Mi-e sila si nu mai vreau!

            Mi-am propus sa scriu despre enigma ce-o au autoritatile si magistratii cu privire la Bercea Mondialul. Despre cum nu reusesc sa-i gaseasca vreo vina suficient de buna ca sa-l condamne. Despre cum cei care ar trebui sa-l condamne ii sufla inca in coarne, il sterg cu buretele, ca sa arate lumii ca e un cetatean model, pasnic, binevoitor. Despre cum inchid politistii ochii cand trece Bercea cu masina.  Despre cum ajunge un om ca el sa controleze jumatate de tara. Despre cum dosarele lui sunt atat de multe incat nu reuseste nimeni sa le puna in ordine cronologica. Despre ticalosii care-i tin partea. Lui si celorlalti ca el.
             Dar nu mai scriu nimic, pentru ca mi-e sila de numele lui, de rasa lui, de prietenii lui. Mi-e sila de cei care incearca sa-l mentina intre oameni. Pentru ca inca mai sunt oameni in tara asta, si oamenii astia au copii, si sperante, si bun simt, si suflet...

            

Observatie

           Nu mai folositi expresia cocalar roman ,ca e pleonasm.

Cum obtii permisul in Romania

         Nu sariti, ca nu varianta rapida si sigura v-o spun!
         Ma simt obligat sa scriu despre asta, pentru cei care vreau sa-si ia permisul si au putin timp si putina rabdare la dispozitie.
         Deci, cum se ia permisul in Romania? Greu, foarte greu! (Cei care au relatii pot iesi de pe-acum, sunt o gramada de clipuri cu drifturi pe YouTube.)
         Te inscrii la o scoala unde platesti, in functie de categorii, intre 900 si 1500 ron. Iei dosarul in care iti tineai diplomele din generala si incepi sa-l umpli cu: fisa cum ca esti sanatos (analize medicale, costa intre 30 si 100 ron, in functie de ce tensiune ai), fisa cum ca esti normal la cap (aviz psihologic, intre 70-100 ron, in functie de cate stelute verzi vezi), cazierul judiciar (daca stii ca ai facut ceva in ultima vreme mai bine nu-l ceri), copie dupa buletin si permis, daca ai deja. E bine sa mergi la psihologic prima data, ca mai trebuie un timbru de 2 lei de la Posta si te tampesti pana-l obtii. Apoi, dupa ce presupunem ca inveti legislatia (intrebarile din chestionare sunt cele mai mari aberatii posibile, nu le poti aborda nici din punct de vedere legal, nici logic, ci trebuie sa le inveti pe de rost, cu raspunsuri gresite (cei care le-au conceput cred ca nu au condus in viata lor)), incepi conducerea (neaparat casca de protectie impotriva soferilor grabiti).
          Poti merge la examen daca, de la data inregistrarii dosarului au trecut 6 saptamani pentru A si B, 9 saptamani pentru C si 12 saptamani pentru D. Pentru examen e nevoie de un alt dosar, in care bagi: taxa permis auto, (68 ron, la CEC), taxa examen auto, (5, respectiv 24 ron) la Posta, caietul cursantului (de la instructor), fisa de scolarizare cu fotografie, o cerere tip intitulata Domnule sef de serviciu (ambele de la scoala), plus cazierul din primul dosar. Cu dosarul asta stai la coada sa-ti iei un numar de ordine, apoi stai cu numarul la alta coada, ajungi in fata la ghiseu, mai iti fac o poza, iti dau o hartie cu care te prezinti intr-o alta sala, la examenul de teorie. Dai dosarul, buletinul si hartia primita in schimbul unui cod de bare pe care trebuie sa-l scanezi sub monitor. De acolo te descurci.
          In cazul in care ai luat examenul de teorie, esti programat la traseu, dupa minim 16 zile. Daca nu ai luat teoria, nu poti incerca din nou decat dupa 16 zile. Daca pici traseul, dai iar teoria, cu toata tarasenia prezentata mai sus. Deci daca iei teoria dar pici traseul, nu  mai ajungi la traseu decat peste o luna.
          Pentru C dai separat, daca iei C-ul poti da pentru E si pentru D.
          Deci dureaza minim 2 luni jumate, in cazul in care reusesti din prima. Specific: actele necesare le obtii din cele mai opuse parti ale orasului.

Nu va mai jucati cu UE

          Cum resursele de la noi erau pe terminate, ne-am cerut in UE. Invidiosi pe romanii ce jefuiau tarile din vest, mai marii tarii s-au gandit ca n-ar strica sa-si bage mana in sacul european, ca e mai mare si e mereu plin. Asa cred ei!
          Nu s-au gandit insa ca occidentali sunt un pic mai destepti si mai curajosi decat noi si ca vor spune intr-o zi: "Gata!" Va fi greu in ziua aceea.
          Cu banii pompati in Romania, cineva cu bun simt si un colt de suflet nepatat ar fi pus pe picioare o jumatate de continent. Ne-au dat bani (si cand spun bani nu ma refer la doar cateva milioane de euro), banii au disparut si nimic nu s-a schimbat. Ne-au dat iar bani, acelasi proces. Ne-au ajutat, i-am scuipat. Ne-au invatat, le-am scos limba. Daca ne refuza, ii acuzam. Daca ne accepta, ii luam de prosti.
           Dar cum ne reprezinta pe noi cocalarii, asa ii reprezinta pe ei corectitudinea, strictetea. Si cand ei spun ca s-a terminat, inseamna ca nu mai avem dreptul la a doua sansa. Ca doar nu toti de pe pamantul asta sunt batuti in cap!
        

Ne fura padurile!

       Azi, la ora 18, la Romania, te iubesc! se va vorbi despre hotii de paduri. Sau cum furi legal si nestanjenit sute de mii de hectare de padure. Sau cine tine spatele unei astfel de exterminari. Cica ministerele si politicienii.
       Am o parere, pentru ca subiectul ma intereseaza mai mult decat divortul lui Iri, si iubesc padurile mai mult decat orice stadion, supermarket, statuie sau lostrite dependente de solar impinse la suprafata de catre alti pesti rapitori.

       Cunosc personal situatia copacilor care-si iau talpasita spre alte tari. Nu, nu sunt implicat. Daca eram implicat, plateam pe cineva si-mi facea cel mai tare blog din Romania. Si il promovam cu o drujba. Dar nu o data am asistat la masacru. Nu o data am ajuns in munti, hotarat sa-mi rup bocancii printre brazi, cand... ia padurea de unde nu-i! Vroiam copaci, umbra, nu desert! Am asistat la taierea padurilor din Apuseni, zona Padis. Am fost blocat de catre utilajele ce taiau si incarcau lemnele. Nu m-am putut intelege cu ei, pentru ca erau austrieci. Toti. Nici urma de padurari sau autoritati romane. Nici urma de politisti care sa verifice camioanele burdusite.
       Nu stiu exact, nu am chef sa caut pe net, dar imi amintesc cum in urma cu cativa ani se vorbea despre un prefect sau stiu eu ce era, care barbierise muntii pentru ca padurile aveau o boala. Cateva mii de hectare. Lemnul nicaieri. Nimic plantat in loc. Hai sa fim seriosi, nu tai o mana pentru o rana la deget. Sau nu inainte sa incerci s-o tratezi.
       Cunosc francezi si italieni care cumpara lemn din Romania. Cica e foarte simplu, foarte ieftin. Apoi ni-l vand inapoi, la ce pret vor ei.
       Si dupa ce o sa vindeti toti copacii, din ce va mai facem sicriul, domnilor?

Ce standarde avem?

           Nu ajunge ca nu mai avem respect, omenie, sau alte calitati necesare unui popor ce se crede in UE, ci mai nou nu mai avem nici standarde.
           Spun asta vazand ce se consuma in Romania. Si nu fac clisee, gandindu-ma la manele, seminte sau curele D&G. Astea sunt parti vitale deja, iremediabile. Dar sa bem "sucuri" Prima, Giusto, Aro, Nitro, Turbo, sau mai stiu eu ce nume din tabelul lui Mendeleev au, mi se pare un pacat egal cu sinuciderea. Daca nu le-am bea, nu s-ar vinde. Daca nu s-ar vinde, nu s-ar mai produce. Ce calitate poate avea o astfel de racoritoare daca pretul e de 2 lei si 10 bani pentru 3 litri? Ce minte, sau ce stomac pot avea cei care aproba comercializarea unor astfel de acuarele? Un bax de astfel de suc echivaleaza cu o sedinta in camera de gazare de la Auschwitz. S-au gandit oare cei care le aproba ca s-ar putea ca intr-o zi si copiii lor vor bea, din greseala, sucul?
            Din aceeasi lista cu produse romanesti ultra-vandabile, care iti ofera sansa de a castiga concursul "Fii primul la spital!", enumar: ulei, lapte, cafea... si ce mai trebuie in bucatarie... Aro. Pantofii din carton, deodorant cu miros de carbit, stergatoare de parbriz din plastic, iaurt cu capac bombat, benzina necarbogazificata plata, ciocolata Beton, sare cu covrigi, Nora pentru mama, Taraf, Etno, Manele TV, Elodia Brand, TeleShopping, etc, etc...
            Inca nu am vazut lucru, om, produs, concept, etc, pe care ignoranta sa nu-l determine sa dispara.
            Ne consumam consumand.

Cum sa nu traim degeaba

          O cheama Estera. Are 13 ani si canta la vioara de la 6 ani. La 6 ani si doua luni apare prima data pe o scena. Ireprosabil. Participa de trei ori la Olimpiada Nationala si ia locul 4. Participa la concursuri internationale si nationale si reuseste sa stranga peste 30 de diplome. Canta in Bucuresti in Piata Sfatului. E desemnata sa cante pentru Andreea Marin Banica.  E solicitata sa cante in deschiderea diverselor evenimente culturale, cum ar fi recitalul lui Gheorghe Gheorghiu. E membru al Fundatiei George Enescu.
          Estera e din Cluj si e un copil simplu. Studiaza singura cateva ore pe zi si o vezi mereu carand vioara dupa ea. Estera nu cunoaste cuvantul manele. Nu stie cine e Justin Bieber, dar stie cine e Mozart.
          Estera e un cetatean model. O cunoasteti? Dar pe Nikita o cunosteti? Sau pe Fernando? Pe Elodia? Bercea? Florin Salam? Cheeky Girls? Cichicean? De ce pe ei ii cunoasteti si pe Estera nu? Pe ei de ce ii vedeti la televizor si pe Estera nu?
        

          Nu spun ca trebuie sa stim canta la vioara sau la alte instrumente. Nu spun sa ne dam copiii la scoala de muzica. Spun doar sa fim mai selectivi, pentru binele natiunii. Sa apreciem ce se cuvine. Sa aplaudam talentele, nu lichelele. Sa promovam copii speciali, nu adulti complexati.
          Copii ca si Estera sunt multi. In alte tari se mobilizeaza toate ministerele pentru sustinerea unui astfel de copil. In Romania e doar el, vioara si parintii.
          Estera ne invata cum sa nu traim degeaba.

Scandal!

          Bantuiam prin blogosfera si ma intrebam cum reusesc astia sa stranga lume, ca la mostre gratis de parfum impartite in centru. Astia, adica cei care au cateva sute de comentatori la o postare vizualizata de mii de ori pe zi, in timp ce eu, ultra-novice in bloguit, am cateva sute de vizualizari la tot blogul. Nu, stati linistiti, nu intrati, nu ma plang, doar ma intrebam...
          Mi-am spus off-ul unui coleg de breasla si m-am simtit mai bine, pentru ca asta o duce si mai rau... In fine, mi-a spus tipul adevarul ce-l stiam: "Vrei trafic? Fa scandal! Satisfaci cererea de pe piata si te-ai scos"
          M-am tot gandit, are dreptate. Ia sa vad eu de unde fac rost de-un scandal... am variante...am sansa sa ma injure lumea, poate chiar la mine pe blog... mai iau un procent... Sa incep cu inceputul, sa-l iau pe Zoso, cu stilul lui ca pe Targu-Ocna? Sa ma iau de certitudinea lui Liviu Alexa, cum ca blogul lui ma lasa lat? Sa dau like la raspunsul "Minciuna" de pe cel mai misto blog din Romania, cel al lui Bobby Voicu? Sa comentez la Groparu semnand Fulgerica?
          Idei roditoare, poate, pentru statistici, dar la ce bun? Si ce-as rezolva daca s-ar pune un 2 in fata cifrei de la afisari? Mi-ar consuma masina mai putin? Nu, tot un mini-blogheras as ramane. Si daca as fi un blogheroi, cu un trafic mai mare decat pe aeroportul Kennedy, ce-as rezolva? As fi mai inalt? Nu. Unii m-ar uri, altii m-ar baga in liste, ar trebui sa-mi rup ochii in monitor toata ziua. In plus, ii admir pe baietii astia si munca pe care o fac, indiferent care e pozitia lor in topuri, in politica, in preferinte.
          Si concluzionez. Nu vreau scandal, nici trafic, nici reclama. Nici nu merge cu tema mea. Eu scriu despre oameni saraci, despre drumuri rele, despre nedreptati. Si totusi... daca mi-ar garanta cineva cateva vizualizari in plus, as scrie despre orice, sa ajung macar pana la 1000.
          Nu asta conteaza, oameni buni, cine esti, ce faci, ce scrii, cu cine tii. Conteaza ca atunci cand se striga prezenta, sa poti raspunde mandru si sincer: OM!
       
          Sa nu va fie frica de mine, chiar daca vin tare din urma... Habar nu am de IT, de industria online, de feeduri, abia mi-am pus poza la profil. Si chiar de m-as invata, nu voi avea timp sa concurez cu voi.

Tot despre drumuri

      Am eu o problema cu drumurile din Romania, cu cei care le administreaza, cu cei care nu au cumparat niciodata o piesa de masina din banii lor.
      Fotografiile le-am facut ieri, pe un drum judetean. Drumul respectiv a fost reparat in urma cu un an si ceva. Mare taraboi mare a fost atunci, utilaje, oameni, circulatie blocata, fonduri... Dupa care, puteti uita...
      M-am saturat sa intreb ce bate iarasi la masina, cand de cateva zile am scos-o iar din service, si ma intreb care motive sustin nepasarea? Nu mai trebuie drumul in cauza? Inca se poate circula pe el?  Limitatoare de viteza romanesti? Nu e nici scoala, nici zona rezidentiala. O fi vreo zona misterioasa de unde dispare inexplicabil asfaltul?

     

 
      Ca si cum bataia de joc nu e suficienta, s-au gandit ca n-ar strica sa mai vanda niste motorina si au iesit sa repare drumul. Si ca si cum as spala eu masina cu apa din balta, asa s-au apucat ei sa umple gropile cu bolovani, un fel de piatra din aceea cum gasesti pe calea ferata, mare, ascutita, instabila, periculoasa. Ai impresia ca esti in razboi, asa zboara proiectilele pe langa tine. Am avut ocazia sa vad cum repara romanii drumurile. Timp de cateva saptamani am trecut zi de zi pe langa o echipa angajata sa repare drumul pe care navetam.  La ora noua inca dormeau, la zece ajungeau inginerii sa-i trezeasca, sa bea o cafea impreuna. II prindea ora 12 povestind. Apoi se puneau la masa, ca doar e pranzul. Cum mancarea cere odihna, intre 2 si 4 se aliniau in iarba, la somn. Unul ramanea treaz, sa intrebe soferii daca nu au nevoie de motorina, putin asfalt sau nisip. La

ora 5 se apucau de treaba, dar pana isi imparteau sarcinile era ora 6, deci... Au lucrat cam 6 luni pe o portiune de 10 km. Specific, au umplut doar gropile cu pietris. Cum arata drumul azi, dupa nici doi ani? Puteti uita...

       

     Platim masina. Platim taxa de inmatriculare. Platim impozit pentru masina. Platim taxa de drum in benzina. Platim rovineta. Platim asigurare. Platim piesele. Platim reparatiile. Platim parbrize sparte.                            

     Bine ca se vad marcajele! Macar atat!
     Iluzie optica: cate gropi se vad in fotografie?
     Atentie la canal! Da click aici sa vezi scurtatura spre Europa.

Hai pa, hi5!

          ...si cam asa s-a stins hi5, uitat si parasit de lume intr-un colt de server, plin de praf si ruginit, ranit dupa o lupta scurta, nedreapta.
          Se intampla rar sa mai imparta cate o moneda, sa mai dea cate un 5, doar cu cei care vin sa-si ia lucrurile ramase in lumea lui, doar cu cei care gresesc, din vechea obisnuinta, adresa. Cate nopti nedormite petrecute impreuna, ce exaltari, ce flirturi, ce incrucisari! Si totusi drumurile s-au despartit, l-am tradat pentru ceva mai bun, nefiindu-i macar recunoscatori pentru devotamentul lui de a ne tine impreuna, de a ne suporta si intelege pe toti...
          Stiu ca mai avem un gram de suflet ne-updadat si ii putem face un priveghi cum se cuvine, intrand toti pentru ultima oara in conturi, dand 2-3 add-uri si un remove, citind un mesaj...

P.S.  Regret hi5, a fost printre primii care m-au facut sa renunt la literatura si la spartul semintelor in fata blocului.

Atentie, se fura!

         Fraternizez cu Dono cel fara  internet si cu toti ceilalti taxati pentru nimic ce semneaza in comentariile lui. Fraternizez cu orice roman care recunoaste ca e furat legal.
         Azi am gasit pe presul de la usa un pliant de la Dolce. Mi-a venit sa-mi dau doua palme pentru cat sunt de prost platind mereu la timp factura. Cand am facut contract cu Dolce aveau in pachetul Discovery 5 programe. Asta m-a facut sa-i aleg. Sursa nelimitata de cultura generala. Ca nu cumva sa devin prea destept, sa-mi lansez propriul satelit, mi-au lasat doua. Le-au retras discret, in timp ce dormeam. Dar prin pliantul de azi mi-au redat sansa sa le rascumpar, pentru doar X euro.
         Deci, eu am obligatia sa respect contractul si sa-l onorez cu bani. Si sa tac din gura. Ei pot sa-mi scoata programele platite si sa-mi ceara bani extra daca nu pot fare ele. Pe deasupra, sunt si obraznici. Ca sa nu ma plictisesc, mi-au dat in schimb Euforia TV si mai stiu eu ce televiziuni de garsoniera.
         

Cum scapam de parlamentari?

         Parlamentarii ar renunta singuri si sigur la functiile lor daca:
             -ar trebui sa bea 3 cafele inainte de sedinte
             -nu ar mai avea acces wireless in Parlament
             -nu ar avea aer conditionat in Parlament
             -ar primi ca masina de serviciu Logan
             -ar avea chirii subventionate doar in blocuri de cartier
             -ar avea limita la combustibil si cheltuieli (400 de litri lunar e totuna cu nelimitat)
             -ar avea salar doar triplu decat salariul minim pe economie
             -ar trebui sa stea zilnic cateva ore la job
             -ar avea responsabilitati
             -ar avea bun simt
             -ar trebui sa fie oameni
       (lista ramane deschisa  in comentarii pentru cei care vor sa mai adauge ceva)

       Stiu ca e exagerat, nu putem condamna chiar asa oamenii care ne conduc tara. Si totusi, ceea ce pentru ei ar fi o injosire, pentru oamenii din popor ar fi o binecuvantare. Romanii viseaza degeaba sa aibe ceea ce pe ei ii ingrozeste.

De ne-ar lovi un asteroid...

         Daca ne-ar lovi un asteroid, sau orice alta calamitate, am zice ca natura sau Dumnezeu nu tine cu noi si am avea o scuza buna pentru starea de ruina a tarii.
         Din fericire cuvinte ca tsunami, cutremur, tornada, seceta, terorism, malarie le cunoastem doar din stirile externe. Inca suntem protejati, binecuvantati. Dar nu stim aprecia, nu stim profita. Si pentru ca ne place sa cersim mila si compasiune, am creat propriile calamitati. Noi insine suntem o calamitate. Indiferenta. Pasivitatea. Egoismul. Politica. Avem si noi motive sa ne mearga rau.
          Si daca intr-o zi ne-ar lovi un asteroid? In situatia in care Romania nu are nici o rezerva, nici un depozit? In situatia in care Romania abia supravietuieste avand de toate, cu toate la locul lor?

Elodia, Fernando si vamesii

          Aveam in gand sa scriu candva despre cum promovam tot felul de imbecili disperati si nespalati, consumandu-le povestile. Si despre cum ne scad standardele rostindu-le numele.
          Am ramas socat azi cand am vazut ca Elodia traieste! Si nu oriunde, ci la Antena 1. Am fost atat de socat incat era sa dau pe OTV, sa vad similitudinea. Mai raman doar cateva posturi tv care inca se respecta, care inca difuzeaza in limite normale de cultura si logica. Daca si astea se compromit afisand nume care au magnet la prosti, atunci regret amarnic perioada in care prindeam doar nemtii si polonezii cu parabola. Elodia devine brand, moare si invie cand vrea, unde vrea, suna din cer si de sub pamant... si noi credem si ne tatuam pe cortex numele ei. Pentru mine e ca o ciuma, sau ca orice alta boala ce se transmite si distruge in masa.
          In timp ce astia de la Antena o cautau pe Elodia in catacombe, prea-tarele Fernando de la Caransebes aparea in chiloti galbeni la Canal D, sa-l incante pe Madalin Ionescu. Eu inteleg c-au vrut sa rada de el, da s-o faca pe ascuns, ca vede lumea buna si apoi noi suntem de ras!
          Astea se difuzau intre orele 17 si 18, cand vine lumea acasa si vrea sa vada ceva bun la tv.
          Stirea principala de la ora 18 a fost ca vamesii de la Albita sunt banuiti de luare de mita si favorizarea crimei organizate. De fapt s-a facut un tam-tam imens pe toata povestea asta cu vamesii: "Ba, vamesii fura!". "Ba, gaina face oua!". Cum poti suspecta o gaina ca face oua? Chiar trebuie sa o urmaresti ani de zile ca sa-ti dai seama? Nu esti sigur? Si atunci de unde are gaina pui? Din cadou, zici? Aha, deci i-a imprumutat...
          Romanii au talent, nu-i asa? Si noi vom fi mereu alaturi de ei....

O dimineata perfecta

           Ma gandesc cu groaza la dimineata in care:
               -ma vor ridica jandarmii din greseala
               -voi afla ca mi-a fost vanduta casa
               -imi vor ridica masina din garaj pentru parcare neregulamentara
               -va trebui sa platesc ca sa scriu pe blog
               -voi gasi un om spanzurat in gradina
               -va trebui sa platesc un timbru de 2 lei pentru fiecare kilometru facut cu masina
               -va trebui sa platesc la trecerea de pietoni
               -voi fi chemat la tribunal pentru starea de nemultumire
               -va trebui sa platesc pentru ca nu lucrez in Romania
               -voi fi obligat sa cumpar gropile din fata casei
               -spam-urile imi vor bloca telefonul mobil
               -imi vor confisca laptopul pentru ca nu am dat like la un clip ce arata o sinucidere
               -voi primi un furtun cu fise prin care sa respir
               -voi fi obligat sa port sapca rosie sau portocalie
               -va trebui sa platesc din urma pentru ca port ceas
               -se vor intampla toate astea...

Mare Provocare, mare!

           Lansez o provocare. Am dat peste un om, un fenomen cum numai la noi vezi si nu reusesc sa-i explic reactia. Mi-am tot batut capul, m-am invartit, m-am pus in pielea lui... Nimic. Imi vine sa-mi dau palme... De aceea va invit sa va spuneti parerile, ca doar sunteti oameni destepti, despre urmatorul...

    
           Intrebarea pe care as pune-o ar fi: "-Ce-a fost in mintea lui in acele secunde?"
           Eu raspund primul si zic ca nu stiu! Pare atat de natural omul, pana si musteata lui e multumita de acel dans, traieste muzica. Ea la fel, nu mi se pare deloc lesinata, sa ceara palme... Dupa gestul afectiv, el parca ii spune "keep going, don't worry, keep going!" Si nu vrea s-o mai lase...
           Care crede ca ii poate da de cap omului, il poftesc la comentarii.

Parlamentar vs cetatean

          Oi fi eu mai prost si nu inteleg un lucru. In baza caror motivatii functioneaza sistemul luam de unde nu este si dam unde este? Daca cineva poate sa-mi explice asta, sa dorm si eu linistit noptile...
          Cica un parlamentar costa cam 7 500 de euro lunar. Asta in cazul in care nu intervin plecari in strainatate. Doar 6-7 diurne, abonamente, chirie, indemnizatii, salar. Avem vreo 500 de parlamentari. Matematica spune un total de 3 750 000 euro. Acestia sunt banii pe care-i primesc de la stat, legal, meritati. Pentru ce, stiti voi, doar se vede... Apoi mai sunt si ceilalti bani...
          Am un vecin care lucreaza 10 ore si primeste 650 ron. Are 3 copii. Mama lui are 280 ron pensie. De fapt nu stiu sa am vreun vecin care sa castige mai mult de 1200 de ron, sau 250 de euro. Si astia lucreaza, nu dorm in fotolii de piele.
          Am ajuns vremurile din urma, oameni buni, "celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are se va lua si ceea ce i se pare ca are".

Pentru ca... Facebook...

         (nu trebuie sa-l ascultati pana la capat pe Cristian. doar cateva secunde, prezentarea si justificarea prezentei)

          Cristian e surescitat de prezenta lui Pete Tong (alias Pitong). La fel ar reactiona un feisbuchist.

          Nu am nimic cu Facebook. Dimpotriva consider ca face cat toate celelalte site-uri de socializare la un loc, avand o gramada de functii. Doar ca unii nu se mai pot opri...

          Pe cand ne plictiseam si noi de Hi5 sau de YouTube si ne gandeam ca n-ar strica sa iesim o juma' de ora sa curatim trotuarul din fata casei sau sa maturam frunzele din spatele blocului, la o gura de aer proaspat, apare Facebook. Nu mai iesim nicaieri, mizeria poate astepta, acum avem de incarcat poze, de editat profilul, de cautat prieteni. (Mi-au trebuit cativa ani sa scap de buzz-urile unor persoane, acum m-au gasit iar... e minunat Facebook asta!)

          Nu zic sa nu stea lumea pe Facebook. Stati linistiti, fratilor, dar dupa ce ati adus o paine in casa, dupa ce ati dat copilului sa manance, dupa ce ati facut un dus. Nu vi se blocheaza contul daca nu sariti brusc sa raspundeti la like-uri. Unii incarca poze mai repede decat duce cablul de date, altii raspund inainte sa se trimita comentariul...

           Dupa cum merge treaba, in curand vom folosi like-uri in loc de bani, politia va folosi profilul pentru identificari, vor creste divorturile, vor disparea surprizele, vom trece la granita doar daca avem cont pe Facebook. (nu sariti, ca eu de aia am cont, ca circul mult!)

           

P.S. Doamne, pe cati ii voi pierde daca postez asta...!

Anul 2211

           Peace!
           E anul 2211. Postez din Rai, avem Internet aici, dar cu restrictii. Am gasit in arhiva Google blogul stra-stra-stra bunicului meu Raul Rual (de/spre Romania) si nu pot sa nu vars o lacrima in semn de recunostinta pentru zbaterile lui de atunci, pentru curajul de a trai in acea vreme, pentru dorinta lui spre mai bine.
           Acum nu mai exista Romania. Ma uit spre Pamant si vad doar oameni imbracati in argintiu, perfect aliniati, aceeasi statura, aceleasi gesturi. Undeva, in centrul fostei Europa, un gard imens electrificat imprejmuieste o rezervatie plata, de pamant uscat. O dara de fum se ridica de la o tabara de tigani. In jurul lor, ramasitele poporului roman stau la coada sa primeasca portia zilnica de pastile ce asigura nutritia. Sunt toti batrani, nu mai au dreptul la urmasi. In fundal se aude de la megafoane invizibile un curs de limba engleza. Cand se da ora de stingere, cateva elicoptere survoleaza zona, sa se asigure ca toata lumea intra in culcusurile subterane.
          Ma gandesc la stra-bunicu', ar fi trebuit sa-l asculte atunci, dar oamenii erau rai in acele vremuri, si putinele lui cuvinte au ramas fara efect. Dar premonitia lui s-a adeverit si efectul acelei perioade e puternic.
         Salut cu aceasta ocazie prietenii mei de la cazane! Mai dati si voi un Like pe Facebook, intre doua focuri!

Nu alergati pe strada!

          Uitandu-ma la biata maimuta cum se chinuie sa faca miscare mi-am amintit de francezi si de placerea si necesitatea acestora de a face sport. La 70-80 de ani ii vezi afara, pe strada, dimineata la 7, imbracati in costume de jogging, alergand sau pe bicicleta. Sunt atat de batrani incat te sperii cand isi dau ochelarii jos, dar sincer nu m-as lua la intrecere cu vreunul din ei...

          La noi nu am vazut niciunul. Pe batrani ii inteleg, nu pot alerga in cizme de cauciuc prin glod. Tinerii nu au timp. Singurii care alearga pe strada sunt hotii de buzunare si astia care ies din banci cu cagule pe fata. Si apoi, cum sa te gasesti tu mai destept sa alergi, sa se ia toata politia dupa tine?

Cat de naivi suntem?

          Daca ne-ar opri cineva pe strada si ar cere 5 lei ca sa ne lase sa trecem probabil ca: ne-am enerva, l-am bate, am chema politia, am spune tuturor despre asta, am face taraboi. Pentru 5 lei, pentru nesimtire.
          In fiecare zi platim enorm ca sa traim in Romania. Ca sa trecem. Abia asteptam sa luam salariul ca sa-l impartim. Ne stoarcem corpul si mintea ca sa mai facem cativa bani in plus, sa platim mai mult, sa fim la zi cu taxele, cu impozitele. Stam la cozi ca sa platim. Stim bine ca nu vom primi niciodata nimic, nici un gram de recunostinta. Dar platim. Si acceptam linistiti situatia. Cat de naivi suntem?

Probleme si solutii... romanesti

          Problemele sunt reale si grave. Solutiile sunt penibile.
          Daca as mentiona toate problemele tarii s-ar bloca Google.
          Anul trecut unul dintre parlamentari propune ca solutie la problema crizei un impozit de 1% pentru toate sumele de bani trimise in Romania de romanii care lucreaza in strainatate. (Eu i-as fi taiat limba.)
          Tot pentru diminuarea crizei se impun concedii fara plata profesorilor, politistilor, medicilor. Un fel de "muriti si furati linistiti, ca astia-s in concediu!" Nu se pune problema de a reduce cheltuielile infinite ale parlamentarilor. Dar se taie 25% din salariile aproape invizibile.
          Pentru a se spala pe maini de handicapurile drumurilor pe timp de iarna (si nu numai), dau legea pentru cauciucuri. Adica nu ei sunt de vina ca oamenii mor inzapeziti, in timp ce plugurile ruginesc, angajatii dorm, sefii vand materialele antiderapante. Sunt convins ca daca as sapa mai adanc as gasi grade de rudenie intre cauciucari si inventatorii de legi.
          In loc sa mai infunde gropile si sa mai traseze o linie, sa stim si noi daca suntem pe contrasens sau nu, ei investesc milioane in camere care vaneaza rau-platnicii de rovineta. 
          Pentru a nu investi bani in spitale, le inchid. Cum sa bage banii in spitale, cand ei au nevoie de atatea pixuri si afise inscriptionate cu numele partidului? Cu scolile fac la fel. Cand ar trebui sa construiasca scoli noi, ei le inchid si pe cele care sunt. Doar un acoperis presupune bani, pe cand un copil care merge kilometri intregi pe jos la scoala nu costa nimic.
          Problema stomacului gol se rezolva prin scumpirea alimentelor. Problema neputintei platii creditelor se rezolva prin reducerea salariilor. Cea a bolnavilor prin scumpirea medicamentelor, cea a oamenilor inculti prin promovarea lor in mass-media.
          Cel mai grav e ca se repeta mereu aceeasi greseala. Solutia degradarii Romaniei nu e rotatia politicienilor la putere.
         

"Dezmembrez urgent Romania"

          As vrea sa pot spune lucruri bune despre Romania. Sunt parti bune, actiuni logice, eficiente, oameni demni de lauda. Dar duhoarea de nesimtire si de egoism e atat de puternica incat se impregneaza iremediabil in toate celelalte. In sensul in care nu mai exista un colt din tara asta in care sa nu fi trecut cineva cu un anume interes.
          Am ajuns intr-o faza in care toti si toate au un singur scop, un singur plan. Acela de a face bani. Prin orice mijloace. In orice conditii, justificati de o nebunie si o nerusinare prosteasca. Ca in filmele cu gangsteri.
          Compar explicabil  Romania cu o constructie care nu se termina niciodata, pentru ca toata lumea fura materialele pentru constructii proprii.  Mesterii se prefac sa lucreze doar pana incaseaza prima transa de bani, apoi dispar. Proiectantii schimba planurile de la o zi la alta, asa ca ce se construieste intr-o zi se anuleaza ziua urmatoare. Se pune parchet si mobila inainte de facerea acoperisului.
          Goana dupa bani e un fel de Rat Race. Lasam totul in urma, istoria, traditiile, cartile, omenia, respectul. Ne desconsideram ca oameni pentru cativa centi in plus. Ne vindem totul, ca si cum nu mai avem nevoie de nimic. Vindem piatra din munti, lemnul din padure, peisajele, castelele, fabricile, apa, aerul. Strainii stau cu ochii pe Romania cum stam noi pe un magazin cu reduceri de 70%. Ne vom trezi intr-o zi (copiii si nepotii nostri) ca vrem sa reconstruim, dar nu vom mai avea nimic, nici macar o bucata de piatra sa o punem de temelie. Parca am fi la partaj, dupa o casnicie esuata!
           Excrocheria nationala are un singur motiv: vinzi cu placere ceva ce nu-ti apartine.
           In timp ce unii vand linguri de lemn la colt de strada, altii vand parcuri nationale, monumente istorice, rauri si lacuri, sate, oameni... Si nu se intervine, ba chiar se sustine legislativ, pentru ca orice tranzactie aduce statului roman impozite stiute si nestiute.

Un om chibzuit

         Beti Radio Vajenia, daca vreti sa va raslaghiti. Dar sa nu deveniti alcagolici.
         Stiu ca-l cunoasteti, dar merita revazut.

Codasii de la coada

           2011. Epoca satelitilor si a tastelor. 22 de ani de la Revolutie, 25 de ani de cand se foloseste Internetul. Romanii sunt tot la coada. Cum la care coada? La toate cozile!
           In primul rand suntem la coada in randul tarilor civilizate. In prea multe privinte. Probabil studiile care arata aceasta pozitie sunt multe, dar sunt musamalizate, ca sa nu ne demoralizam.
           Apoi, stam la coada la propriu. Pentru un timbru de 50 de bani, pentru o stampila, pentru un kil de carne  buna, pentru o informatie. Pentru o icoana. In institutii, la piata, la interviuri, la doctori, peste tot se sta la coada. Ore sau zile. Indiferent daca vrei sa dai sau sa primesti.
           Suntem la coada la statul la coada. O coada buna, care functioneaza bine din punct de vedere al alinierii si al respectului, ar merge repede. Dar cozile la care stam noi sunt spiralate, incrucisate, masluite. Impinge sau vei fi impins.
           Apoi, ne place sa tragem pisica de coada. Francezul ar spune trainer, un fel de lancezeaza, de a intinde si intarzia actiunile nejustificat.

           Un fapt trait de o cunostinta: statea la coada la spovedit, la o biserica catolica. Cum era multa lume, coada se continua afara, in strada. In spatele respectivului se pune un tigan, din ala cu palarie si musteata rasucita, impreuna cu nevasta-sa. Dupa o vreme buna de asteptat, tiganul intreaba: "-Ce se da aici, ca merge asa incet?" "-Nu se da nimic,stam sa ne spovedim". Tiganul isi trage tiganca din rand: "-Auzi fa, ca nu se da nimic! Sa nu aibe noroc popa dupa copiii lui, ca am stat degeaba! Hai fa sa mergem!"

Din suflet... pentru Tine

          "E nepotrivit ceea ce-ti voi scrie in continuare, dupa ce te-am blamat si te-am criticat atat, dar azi a fost o zi speciala si vreau sa stii ceea ce cred cu adevarat despre tine.
           Te iubesc. Daca nu te-as iubi, daca mi-ai fi indiferenta, nu mi-as pierde timpul gandindu-ma la tine. Mi-as vedea de ale mele, am suficient ca sa fiu multumit. Dar am o datorie fata de tine si chiar daca uneori mi se pare inutil, vreau sa lupt in continuare, poate reusesc sa mai salvez ceva. Pentru ca ai un potential imens dar ceva sau cineva nu te lasa sa-l dezvolti. Deasemenea iti spun ca directia in care mergi nu e buna, asta cred ca ai vazut si tu, mergi din rau in mai rau si te apropii de o nenorocire. Va fi greu sa te salvezi atunci, vei fi lipsita de puteri, nu vei avea resurse. Iar cei care te vor ajuta isi vor cere drepturile.
           Am plecat pentru ca ma simteam claustrat langa tine. Mi-e bine acolo, dar eu apartin tie si ideea de exil ma deranjeaza mereu. M-ai alungat, ignorandu-ma. Am simtit ca valoarea mea e zero, nu mi-ai mai lasat niciun drept, nici o sansa. Ai fost naiva, te-ai lasat influentata si condusa de cei fara scrupule. Ti-au castigat increderea si te-au folosit. M-am salvat, ca sa nu ma pierd odata cu tine. Regret ca nu m-ai lasat sa-ti fiu loial.
           Ai atatea calitati, esti speciala, s-a investit mult in tine in trecut. Dar ai crezut ca poti ajunge in top peste noapte. E imposibil, pentru ca esti complexa. E greu, ai intrat intr-un cerc vicios in care toti vor ceva de la tine. Si te usuci.
           Sunt departe dar sunt cu gandul la tine. Avem multe amintiri si momente bune impreuna. Langa tine am crescut, in umbra ta. M-ai invatat sa rezist, sa ma bucur de putin si am scos-o la capat chiar daca a fost greu. Dar acum atitudinea si pozitia ta sunt exagerate, inadmisibile. Stiu ca nu esti de vina. De vina e doar caracterul tau neglijent, pasiv. Asta i-a atras pe oportunisti langa tine.
           Pentru ca te iubesc, sunt oricand dispus sa ma intorc la tine. Dar nu in conditiile acestea. Schimba-te, alunga raul din tine.  Pune-ma la incercare, da-mi o sansa si vei vedea."

                                                                                              Cu dragoste si regret, raul rual

Un roman adevarat

           Pentru mine el este un cetatean reprezentativ, un roman adevarat. Nu pentru ca e clujean de-al meu, ci pentru ca e un om complex. In primul rand nu e deranjat de crepatura din frunte si se ofera sa dea explicatii. E coerent, explica in gesturi clare, ca sa inteleaga toata lumea. A fost, este si va fi un om calm. Si-a pastrat calmul in timpul incendiului, ceea ce l-a salvat. Nu se ia dupa turma. Nu-si lasa apa de dragul celorlalti. E curajos, nu e primul incendiu prin care trece. Parca-l vad, stand la bar cu apa minerala, in timp ce lumea alearga pe langa el. Ulterior, baietii se intorc dupa el, dar e de neclintit. Nu intra in panica. Nu se lasa intimidat. Nu are nevoie de ceas, face un calcul rapid si stie fiecare minut. Un fel de Chuck Norris. O combinatie de calm si precizie.

Ati gresit frontul!

          Ce inteleg eu despre politica din Romania e ca frecusurile dintre partide au repercusiuni nefaste in procesul de dezvoltare al tarii. Pe romaneste, daca boii nu trag in mod egal si in aceeasi directie, carul nu merge cum trebuie.
          In primul rand avem mai multi politicieni decat e nevoie. Cu partidele e la fel. Implicit exista prea multe idei, ideile genereaza pareri, parerile genereaza directii, intersectarea directiilor genereaza scantei. In contextul in care Romania are nevoie doar de o dezintoxicare si de o vitaminizare la toate nivelurile, (proces la care ar trebui sa contribuie toti cei cu autoritate) politicienii isi ocupa tot timpul aruncand unii spre altii cu o pisica moarta. Se vaneaza, se provoaca, se cearta si toata energia si resursele le consuma pandindu-se reciproc, ca nu cumva ceilalti sa fie cu vreun pas in fata. In timp ce dansii se joaca de-a Counter-Strike-ul, tara geme si flamanzeste.
          Vreau sa spun ca nu vom inainta niciodata daca practicam legenda lui Manole. Un partid propune, altul se opune. Unii zidesc azi o piatra, ceilalti vin maine si darama. Mereu cineva riposteaza, mereu cei care isi iau avant sunt trasi inapoi. Motivele pentru care roata e plina de bete sunt clare. Invidie, razbunare, parsivitate. Un loc la masa puterii.
          In mod normal politicienii sunt platiti de tara, pentru tara. Dar nu-i intereseaza, e mai amuzant si mai simplu razboiul lor. Razboi suportat si finantat de catre cetateni. Am uitat Hora Unirii. Acum ne uram sau ne iubim in functie de culoarea tricoului sau a pixului.
          Divide et impera! Le-am dat puterea, ei au impartit-o si bucatile nu sunt suficiente pentru a avea efect.

Cele mai scumpe autostrazi de 2 lei

          Mi-am petrecut multe zile din viata la volan. Pe autostrazi, pentru ca aici vreau sa ajung. Stiu ce inseamna o autostrada buna, pe care poti citi ziarul in timp ce conduci. Am fost si pe autostrazile din Romania. Nu spun ca nu sunt bune. Dar sa fim seriosi ... 17 milioane de euro pe kilometru? Pai autostrazile de la noi nu au nici macar standardele benzilor de urgenta de pe cele din vest! Pai noi nu avem in toata tara cate semne de circulatie au italienii sau germanii pe un kilometru de autostrada!
           Ministerul Transporturilor estimeaza costul unui kilometru undeva intre 8-9 milioane si 12-13 milioane. Dar pretul final depaseste cu mult aceasta estimare. De ce, in conditiile in care americanii fac 6 benzi pe sens cu 3 milioane, asiaticii la fel, francezii si italienii au avut nevoie doar de 6 milioane sa sparga Alpii, autostrazile lor sunt fie suspendate deasupra marii, fie sapate pe sub munti. Noi ce avem de spart, in comparatie cu ei? Asa mult costa deztelenirea ogoarelor pline de scai? Sau la noi se toarna materialele cu pipeta?
           Sa nu mai vorbim despre calitatea lucrarilor. Mi-a trebuit o jumatate de ora sa gasesc intrarea pe autostrada, la Turda. Dupa ce am ghicit-o am nimerit in spatele unei combine imense. Exact, pe autostrada intra o combina din aia de secerat cereale, lata de 6 metri, intr-o amiaza de duminica. Abia am depasit-o. Pe Bucuresti-Pitesti mi-am rupt masina in gropi, am rulat mai incet decat pe o nationala. La Cluj, pe cand iti iei viteza sa urci pe autobanda, te opreste politia. Tot la Cluj ai indicator de Alba-Iulia, dar drumul se termina brusc in niste betoane nesemnalizate. Eu personal nu am vazut pe autostrada decat cativa caini pierduti si doi oameni, dar am vazut clipul cu oile si cu acel cal legat de parapetul din mijloc. (Clipul urmator nu e filmat pe autostrada, dar e elocvent.)

           Durata lucrarilor e infinita. Pentru ca pofta e infinita. Nu o data banii erau terminati inainte sa se fi mutat o piatra macar. Utilajele aveau rezervoarele goale inainte sa fie urnite din loc. Materialele dispareau inainte sa ajunga la destinatie. Oameni care nu au habar nici macar de latimea obligatorie a unei benzi s-au imbuibat de bani.
           17 milioane de euro pentru un kilometru de carare asfaltata! Ma uimeste nesimtirea unora si indiferenta altora.

Lumea se misca...

         In timp ce Becali revine in politica avand planuri mari, ministrul turismului inaugureaza cu fast (a doua oara, o ceremonie similara avusese loc inainte cu cateva zile dar doamna nu o fost prezenta) o telegondola de 10 milioane de euro, care nu are avizele necesare si nu functioneaza comform standardelor. Trebuie precizat ca la aparitia doamnei telegondola s-a blocat.
         Cam in acelasi timp, in judetul Constanta trei curajosi fura un pod rutier de pe un drum judetean (ei sustin ca au taiat podul cu stiinta Consiliului Judetean) iar in Timisoara altii taie cu flexul un bancomat. Jandarmii sparg usa gresita, intorc casa pe dos si aresteaza un om nevinovat (cel vizat locuia mai sus cu un etaj), vamesii intra in panica si nu reusesc sa se controleze, blocand in vami sute de oameni si masini, cateva cadavre apar in diferite zone ale tarii, cativa mor loviti de masini pe trotuar, alti hoti sunt eliberati, vecina cade pe gheata, se ia curentul de cateva ori, o conducta se sparge si apa la 100 de grade inunda strada, gropile se adancesc, painea se scumpeste, lucrurile se misca...

Ati dat unda verde mortii!

          Fraternizez cu cei care ies in strada sa manifesteze impotriva vanzarii de plante etnobotanice.
          Eu nu inteleg. Deja zeci de tineri au murit iar sute sunt in spitale cu vietile si familiile distruse. Totusi nu s-au interzis aceste plante. De ce nu? Cati mai trebuie sa moara ca sa fie evident ca sunt periculoase? Sau cine trebuie sa moara? Tara lui Papura Voda cel Indiferent! In alte tari e de ajuns ca cineva doar sa fie pus intr-o situatie periculoasa si se mobilizeaza toti pentru anihilare. Domnilor Puternici, cum puteti permite sa se vanda moarte la toate colturile, pe cativa euro? Cum puteti manca linistiti cand stiti ca nu ati facut nimic spre a opri genocidul?
         Cine sunt gainarii care vand drogurile sub denumirea de plante? De ce nu-i poate opri nimeni? Chiar nu exista o lege in Romania care sa opreasca moartea? Bine ca aveti zeci de legi stupide, fara sens, dar nu aveti o lege vitala. Bine ca aveti autoritate sa taieti si sa spanzurati ce nu va place, dar nu puteti (sau nu vreti) sa interziceti niste buticuri de ticalosi! Care sunt interesele?
         Felicitari, domnilor! Lasati tinerii sa moara! Lasati mamele sa planga! Lasati oamenii sa crape de necaz! Lasati Moartea sa umble in voie! Halal domni, halal Romania!

Inca infectati...

          Vazand ce se intampla in Egipt, mi-am amintit de revolutia de la noi, din '89. Ascultam cu tata la radio zgomotul mitralierelor si al tancurilor. Tata mi-a spus ca oamenii trebuie sa moara ca sa traiesc eu mai bine.
          S-au schimbat multe de atunci. In bine. Ni s-a dat voie sa privim mai departe. Problema e ca libertatea castigata atunci nu e folosita cum trebuie. Nu cred ca cei care au hotarat sa moara la revolutie au facut asta doar pentru o parte a romanilor. Nu cred ca libertatea ar trebui impartita pe portii, e sansa la care toti au acelasi drept. Nu cred ca revolutionarii au murit pentru diurne consistente, vacante extravagante, masini si chirii de lux. Nu cred ca e corect ca unii sa profite de sacrificul lor mai mult decat altii. Moartea i-a lovit pe toti la fel, lacrimile au fost aceleasi, gesturile au fost supreme. De ce se construiesc imperii pe mormintele lor?
          Comunismul a ramas, ca un virus care evolueaza si se perfectioneaza. De fapt acum se pun in practica ideile si invataturile lansate atunci. Acum se aplica teoria. Subtil, mascat, consecvent.

Se intampla pe dos...

           Uneori ma gandesc ca sunt prea pesimist in ceea ce priveste Romania. As vrea sa fie mai bine in Romania si stiu ca va fi bine, candva...
           In timp ce eu sper, in Romania se intampla multe lucruri pe dos. Ciobani care nu au habar de gramatica limbii sau de minimul necesar de bune maniere conduc ultimele modele de jeep-uri, in timp ce oameni culti, poligloti, profesori, literati, oameni care sunt buni in ceea ce fac nu isi permit un abonament pe mijloacele de transport in comun. Cei care au avut o functie intr-un birou si au pierdut timpul la cafele cu secretarele, spalandu-se pe maini de fiecare data cand au atins o hartie au zeci de mii de RON pensie, in timp ce minerul caruia nu-i mai iese carbunele din piele, sau muncitorul care ridica ziduri ce raman in istorie primeste cateva sute. Hoti si criminali isi povestesc aventurile la soare, pe terase, in timp ce oameni nevinovati infunda puscariile. Demnitarii traiesc in surplus in timp ce langa ei copiii mor de foame. Oameni corecti dar saraci sunt aruncati in strada de ticalosi bogati. Autori de minciuni si baliverne sunt platiti si aplaudati, in timp ce omul simplu si binevoitor e eliminat. Aceeasi lege se aplica diferit in aceeasi situatie. Langa palate cu zeci de camere sunt cocioabe fara electricitate. In centrul marilor orase masini de sute de mii de euro intersecteaza carute trase de cai sau magari. Elevi si profesori sunt undeva la finalul listei de prioritati, alaturi de copii, batrani, bolnavi. In capul listei stau politicienii si mofturile lor. Sobolani si gunoaie neglijate infecteaza parcurile si starzile, in timp ce unele birouri sunt updatate lunar. Furtul unei gaini e ultra mediatizat in timp ce evaporarea miliardelor sau a intreprinderilor e o banalitate. Ne inghite pamantul dar cumparam palmieri. Ne duc apele dar ridicam statui. Ne mor copiii impuscati in strada dar dam petreceri exrtavagante. Ne mananca paduchii dar suntem romani.

Omul sfinteste locul

          Zilele trecute am gasit chitanta si pliantul unei statiuni din Austria, unde fusesem anul trecut si nu am putut sa nu apreciez inca o data respectul pe care l-am primit acolo, in calitate de client. Pe spatele chitantei scrie: "Va suntem recunoscatori ca ne-ati onorat cu prezenta. Va invitam sa sunati gratuit la numarul ... daca ati avut neplaceri sau nemultumiri." Precizez ca am platit 6 euro pentru o zi, in acest pret fiind inclus accesul la oricare dintre bazine, la parcul de distractii, la terenurile de sport, garderoba, dusuri, etc.
           Mi-am amintit deasemenea de varianta romaneasca a acestei experiente. Nu cu mult timp in urma, motivat de o durere de spate si de dorinta de a ma relaxa, am pornit impreuna cu un prieten spre o statiune aflata undeva in nord-vestul tarii. Cunosteam locul din copilarie, era calm acolo, retras, un peisaj superb, fara aglomeratie, fara muzici asurzitoare sau tineri kamikaze, doar oameni linistiti, mult spatiu verde, parcuri, camping, terenuri de sport, apa vindecatoare. Am lasat nationala pentru un drum judetean. Am facut 30 de kilometri in 2 ore. Viteza a doua si slalom printre cratere. Nici indicatoare, nici marcaje, doar gropi. Am ajuns seara. Am parcat si am dat o tura prin statiune, sa revedem locuri. Oameni putini, liniste, exact ce doream. Pe la 8 ne-am dus la hotel (statiunea are 2 hoteluri de 3 stele, cu nume de pasari), dar la receptie nu era nimeni. Celalalt hotel avea usile inchise, desi in camere era lumina. Am strigat in toate partile, nimeni. Am intalnit doar 2 oameni, unul nu vorbea romaneste iar celalalt ne-a spus ca el  nu se baga. Am sunat la numarul de telefon afisat la receptie, "numar de telefon inexistent". Nu vroiam decat sa ma odihnesc, imi tremurau mainile de la trasul de volan. Am mai dat o tura prin statiune, nimeni care sa ne poata ajuta. Ne-am intors la hotel, nimeni. Cum nu aveam cort, ne-am gandit sa dormim in masina, iar dimineata sa ne cazam. Am cautat un loc linistit, in camping. In momentul in care ma pregateam sa las scaunul, o matahala de om alearga spre noi cu o lanterna, urmat de o haita de caini.
          -Bai, ce faceti aici? Cine v-a dat  voie?
          Am inteles rapid ca e un fel de paza, desi nu avea nici un fel de ecuson, sau uniforma. Eram multumit ca in sfarsit gasisem pe cineva.
          -Buna seara. Am venit in statiune, pentru week-end.
          -Ce buna seara bai, ce statiune? Cum veniti asa, ca la targ? Aveti cort?
          -Nu avem cort, vrem sa stam la hotel, dar nu am gasit pe nimeni la receptie. Ne puteti ajuta?
          Omul se invartea dupa masina, uitandu-se cu lanterna inauntru. Noi ne invarteam dupa el, sa mentinem mereu distanta fata de cainii care ne latrau tot mai tare. Ne baga lanterna in ochi si striga:
          -V-ajut, v-ajut, sa plecati! Cine v-a lasat pe poarta, bai? Cum intrati voi asa, bai, si va instalati aici, ca in padure?
          -Poarta era deschisa si nu era nimeni. De ce nu era nimeni?
          -Nu-i treaba ta, bai, nu faci tu ordine aici. Ia strangeti-va masina si plecati!
          -Domnule, stati putin, nu cred ca intelegeti. Noi am venit in statiune si vrem sa ramanem. Nu era nimeni la hotel...
          - Ce nu era nimeni, bai? La ora asta se vine? Ia luati-va catrafusele...
          -Domnule, am venit mai devreme, la ora 8 nu era nimeni...in fine, nu e o problema, dormim in masina si rezolvam maine...
          -Aici nu doarme nimeni pe tura mea, ai inteles, bai? Ati intrat ilegal, nu dormiti aici...
          -Domn' sef, linistiti-va cainii sa putem discuta ca oamenii. Suntem de buna credinta, va platim acum ce trebuie platit, vrem doar sa dormim pana maine.
          -Aici nu! Dormiti unde vreti pana maine, dar nu intre gardurile mele. Cu asta basta! Eu fac ordinea aici!
          Incepusem sa-mi pierd rabdarea, ma agitau cainii, ma deranja lanterna lui tinuta in ochi, dar stiam ca daca vroiam sa obtin ceva de la omul acesta trebuia sa fiu calm, sa intru in jocul lui, sa-l las sa se simta important. Prietenul meu tremura, obosit, nervos, speriat de caini.
          -Sefule, unde sa dormim? Cel mai apropiat sat e la 30 de kilometri, drumul e imposibil, nu aveti parcare afara, nu pot opri sa dorm pe marginea drumului, in santuri... Nu putem vorbi cu un responsabil, cu un administrator?
           -Io-s nimeni, bai? Nu e niciun administrator aici. Tu crezi ca ma intereseaza unde dormiti? Cine va pune pe drumuri? Ia plecati sau chem politia!
           -Domnule, va platim...
           -Bai, nu striga asa, ca doarme lumea... Pana ma intorc sa dispareti, altfel...
           Ne uitam uimiti unul la celalat in timp ce matahala se indrepta spre poarta. S-a intors inainte sa reusim sa ne hotaram ce facem, cu si mai multi caini dupa el, ca sa reluam aceeasi discutie. Cand am incercat sa-i dau bani, s-a enervat si mai tare. Ne-am gandit sa plecam, dar facusem 200 de kilometri pana aici. Cam in 5 minute soseste un echipaj de politie.
           -Buna seara. Agent X de la unitatea Y. Va rog sa va legitimati.
           Ne-am legitimat, le-am povestit pe scurt politistilor cele intamplate, sperand sa ne dea dreptate.
           -Ati consumat bauturi alcoolice? Care e soferul?
           -Eu sunt soferul, nu am baut nimic, nu beau niciodata, din principiu. Nu vad care e legatura. Nu m-ati oprit in trafic, nu sunt la volan, sunt la 2 metri de masina mea, care e oprita dealtfel...
           -Tinere, nu-mi spui tu mie cum sa-mi fac meseria. Ada, Gigi, fiola!
           -Domn' politist, de ce sa suflu in fiola? Ce legatura are?
           -Comentezi? Vrei sa te duc la post? Pe loc te bag in masina! Crezi ca daca esti din Cluj esti tare? V-ati cam luat-o in cap, voi, astia a lu' Boc! Ia sufla aici!
           Nu te pune cu prostu' ca are mintea odihnita. Am suflat in fiola, de doua ori, ca sa fie sigur. Am asteptat sa-si noteze in carnetel datele masinii, evenimentul si sa ne decida soarta. La un moment dat, celelalt politist, Gigi, observa:
           -Ia uite, sefu, ce murdar li numaru' la astia pe spate!
           Dupa alte discutii, politistul sef ma trage deoparte si-mi spune:
           -Am vorbit cu Gligor, paza, va lasa sa stati aici pana maine dimineata. Da da-ti-i si voi de-o bere, nu fiti gunoieri...ca-i om de treaba. Si sterge-ti jegul ala de pe numar, sa nu ma intorc...
           Prea obositi sa reactionam, am adormit imediat. Dimineata am fost primii la poarta, am platit 25 de lei pe zi pentru masina, inclusiv noaptea precedenta, apoi la hotel, am luat o camera pe 3 zile (trebuie sa fi fost foarte senin in noaptea in care hotelul a primit cele 3 stele), ne-am pregatit si cu voie buna ne-am dus la bazine. Trei bazine are statiunea afara, toate trei erau goale. Unul in renovare, unul pentru copii, iar in cel mai mare tocmai schimbau apa.
           -Nu va suparati, cat dureaza pana se umple bazinul?
           -Hooo, abia acum dam drumul la apa...pe diseara se goleste, maine dimineata bagam apa, pe maine seara o sa fie jumate, duminica e plin...
           -Si noi unde facem baie? De ce nu schimbati apa noaptea? De ce nu ne-a spus nimeni, am platit pe 3 zile... Nu va suparati, cine e directorul aici?
           -Ma, tu crezi ca io vin noaptea sa scuip apa in bazin ca sa ai tu unde sa sari ziua? Ce director, ma...ce director?
           La receptie ne-am certat 2 ore pentru degeaba. La poarta la fel. Baie nu am facut, banii nu i-am primit inapoi. Chitanta nu am primit, pe director nu l-am gasit. Nici in ziua de azi.
          Ce am scris aici e adevarat. Deasemenea e adevarat ca statiunea in sine, ca si amplasare in cadru natural e superba.

O viata...de roman

          Selectez rapid cateva caracteristici comune ale romanului de rand.
          Romanul se formeaza inca din scoala, unde e invatat in primul rand sa suporte, sa nu se ataseze si sa se obisnuiasca rapid. Suporta scartaitul cretei ieftine pe tablele vechi, frigul din salile de clasa, aberatiile unor profesori. Nu se poate atasa sau obisnui pentru ca manualele si sistemul se schimba concomitent cu profesorii, in functie de starea de spirit a celor din minister. Intelege repede ca telefonul ce-l afiseaza pe banca e important si ca nu poate fi prea diferit de ceilalti, pentru a nu fi marginalizat.
          Vrea sa fie la moda, deci se inscrie la o facultate. Timp de 4 ani isi stoarce de bani parintii si bunicii ca sa plateasca o chirie in marile orase si sa semneze prezenta in fiecare seara in cluburile de noapte. Pentru a ramane devotat vietii de oras, trage sfori si se angajeaza intr-un domeniu total opus profilului sau, sau in constructii. Isi gaseste o prietena si se muta impreuna. In cateva luni se plictisesc si renunta la relatie. Il prinde febra strainatatii, renunta la job si pleaca. Se intoarce dupa o vreme cu cateva mii de euro pe care-i foloseste rapid sa recupereze toate lipsurile ce le-a avut. Se reangajeaza pe bani putini, dar are deja un termen de comparatie si devine apatic, mereu nemultumit. Isi mai ia o prietena, impreuna cu care diseca mall-urile. Se imprumuta din banca si isi cumpara o masina. Se imprumuta si ea pentru a avea, tot in rate, un televizor mare si un calculator bun. Au casa lor inchiriata, masina, televizor, calculator si rate la banca. Din greseala apare un copil. Se descurca greu, asa ca iau un credit mai mare, la care contribuie tot neamul.
          Au trecut cativa ani, ea tine copilul in brate si socializeaza pe Facebook, el vine rupt de la munca si se cearta pentru calculator, ea l-a cumparat dar el are dreptul la o partida de poker online pentru ca el plateste internetul. Nu se prea iubesc, dar s-au obisnuit, au lucruri cumparate impreuna, apoi e si copilul...
         Masina sta in fata blocului cu taxele neplatite, ea viseaza degeaba la un week-end la mare, el se opreste la o bere cu colegii de munca...

Prostia care amuza

           Pentru ziua de ieri am retinut o singura stire: aproximativ 40% din adolescentii de 15 ani din Romania sunt semianalfabeti. Asta inseamna aproape jumatate. Nu pasa nimanui, pentru ca prostimea se manipuleaza mai usor.
           Problema care se pune e ca peste cativa ani acesti adolescenti vor fi oameni in toata firea, ii vom intalni pe strada, in magazine, in locuri publice. Unii vor avea functii, altii vor ramane paria societatii. Vor exista peste tot si cineva ne va judeca prin prisma lor. Repet, nu pasa nimanui, responsabilii in aceasta privinta nu dau doi bani (la propriu si la figurat) pe situatia lor. Ne-au obisnuit cu ideea ca cetateanul e pe ultimul loc, indiferent daca e vorba de prezent sau de viitor.
            Cauzele sunt impartite. Nu poti forta copilul sa merga la scoala. Dar nici nu-i poti cere sa citeasca literatura de pe fundul unui farfurii goale. Acasa nu au conditii, la scoala sunt marginalizati. Ii acuz si ii inteleg in acelasi timp pe parintii care nu-si mai trimit copiii la scoala. Cred intr-adevar ca nu isi permit. De unde? Instinctul de supravietuire ii determina sa aleaga o paine in locul unei carti.
             Situatia e grava si periculoasa. Dar genereaza replici si atitudini care devin adevarate sloganuri, cap de afis, un fel de maxime ale inteleptilor zilelor noastre. Si cum suntem un popor caruia prostia noastra si a altora ni se pare amuzanta, o valoare nationala chiar, cautam si promavam aceste expresii devenite motto-uri romanesti. Nu ma refer neaparat la "Sase cai", "Nu stiu!" sau "S-a rupt un burlan". Acolo factori explicativi sunt destui. Dar sa citesti in locuri publice afise de genul "Viceu public", "Vand lapte de vaca cu abonament", "Vand porcii diversi", "Executam pute de mica si mare adancime", sau indicatoare rutiere pe care scrie "Lucru in drum" sau "Oprirea carutelor interzise" mi se pare putin exagerat.
              Pana ne mai cultivam, ma consolez, nu ma tem, vom rezista, vorba d-lui Vanghelie, "este foarte usor sa nu-ti fie frica cand ai curaj".

Totul si nimic

           Statul roman ne-a obisnuit sa ne ceara totul si sa ofere nimic. Pretentiile si cerintele statului sunt cu mult peste un nivel normal, logic, in timp ce conditiile oferite sunt sub orice critica, aproape inexistente. Sistemul e construit si functioneaza dupa criteriul "luam cat putem mai mult si dam cat mai putin". Rolul si valoarea cetateanului reprezinta doar capacitatea lui de a plusa cat mai mult intr-un cont de care nu auzim niciodata.
           Desi avem o ruina de tara, platim sute de taxe. Doar Paradisul e mai scump. Sutele de taxe inseamna bani, inseamna birouri in plus ocupate de functionari care nu stiu nici macar sa scrie, inseamna cozi la care iti pierzi timpul si mintea. Platim impozite. Platim asigurari. Platim penalizari. Platim cotizatii la sanatate, pensionari, somaj, detinuti, etc, etc... Platim. Doar platim, pentru ca daca se intampla sa cerem, nu primim. Fie nu avem drept, fie nu ne incadram, fie nu e de unde.
           Consider jalnic faptul ca situatia de criza afecteaza si limiteaza doar statul, nu si cetateanul. Romanul nu are dreptul sa fie lovit de criza. El trebuie sa plateasca si sa cotizeze in continuare, indiferent daca are sau nu. Dar nu poate beneficia de ajutorul statului, ca doar e criza. Taxele si platile raman aceleasi, ba mai mult, se inventeaza altele noi, in timp ce salariile scad, locurile de munca se reduc, preturile cresc, sansele dispar. Unul din zece romani vorbeste singur pe strada, acelasi raport e pentru cei care mor de foame sau omoara de foame.
           Vom primi ceea ce ne-am dorit intotdeauna: libertatea. Ne vor lua totul, iar cand nu vom mai avea nimic, nu vom avea ce pierde, deci vom fi liberi!