o sarbatoare. Aratati-mi cine mai consuma atatea telenovele si atatea subiecte mondene de 2 bani. Pentru ca asta facem: stam cu ochii beliti in televizor sa nu ratam vreo stire. Stam cu mana pe baxul de bere, pregatiti sa completam mormanul de gunoi. Ascultam manele in natura, facem gratare, ne batem pe burta si plecam. Sa ajungem la mall. Barfim. Ne inghesuim. Injuram. Ne facem cruci. Ne injosim. Vrem totul rapid si fara efort. Da, aici aveti dreptate, nu toti suntem asa. Dar ii ignoram pe cei care sunt.
           Nu toate schimbarile depind de cei de la putere. Cu cat intelegem mai repede ca nu mai are rost sa asteptam sa faca ceva pentru popor, cu atat mai repede copiii nostri vor putea spera.
           Doar in basme exista baghete magice si zmei si gaini ce fac oua de aur. In lumea asta lucrurile nu se fac singure.

Poftiti, serviti!

          Un om normal nu ar contrazice afirmatia ca pe cei alesi sa ne conduca ii doare-n cot de noi. Recunoastem ca exista doua Romanii. Romania lor, a celor protejati de propriile legi, a celor care stau lolaniti in umbra nesimtirii si mulg tara. Si Romania noastra, sau ce mai ramane din Romania, a celor ce se tarasc printre gunoaie.
          Situatia e simpla. Niste profitori fara scrupule, impreuna cu afiliatii lor, au ajuns la putere. Si intrec limita. Au un singur plan (national): sa vanda tot ce pot. Sa jefuiasca tara si sa lase in urma campii aprinse si fantani otravite.
          Acum, ce facem noi, ca popor, ca romani mandri, in aceasta situatie? E clar ca nu putem face echipa cu ei. Ei saboteaza. De fapt, suntem adversari. Si au castigat Romania fara lupta. 3 pentru ei, 0 pentru noi. Neprezentare la meci.
          

Provocati-va!

           Provocati-va voi insiva!
           E un indemn util oricarui om, cu atat mai mult noua, romanilor, pentru ca uneori parca ne miscam si gandim cu incetinitorul, ca nu cumva sa ne observe cineva sau sa observam ceva si sa fim provocati.
           Provocarile inseamna evolutie. Inseamna sa intelegi ca detii o putere pe care nu ti-o poate lua nimeni, care nu e conditionata. Exista, trebuie doar recunoscuta. Si folosita.
           Ma refer la faptul de a face ceva. Orice, dar sa fie util si pozitiv. Lucruri mici. Pofta vine mancand. Va garantez ca veti fi stimulati si veti dori mai mult. Satisfactiile vor fi pe masura faptelor, va vor consolida ca oameni, ca oameni in societate. Veti intelege si veti crede ca se poate. Va creste speranta.
           Va fi o atitudine benefica Romaniei.

Exemplu de inceput

          Inceputurile sunt conditionate de sfarsituri. Exista o multime de elemente care favorizeaza un nou inceput. Chiar si in Romania. Trebuie recunoscute si valorificate. Trebuie doar sters praful de pe ele, scoase la lumina si folosite.
                              

                                                    

Hristos a inviat!

          In zile ca acestea nu mai conteaza daca suntem romani, saraci sau bogati, tineri sau batrani, frumosi sau urati. Fapta e universala si neconditionata. Si fiecare om are exact acelasi drept la bucurie. Si e dator la o recunostinta enorma.

Atitudine de Paste

         ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete."
                                                                                                                                     Ioel 2:12-13

Vinerea Mare

          Nu cred ca Dumnezeu vrea neaparat prajituri, vin, miel si haine noi. Nu spun ca aceste elemente nu-si au locul in Sarbatoare. Sunt bine-venite, atat timp cat nu sunt prioritati, cat nu le tinem in capul listei. Nu e corect sa sarbatorim Moartea si Invierea prin imbuibare, prin exces material. Belsugul ar trebui sa fie rasplata schimbarii. A unei schimbari interioare. De acolo vine Lumina. Asa ca, sa fie CEL PUTIN o rugaciune sincera inainte de masa.

Joia Mare

         Azi fiind Joia Mare, incerc sa nu ma bag in nimic, sa privesc in sus cat pot mai mult.
         Doar o idee: sacrificiul e obligatoriu pentru a avea o sarbatoare.

Pe scurt

          Cauze: conducatori nepotriviti, caracterizati prin egoism si reminescente comuniste, o populatie ce intelege gresit democratia, prea multa autoritate detinuta de oameni fara pregatire, plus indiferenta si invidie.
          Efecte: dezordine nationala, cercuri vicioase, hotie si nesiguranta.
          Consecinte: pierderea demnitatii si a entitatii nationale.
          Solutii: recunoasterea problemelor si a minusurilor, renuntarea la mandrie, repetarea adevarului.

Nesiguranta

           In Romania zilele se caracterizeaza in functie de cat de intreg ajungi seara acasa. Tu, ai tai, masina, banii, etc. Victoria unei zile depinde de numarul de tepe luate. Pentru ca in Romania se practica teapa (tzeapa). Si se castiga bani cu asta.
           Sistemul e pe dos, putin parsiv. Cam 90% din actiuni, fapte, atitudini, servicii, oferte, au ca scop clar si unic profitul. Obtinerea banului din piatra seaca (piatra seaca fiind oferita consumatorilor ca produs).  Intr-un mod anormal, sistemul functioneaza dupa criteriul da tu banii incoace si vedem noi cum te putem prosti.
           Asta creeaza o stare de nesiguranta si obliga cetateanul la frica. Lipsa de incredere oboseste si streseaza. Ne face sa fim mereu atenti, suspiciosi, en garde. Ne intretine in minte o alarma ce suna mereu: oare m-a prostit? Nesiguranta.
           Peste tot posibilitatea de a lua teapa. La piata, la supermarket, in institutii, la mecanic, etc. Hotie ieftina, ce te indeamna sa-l privesti pe cel de langa tine ca posibil dusman. Pe buna dreptate.
           Teapa cea mare am luat-o la nastere, asa, ca bun venit.

Romanii sunt prea... romani

          Ziceti voi ce vreti, eu vad ce se intampla si stiu ca atunci cand ma contraziceti vorbeste romanul din voi. Eu am invatat sa-mi recunosc greselile.
          Romanii sunt prea destepti ca sa primeasca un sfat, o critica sau un exemplu bun.
          Romanii sunt prea mandri ca sa nu se imbrace din mall, sa lucreze, sa porneasca de jos, sa recunoasca imposibilitati, sa accepte infuente bune, sa vorbeasca decent, sa fie politicosi.
          Romanii sunt prea smecheri ca sa poarte centura de siguranta, sa parcheze pe un singur loc de parcare, sa circule normal, sa nu frecventeze cluburile, sa faca sport, sa mearga pe bicicleta, sa inteleaga o slujba bisericeasca, sa asiste la o conferinta.
          Romanii sunt prea invidiosi ca sa sustina pe cineva, sa aprecieze, sa recunoasca o valoare, sa fie de acord cu o parere buna, sa ajute.
          Romanii sunt prea curajosi sa spuna lucrurilor pe nume.
        

Credinta sau superstitie?

           Mai e putin pana la Paste. Cred ca ar fi potrivit fiecaruia sa-si faca putina ordine in minte si in suflet. Ca punct de plecare pun o intrebare: suntem credinciosi sau superstitiosi?. Pentru ca diferenta e enorma. Iar efectele total diferite. Cu atat mai mult in Romania.

Un alt fel de saracie

          Saracia prin lipsuri reflectata intr-un stomac gol e una. Saracia prin incultura si imposibilitatea de a te dezvolta ca om, reflectata intr-un suflet si intr-o minte goala e cu totul altceva.
          La fel cum am spus si in Ne distrugeti ca oameni, strategia lor de a ne tine piciorul pe cap nu ne obliga numai la o buna administrare a celor 100 de lei ramasi de la salar, la economii explicate prin consumul de sucuri de 2 lei si de alimente obtinute prin reactii chimice, prin practicarea unui turism virtual, fie pe internet, fie privind carti postale, ci ne obliga la blocarea procesului de evolutie si de perfectionare ca oameni.
          Ma refer strict la imposibilitatea de a-ti imbunatati biblioteca, de a frecventa regulat un teatru sau o sala de sport, de a vizita obiective turistice, de a te relaxa intr-un parc curat, de a organiza o petrecere, de a participa la conferinte, de a face lucruri care contribuie la dezvoltarea intelectuala si culturala. Aceasta imposibilitate nu e data neaparat de lipsa de bani, ci si de lipsa de timp sau de energie. Lupta pentru mai bine,sau pentru decent, e atat de dura incat ni se pare un moft sau un rasfat sa citim o ora pe zi, sa detinem o bicicleta cu care sa ne plimbam seara. Pentru ca prioritatile sunt date de cantitatea de paine ramasa pe ziua urmatoare.

Explicatie preluata

        Ca raspuns al meu la intrebarea ce fac eu in calitate de roman, in legatura cu articolul de mai jos cu titlu asemanator, imi permit sa preiau un text de pe blogul unui doctor psihiatru: "...cat de bolnava este tara, chiar in fibra ei, daca unii din cei mai altruisti oameni, ca de exemplu Raul Ghiran, VP la mine pe blog, care nu stiu exact ce meserie are, dar efectiv, isi da sufletul la el pe blog pt. tara lui natala, si nu mai stie ce sa faca ca sa o ajuta in modul cel mai onest si sincer, si este si talentat comunicator ca pune mereu punctul pe "i" si este franc, onest, si cinstit, si totodata de un caracter ireprosabil, si mai stie si limbi straine, si ar face ORICAND cinste si MAE-ului si oricarui minister posibil aplicabil meseriei sale in post  direct de consilier, chiar vice-prim ministru, in ciuda varstei lui tinere, si nu numai atat, el este in stare sa ANTRENEZE in mod EFECTIV CONCRET, prin exemplu, si alti oameni capabili care sunt din fire mai lenesi, si sa ii faca sa uite de lenea lor si sa inceapa si ei sa se gandeasca la metode simple si concrete cum si ce ar putea sa faca si ei de ori unde or fi, deci este un bun motivator (nu motivational speaker, dar bun motivator de teren), ii mai indeamna pe altii tot prin exemplul sau, sa se perfectioneze in continuare, pai el ar fi bun dpdv teoretic si de Vice-Chancellor la University College din Oxford, si uite ca lui sau oamenilor de felul lui nu i se ofera oportunitati concrete in Romania. Si asta este clar si limpede ca buna ziua..."
       
          Textul este preluat de pe blogul  http://eucraciun.blogspot.com/.

Blestemul poporului

           Datoria unui medic chemat la o urgenta e de a identifica problema si de a gasi rapid o solutie, eventual un tratament. Pentru ca suntem o tara extrem de bolnava, un caz de urgenta, putem prelua, linistiti si fara riscuri, aceasta datorie.
           Sper sa intelegem cat mai repede ca "medicii" Romaniei sunt total dezinteresati de pacientii lor. E foarte fals sa credem ca urmatorul guvern, sau presedinte, sau partid la putere, va fi mai bun. Asta e blestemul nostru, sa avem pastori din randul lupilor. Si chiar de si-ar schimba numele, instinctul de pradator le va ramane.
           Gata cu metaforele. Situatia Romaniei e grava si simpla. Rasplata indiferentei noastre e nesimtirea lor. Au creat un sistem prin care ei beneficiaza de pe urma exploatarii poporului. Comunism mascat. Gresim enorm daca avem asteptari de la ei. Nu se va schimba nimic. Vor veni altii si vor continua. Aparent, noi, ca popor, nu avem nici o varianta. Nu e adevarat. E imposibil sa treaca neobservat ceva ce e aratat cu degetul de 20 de milioane de locuitori. In fiecare zi. Macar sa inteleaga ca nu suntem prosti. Daca va amintiti, pana si cei 300 de la Termopile au cazut, chiar daca se aparau spate in spate.

Ce faci tu in calitate de roman?

         O pauza de 5 minute iti poate schimba viata. A ta si a altora.
         Fiecare in dreptul lui sa se opreasca 5 minute si sa incerce sa raspunda sincer la intrebarea "Ce fac eu in calitate de roman?". Mai departe de afaceri, de hobby-uri, de job-uri, de inaltari si de defaimari, sa intelegem care ne e locul si rolul in societatea romaneasca. Ce facem, practic, pentru Romania? Ce am facut azi, sau ieri, ca cetateni romani, pentru tara in care traim si care are nevoie de actiuni concrete, chiar daca acestea se rezuma la un simplu gest.
         Nu ajunge sa criticam, sa acuzam si sa facem cruci. Nu ajunge nici sa fim in tema cu toate stirile si scandalurile. Nu ajunge sa aratam cu degetul si nici sa ne proclamam unici. Stim bine ca asteptam degeaba ca liderii poporului sa actioneze. Nu ne baga nimeni in seama si nici nu valoram nimic. Pentru ei. Dar pentru noi, fiecare pentru el, sa ne mentinem demni si ambitiosi. Sa nu-i lasam sa creada ca ne-au luat si sufletul si mintile.
       
         Cu respect si apreciere va invit sa spuneti ce faceti voi in calitate de romani.

Curs obligatoriu

         Deoarece trag concluzia ca cei care ne conduc nu sunt capabili sa administreze o tara (de fapt nu sunt capabili sa administreza nici macar un sat de 200 de locuitori), imi place sa ma joc "de-a puterea".
         Daca ar fi dupa mine, as propune, ca activitate obligatorie de week-end, sa zicem, ca fiecare cetatean sa urmeze un curs de aducere aminte a bunelor maniere, a conditiilor impuse de o societate moderna. Deasemenea, propun susutinerea unui examen lunar si doar promovarea acestuia sa-ti dea dreptul de a iesi din casa. Nu stii sa te porti, nu iesi in lume.
         In cadrul acestui curs, ca teme de baza, ar trebui mentionat: ce inseamna societate, loc public, strada, trotuar, cos de gunoi, liniste publica, parc, vocabular decent, jungla, animale, haos. Ca teme de casa, scrierea de o suta de ori, dupa autodictare, a explicatiei din DEX a cuvintelor: respect, bun simt, politete, altruism.
         Stiu, sunt aberant, dar va asigur ca pana nu se rezolva problema educatiei, nu putem merge mai departe.

         

Zile romanesti

          Am avut doua zile romanesti. Sunt extenuat. Nu stiu cum sunteti voi, dar pentru mine e mai mult decat solicitant sa stau prin preajma functionarilor, a hartogariilor, a stampilelor, a oamenilor amintiti in postul anterior.
          Deasemenea, nu stiu cum se face ca majoritatea functiilor sunt ocupate de astfel de oameni, dupa criteriul "cine se aseamana se aduna". Am primit multe replici zilele astea. Dar am dedus ca una e un fel de lozinca, de replica salvatoare, spusa mereu in locul unui raspuns ce necesita 10 secunde de gandire: "reveniti maine" sau "incercati in alta zi". Incerc sa rezolv treaba pe care nici azi nu am terminat-o cam de 4 luni. Am facut tot ce mi s-a cerut. Am platit tot ce trebuia (enorm de mult pentru un asa serviciu public). Am stat mai mult decat acasa in institutia respectiva. "Reveniti maine". Le-am explicat ca am si altceva mai bun de facut, cum ar fi sa merg sa fac bani, nu sa dau bani. "Reveniti maine". M-am enervat, le-am amintit ca beneficiez, ca si cetatean, de acel drept, cu atat mai mult cu cat l-am platit cu varf si-ndesat. "Incercati in alta zi".
          Acum intreb: oare gresesc eu, platind tot ce mi se cere, de aceea ma cheama mereu inapoi?

Atitudini periculoase

           Nu sunt pretentios, ba chiar sunt foarte intelegator, dar nu suport si mi-e sila de oameni care exceleaza voluntar in rautate si prostie.
           Dealtfel, rautatea as putea s-o tolerez. Prostia la fel. Dar combinatia dintre rautate si prostie mi se pare extrem de periculoasa. Daca in ecuatie mai intra si banii, devine letala.
           Dintre combinatiile ce nu le suport si care ma fac sa trepidez si sa mi se umfle venele, enumar:
           -rautatea si prostia
           -prostia si parvenirea
           -banii si incultura
           -rautatea si autoritatea
           -egoismul si autoritatea

           Din punctul meu de vedere aceste atitudini prea des intalnite in societatea de azi au o contributie majora la degradarea individului ca cetatean si a cetateanului ca om.

Ne fura padurile, partea a II-a

           Azi, de la ora 18, in cadrul emisinii Romania, te iubesc! se va vorbi din nou despre PROBLEMA padurilor din Romania.
           Sunt curios daca in urma emisiunii cu aceeasi tema de acum cateva saptamani cineva din guvern, minister sau din politica a luat atitudine. Si daca au reactionat, impotriva a ce au facut-o? Impotriva celor care fura padurile sau impotriva celor care vorbesc despre asta?
           Eu nu pot pricepe un fapt. Sa furi consecvent copaci dintr-o padure, e una. Sa furi consecvent, ani de zile, padurile dintr-o tara, e cu totul alta poveste. Si daca ai tupeu sa furi sute de mii de hectare de padure, care e in acelasi loc de sute de ani si care se vede si din avion, atunci furtul unor bani pe care nu-i vede si nu-i stie nimeni e o simpla joaca.
           In ce si in cine sa mai credem, daca cei care ar trebui sa ne apere, ne fura ziua-n amiaza mare?

P.S. apropo de titlu, nu vor fi multe parti, pentru ca nu mai sunt multe paduri.

Nu te supara, frate

         Daca sterg unele comentarii inseamna ca acestea fie sunt impertinente, fie sunt total pe langa subiect. Daca eu nu ma supar ca scrieti in comentarii injurii adresate mie sau cititorilor mei, atunci sa nu va suparati nici voi ca vi le sterg. Nu sterg si nu voi sterge niciodata comentarii in care sunt acuzat sau criticat. Nici chiar cele semnate "anonim". Dar sunt indreptatit sa cred in limita bunului simt.

Ce imi place in Romania

          Ca sa inchid niste guri si sa demontez niste pareri sustinute cu argumente de nisip, am hotarat sa explic un lucru care in mod normal trebuia dedus. Prin mod normal ma refer la un standard oarecare de abordare si de dezbatere a unui subiect.
          Exista (inca) parti care imi plac la Romania. Cum am spus la Inceput, iubesc Romania si daca scriu de/spre tara asta nu inseamna ca o pun la zid. Daca am ales Franta nu inseamna ca m-am spalat pe maini de romanesc.
          Deci, imi place Romania pentru: paine, pufuleti, izvoare, traditii si obiceiuri, naturaletea si simplitatea taranului roman autentic, natura neatisa, nederatizata, neclonata, libertatea de a te plimba nedirijat de GPS, posibilitatea de a te abate de la un traseu turistic, de a dormi sub cerul liber, de a sta la ocazie, de a avea magazine la coltul blocului. Asta imi place mie in Romania. Si pentru asta vreau sa ma intorc in Romania. Acum va intreb: daca eu vad ca astea cateva placeri ale mele incep sa se piarda, sa tac? Sa spun cu lacrimi in ochi si cu sufletul rupt in doua ca "sunt mandru ca sunt roman"?
          Nu binele din Franta ma face sa scriu de/spre Romania! Nu pentru ca am un termen vast de comparatie. Ci spaima ca va trebui sa raman acolo! Pentru ca eu nu vreau sa-mi cresc copiii intr-o tara guvernata de caini. Chiar daca asta m-ar face mandru.

Proverbe romanesti actualizate

         Cum in Romania totul e pe dos, pana si proverbele de o varsta cu cea a limbii romane si-au schimbat intelesul:
         -ulciorul merge de multe ori la apa
         -haina il face pe om
         -in tara orbilor, chiorul este imparat (asta ramane asa)
         -lauda de sine nu miroase
         -nu vezi copacul din cauza padurii
         -fa rau si asteapta bine
         -cum iti astern altii, asa dormi
         -cele rele sa se-adune, cele bune sa se spele

         Lista ramane deschisa pentru cei care vor sa o completeze.

Da' cine e Cioran?

          Ieri a avut loc la Paris licitatia unor documente apartinand lui Cioran. Statul roman, reprezentat de Ministerul Culturii, nu a participat la licitatie. Motivul, acelasi: nu sunt bani. Nu avem 100 000 de euro sa participam la licitatie, macar asa, din respect sau de ochii lumii.
          Obiectele au fost cumparate de un afacerist roman, cu 408 000 de euro, probabil ca sa mai spele rusinea. Acesta a declarat ca le va dona statului roman. Eu zic ca face o greseala, pentru ca cei din minister sunt atat de culti incat sunt in stare sa vanda obiectele filosofului.
          La fel e tratat si Brancusi. Si multi altii. Si sa nu fim mandri ca suntem romani?

Mandria de a fi roman, o falsitate

          Imi permit sa spun ca afirmatia tot mai des auzita "sunt mandru ca sunt roman" are ca radacini frustrarea si impunerea necunostintei de cauza. Cica nu suntem in rahat, dar mirosim de la mii de kilometri. Una e sa spui asta in timp ce te tarasti intr-un sistem pe care-l urasti si alta e sa crezi si sa simti asta, actionand in consecinta.
          Catalogati voi pe cineva care, dupa 1001 de injuraturi pe zi adresate romanilor, romanesculul, Romaniei, spune "sunt mandru ca sunt roman". Eu nu vreau sa jignesc pe nimeni.
          Mandria sociala nu consta in a urmari pe You Tube sau la TV un co-national care stie sa cante sau sa danseze. Nici in a rosti nume mari, scrise pe cruci in cimitirele din strainatate. Nici in a te raporta geniilor care au ales sa studieze si sa profeseze altundeva decat in Romania. Nici in a spune "avem o tara minunata" in timp ce cauti pe Internet oferte de vacanta in Tunisia sau Austria.
          Mandria de a fi roman se practica. Prin promovarea si sustinerea plusurilor si prin rezolvarea si anihilarea minusurilor. Si cum a doua-a categorie o depaseste dpdv cantitativ cu mult pe prima, eu zic sa ne punem pe treaba si sa construim o baza solida de motive care sa ne faca mandri.
          Pana atunci, sa fim cinstiti si sa spunem adevarul: "as vrea sa fiu mandru ca sunt roman". Daca o dati inainte cu mandria prefacuta, veti fi mandri pentru ca: ocupam locuri in top la coruptie, criminalitate, saracie, mizerie, infractionalitate, mitocanie, poluare, lipsuri, etc. Veti fi mandri pentru ca ne violam bunicii, ne omoram vecinii, ne abuzam sexual copiii, ne bem mintile, ne dam in cap pentru o paine, ne ataca maidanezii, ne vindem natura, ne omoara spitalele, ne conduc hotii, ne inghit gunoaiele, ne distruge indiferenta.
          Si nu mai spuneti ca altii sunt la fel de rau ca noi! Nu e nimeni ca noi, doar suntem romani!

Placerea de a fi nemultumit

          Situatia din Romania e data, in mare parte, de caracterul poporului. Degeaba sunt 2-3 care au idei bune si o mentalitate curata, daca restul se multumesc cu a-si face cruce in gura cu limba si intretin problemele prin indiferenta.
          Dintre oamenii cu care intru in contact, cam 98% sunt nemultumiti. Cei 2% fie sunt in politica, fie fura bani grei. Intre cei din prima categorie, cam 70% spun ca se chinuie enorm sa supravietuiasca decent, dar asa trebuie sa fie. Asa e normal, pentru ca romanii au talent. Deci sunt nemultumiti, dar le place. Din cei ramasi, unii spun ca trebuie sa asteptam. Eu intreb ce sa asteptam. Restul ar face ceva, da' daca vecinu' nu vine, singuri nu se apuca. 
           Asa ca, nu politicienii si nu hotii sunt de vina. Ei sunt oameni destepti, la locul potrivit, in momentul potrivit. Daca tu sau eu am gasi o vaca, am mulge-o si am vedea ca vaca sta, plus ca nimeni nu revendica laptele, am merge si maine s-o mulgem. Si am chema si prietenii. Pai daca vaca sta si nu o revendica nimeni...

Minciuna si saracie

          Cam de multa vreme autoritatile si liderii ministerelor se spala pe maini cu explicatia falsa si puerila ca "nu sunt bani". Eu cred ca e o mare minciuna.
          Bani sunt. Si sunt banii poporului. Din pacate s-au oprit in zidul de coruptie si de nesimtire. Stiti cand nu sunt bani? Cand nu are nimeni. Cand toti sunt nevoiti sa stranga cureaua. Cand politicienii merg la serviciu 5 intr-o masina, nu unul cu 5 masini. Cand se face economie din diurne, din abonamente de net sau de telefonie mobila. Cand parlamentarii nu mai au sute de milioane salariu. Cand cei din ministere si din primarii ies la aer, pentru ca scaunul de birou e din ala ieftin si incomod. Daca ar fi asa, am putea crede ca nu sunt bani.
          Se inchid spitale ca nu sunt bani. Parintii copiilor bolnavi cersesc mila strainilor pentru ca statul nu-i ajuta. Oameni mor din lipsa de tratament si de medicamente. In spitale inca functionale bate vantul. La propriu. Nu sunt bani. Oare cum o duce ministrul sanatatii si cei afiliati lui? Oare ce conditii si facilitati de lucru au cei din minister? Oare unde-si fac vacantele?
          Daca tot traiti boiereste pe banii nostri, macar fiti demni si spuneti adevarul: "nu sunt bani pentru voi!"

Zi de victorie si rasplata

          Imi pare rau ca nu am reusit sa scriu azi nimic de/spre Romania, fiind ultra-solicitat si epuizat de o tara al carei sistem te face sa ajungi seara acasa si sa te trezesti ca vorbesti singur.
          De fapt azi a fost singura zi in care, daca ma intreba cineva, spuneam fara regret ca prefer Franta. De cateva luni incerc sa-mi rezolv niste acte. Azi trebuia sa fie zi de glorie si de rasplata, pentru drumurile facute, pentru statul la cozi, pentru timbrele cumparate, pentru plocoane la usi, pentru zambete false dar necesare in fata functionarilor de lemn. Azi am stat fericit 5 ore la ceea ce trebuia sa fie ultima coada. Asta dupa ce am trecut pe la alte 3 ghisee. Am asteptat 5 ore ca sa-mi spuna o doamna ca ultimul act, din ultimul dosar e expirat de 3 zile. Dupa ce acelasi dosar fusese verificat in ultimele zile de zeci de functionari. Am fost reprogramat pe 10 mai. Eu trebuia sa fiu in Franta deja de o luna. Unul dintre francezi m-a intrebat daca nu cumva am iesit din criza si e atat de bine in Romania incat nu vreau sa ma mai intorc acolo.
         

300 de milioane de fapte bune

           In Romania sunt peste 20 de milioane de locuitori. Sa-i consideram activi doar pe jumatate (restul sa zicem ca sunt copii, batrani si oameni rai). Eu gandesc asa: daca din astia 10 milioane fiecare ar face cel putin o fapta buna intr-o zi, ar fi 10 milioane de fapte bune pe zi. Asta inseamna 300 de milioane de fapte bune intr-o luna. Intr-o luna buna, in care fiecare roman ar face 2 fapte bune pe zi, s-ar infaptui mai mult de jumatate de miliard de fapte bune. 600 de milioane de gunoaie adunate de pe jos, 600 de milioane de copii ajutati, de sfaturi, de incurajari, de zambete, de oameni luati la ocazie, de batrani ajutati sa treaca strada, etc, etc.
           Va invit la treaba. Rezultatul va fi rapid si evident.

Nu aruncati margaritare porcilor!

           Am o intrebare de week-end. Care e contributia scandalului celor doua cupluri (foste cupluri-Pepe cu Oana si Moni cu Iri) la dezvoltarea Romaniei? Sau, cu ce ne afecteaza pe noi, ca romani saraci si dezorientati, problema lor?
          Ganditi-va la asta, inainte sa le mai rostiti numele. Ganditi-va la inutilitatea faptului de a-i urmari, la cate alte lucruri importante s-ar putea prezenta la tv in timpul alocat lor. Ei sunt doar simpli oameni, noi ii determinam sa se creada importanti.
 
         Ca efect al repulsiei mele, imi permit sa va indemn sa cititi un post din ianuarie.

Cel mai tare clip de/spre copii

           Nu are legatura nici cu Romania, nici cu 1 aprilie, e pur si simplu unul dintre cele mai haioase clipuri cu copii vazut vreodata de mine. Il gasiti aici. 
           Involuntar, fac totusi o legatura cu Romania si ma gandesc la Parlament.

Cele mai tari glume de 1 aprilie

          Sunt un devorator de glume bune romanesti.
          Cum azi toti se vor tine de sotii (nu sotzii, ci shotii), va fi un haos total. De regula, eu am mereu emotii pentru ziua de 1 aprilie. E ziua cu cea mai mare probabilitate sa fii lasat de izbeliste daca ai o problema. De exemplu, sora mea a nascut pe 1 aprilie. In afara de sotul ei, nimeni nu a vrut sa mearga la spital. Ea se zbatea in durerile facerii, noi radeam. Asa ca azi mai bine nu raspund la telefoane, la mail-uri, la fluieraturi pe strada. In cazul in care cineva chiar are o problema si nu reactionez, ma pot eschiva.

           Va invit la un concurs. Spuneti mai jos, in comentarii, care a fost cea mai buna gluma facuta de voi sau pentru voi de 1 aprilie. Fara promiscuitati si cuvinte murdare. Pe castigator il alegem impreuna si il iau cu mine la Nice, in Franta, pentru un week-end. (Gluma? Ma mai gandesc daca voi face si eu o gluma de 1. Poate da, poate nu.)