Diferente de comportament sau civilizatia prin diferite perspective

            Eram luni prin Germania sa cumpar o masina, ca tot romanul. Il sun pe proprietar si stabilim sa ne intalnim seara, cica nemtii lucreaza pana tarziu. Mi-a dat ca loc de intalnire un spate de gara, langa o gura de metrou, cu niste restaurante si baruri pline de oameni de toate nationalitatile posibile. Romanu-i roman oriunde ar fi, asa ca mi-am luat ce arme aveam prin masina, niste haine rele in caz ca ne tragem pe jos si m-am pregatit de box. Vorbisem cu neamtul doar prin mesaje, era vorba de o masina scumpa, suma mare de bani, noi doar doi, din doi una era fata, in ditamai Jermania. Asa ca ne-am inteles: daca vin mai multi, fugim. Daca nu-s mari, eu lovesc si ea fuge. Daca ne duc dupa ei in locuri ciudate, fugim cu masina. Daca sunt bizari, ne facem ca nu suntem noi cumparatorii. Daca ne invita la ei in masina, nu urcam, dam cu spray si fugim. Ne-am facut traseul de fuga si strategia de lupta si am asteptat. Exact la ora cuvenita apar ei, nemtii, hotii, criminalii: una bucata copil neamt, blond, 19 ani, cu una bucata masina de 10 000 de euro. Cu acte, cu rezervorul plin. Si se da jos si-mi prezinta masina si ma invita s-o conduc, sa ies pe autostrada, in oras, unde vreau eu. Si masina avea o indoitura pe care nici n-o vazusem si-mi zice el despre ea si era calm si amuzant.
            Am stat si m-am gandit: ce mult conteaza sa traiesti intr-o tara in care cuvantul de ordine e lege si respect, sa nu traiesti cu stresul ca la fiecare pas cineva vrea sa te fure sau sa te omoare. Si cum suntem noi, romanii, crescuti intr-o jungla de oameni, unde ne comportam mai rau ca animalele, mintindu-ne si furandu-ne noi intre noi.

Bun simt pe Coasta de Azur

            Am refacut zilele trecute traseul Saint-Tropez - Cannes - Nice - Monaco si am remarcat cat de bine functioneaza spiritul civic intr-un loc unde se aduna oameni care au atat de multi bani incat si-ar permite sa cumpere orice lege.
            In afara de intrarea in Monaco unde stateau vreo 5-6 politisti ca sa te salute nu am vazut nici urma de politie, jandarmerie sau alte uniforme, in afara de fantoma lui Louis de Funes care bantuie pe la Saint-Tropez. Si totusi, siguranta se simte in aer.
                                                                              

Depresia, ca stare a societatii

            In acelasi timp in care o parte din Romania avanseaza lent multi romani se zbat inca in saracie. Saracia e mentinuta de sistem cu scopul de a evita civilizarea prin educatie.
            Problema cea mai grava rezultata din acest chin de a trai bine intr-o lume grea e depresia. Depresia nu ca boala, ci ca stare de spirit. Depresia care nu se vede din cauza mastilor dar care se simte. In familii. In societate. Pe langa aspectele fizice, depresia se evidentiaza prin lipsa de respect fata de tine insuti. Prin auto-condamnare. Intrand in acest ritm, implicit dispare respectul fata de ceilalti. O societate in care indivizii nu se respecta sta sub semnul haosului.

Tratat despre injurat

         Reiau acest tratat despre injurat pentru ca nu s-a schimbat nimic.
         De ce injuri? Simplu, raspunde la intrebare: DE CE injuri? Vezi contextul in care injuri cel mai des si incearca sa intelegi ce te determina sa o faci. In cazul in care gasesti o explicatie, de genul ma descarc, ma simt barbat, etc, analizeaza incet injuratura pe care ai spus-o. Vezi verb, substantiv si intreaba-te daca chiar doresti asa ceva. Daca nu doresti, inseamna ca vorbesti aiurea de foarte multe ori intr-o zi.

         Oamenii care injura nu stiu sa se exprime. Pentru ca atunci cand spui ceva de fapt exprimi ceva. O dorinta, o atitudine, o stare. Si nu cred ca toti oamenii doresc acelasi lucru in acelasi timp, atat de des. Cred ca de fapt ei doresc sa exprime altceva. Adica ar dovedi cat mai des ca sunt barbati (in cazul femeilor care injura se schimba putin situatia, ele dorind sa scoata in evidenta ca sunt culte), dar nu stiu cum sa o faca. Prin comportament e prea greu, pentru ca asta ar insemna sa si faca ceea ce spun ca ar face. De fapt atunci cand injuri tu stii ca ceea ce spui e imposibil, sau chiar daca ar fi posibil, n-ai face-o si de aceea o spui cu patos si strigand in gura mare. Practic, modalitatea de a expune celorlalti ca esti barbat/independent demonstreaza exact ca nu esti in stare sa faci ceea ce spui ca faci, ca daca ai fi in stare ai face-o fara sa spui asta in fiecare zi a vietii tale de o mie de ori.

        (Sa ne-ntelegem: aici vorbim de injuraturi tipice si notorii, cele in care declari din toate puterile, nu de cazuri in care vreun autor se crede mai artist si scapa cate un cuvant deocheat luat din dictionare.)

         Apoi sunt unii care cred ca a injura e ceva specific romanesc, ca o traditie care trebuie respectata si lasata urmasilor. Nu, nu e. A injura e ceva inutil si injositor, care spune despre tine ca esti incapabil sa exprimi altfel ceea ce simti.

   

Romani frumosi, autentici

            Dupa cum stiti, romanul e special. Vorbim de romanul autentic, cel nevirusat inca. Romanul e special pentru ca e mandru, curios si are timp. Mai ales pentru ca are timp.
            Avem astfel clasica intrebare din fata bisericii cand oamenii ies impreuna pe usa dupa slujba: Ce faci, ai fost la biserica? Si urmeaza discutia: Da, am fost. Tu? Si eu. Da, te-am vazut. Si eu.
            Mai e o discutie ce merita urmarita atunci cand cineva merge la cineva, de regula vecinii, la sate:
            -No sara buna.
            -Sara buna.
            -Acasa sunteti?
            -Acasa. Hai sezi.
            -Stiti de ce am venit la voi?
            -Nu.
            -Ca sa va spui ceva. Stiti ce-am vrut sa va-ntreb?
            -Intreaba.
            -Nu stiu cum sa va spui, oare n-aveti o lingura de zahar pana maine?

Poveste cu soareci despre casatorie

           Richard Wurmbrand spune o poveste interesanta: dupa 28 de ani de casatorie perfecta doi soti model se despart din cauza unui soarece.

           Intr-o seara cei doi stateau la masa cand au vazut un soarece pe podele.

           -Ti-am spus sa infunzi gaura aceea din stanga, zice ea.

           -Nu pe-acolo iese, ci prin gaura din dreapta, raspunde el.

           -Dar l-am vazut cu ochii mei!

           -Nu ai vazut bine, insista barbatul. Prin dreapta iese.

           -Ma faci oarba? Tu nu vezi bine!

           -Eu vad bine, tu nu vezi!

           -Ma jignesti?

           …

           Dreapta, stanga, dreapta stanga, pana au divortat. Dupa 28 de ani. 8 ani s-au chinuit prietenii si Biserica sa-i impace. Dupa 8 ani s-au impacat si sarbatorind evenimentul si-am amintit cat de prosti au fost ca s-au certat din cauza unui lucru atat de marunt

          -Nu pot crede ca ne-am despartit din cauza unui soarece, zice sotia.

          -Din cauza unui soarece care a iesit prin dreapta, raspunde el.

   

Zarul

        Ieri dimineata am iesit cu intarziere si in graba am rupt cheia in zarul de la usa. Mi-am luat zi libera ca sa rezolv problema si m-am dus direct peste drum, la vecinul caruia I se duce vestea ca se pricepe la toate.

       -Stiti... am o problema cu usa.

       -Se rezolva, zise meseriasul impingandu-ma spre atelier.

       -Pai nici nu v-am spus ce are...

       -Se rezolva si asta...

       Era deja la mine in curte si infigea o surubelnita in gaura cheii.

       -Trebuie alt zar, zice. Asta-i mort.

       -Bine, ma duc sa cumpar.

       -Nu, nu, am eu. Nu te misca.

        S-a intors rapid cu un zar. Dupa cateva incercari cu surubelnita a plecat si s-a intors cu o trusa de scule. In 5 minute a montat zarul cel nou dar si-a dat seama ca nu are chei, asa ca a plecat iar si s-a intors cu un manunchi de chei. A durat o vreme pana a gasit-o pe cea potrivita. Insa limba zarului cel nou nu se potrivea in tocul usii. A plecat iar nervos si s-a intors cu o cutie plina de zaruri. A masurat si a schimbat zarul cu un altul, reluand cautarea unei chei potrivite. Nici acest zar nu se potrivea in tocul usii. A inceput sa injure.

        -Ma duc sa cumpar un zar, cu tot ce trebuie, ii spun.

        Nu ma lua deloc in seama, ca si cum nu eram acolo, cauta frenetic printre scule. A plecat iar si s-a intors cu un flex si o masina de gaurit si a inceput sa taie in tocul usii. Praful si scanteile intrau fara rusine in casa. Omul era in transa. Intr-un tarziu a terminat, dar gaura facuta era atat de mare incat usa nu mai statea inchisa nici macar cu cheia. Eu tremuram, meseriasul se scarpina in cap cu surubelnita. A impins sculele cu piciorul intr-un colt si a plecat. Nu s-a mai intors in ziua aceea.

        M-am trezit dimineata devreme in zgomot de santier. Vecinul se chinuia sa intre pe poarta cu o usa in spate.

       -Schimbam usa.

       Atat a spus si s-a apucat de lucru, fara sa-mi dea drept la replica. Cum nu mai puteam suporta, am plecat, M-am intors cam dupa doua ore. In locul usii era un gol mare. De fapt tot peretele nu mai era, doar o gramada mare de moloz. De undeva din casa meseriasul imi striga:

      -Era prea mare usa!

Iata de ce spun ca e bine sa avem grija la detalii si sa nu ne grabim.

   

Diferente in administrarea banilor

            Sistemul de impozitare exista si in Franta la fel ca si in Romania. Mie imi pleaca din salariu aproape 300 de euro in fiecare luna inspre statul francez. Sa nu mai vorbim de firme, imobile, etc. Deci bani la stat se strang.

            Se fura si in Franta. Dar nu se simte, pentru ca sacul se umple mereu. Statul a conceput un ciclu simplu: noi va dam de munca, investind o parte din bugetul de stat, ca sa aveti de unde cotiza. Voi munciti, luati o parte, din partea ce-o luam noi o parte o investim, ca sa se mai invarta roata, iar o parte o bagam in buzunar. In tot acest sistem secretul e acolo unde statul francez investeste, pro cetatean, chipurile.

            In Romania e si mai simplu: statul nu da nimic, cere maximul posibil, iar banii stransi sunt furati fara logica. Lacomia e mai puternica decat inteligenta. Nu se gandeste nimeni ca o investitie ar putea fi o sursa inepuizabila de bani.

   

La ce folosesti libertatea

        Esti liber?

        Am vazut “12 ani de sclavie”. E un film bun dar nu exceleaza, sa nu uitam ca Brad Pitt e actor, la urma urmei. “Django Unchained” e cu mult peste la multe capitole. In fine, nu asta e discutia.

        Dupa film mi-a ramas in minte o idee. Cea de libertate. Fericirea de a fi liber are exact aceeasi putere ca si suferinta de a nu fi liber. Nu loviturile de bici, nu ranile, nu munca grea, nu diferentele de culoare sunt cele care dor. Ci faptul ca tu STII ca esti un om liber si cineva iti rapeste acest drept. E greu de acceptat, puneti-va cateva secunde in situatie si vedeti ca e o stare rea si grea.

         Esti liber? In contextul timpului de acum, esti liber? Daca vrei ca maine sa pleci, poti? De la locul de munca, din bloc, din sat, din oras? Esti liber fata de ceilalti, fata de stat, fata de banca, fata de bani, de relatii? Esti liber sa schimbi ceea ce nu-ti place?

         Nu raspunde nimanui, ci tie insuti. Vezi daca esti liber cu adevarat intr-o tara libera, intr-o lume libera. Lasa teoriile despre conspiratii si redu situatia la persoana ta. Daca ai raspuns da, vezi la ce folosesti libertatea ta. Vezi ca nu cumva sa o folosesti la a te inlantui voluntar. Pentru ca nu cred ca exista sansa mai mare pe lumea asta decat sa te nasti si sa te mentii liber.

    

La ce ne raportam

             

                Thierry e ...special. A fost luat dintr-un orfelinat si crescut intr-o familie de francezi. Are o viata normala, lucreaza in afacerea acestora. Are apartamentul lui, banii lui. E perfect sanatos dar cu o lipsa grava de personalitate, din cauza conditiei de orfan si a unui sef dur. El stie ca nici nu poate si nici nu are voie sa gandeasca singur si asta il face extrem de supus. Si-a cultivat in minte aceasta conditie atat de mult incat lasa impresia ca e putin retardat. Efortul de a face lucrurile bine, cu scopul de a fi apreciat il streseaza intr-o masura atat de mare incat se intoarce impotriva lui si astfel uita des lucruri sau nu se concentreaza suficient. A ajuns astfel sa fie catalogat de toata lumea ca fiind cu probleme psihice.

                Thierry mi-a fost subaltern multi ani. Eu am lucrat impecabil cu el, i-am lasat timp sa gandeasca, nu l-am stresat, nu l-am certat, l-am scos in oras, l-am invitat la cina. Excluzand lipsa de personalitate exprimata prin frica de orice l-am gasit perfect normal, ba chiar amuzant.

                In fiecare an Thierry pleaca in concediu, cu diferite grupuri organizate. Anul trecut s-a ocupat nevasta sefului mare de concediul lui si l-a inscris, printr-o lipsa corecta de informare , intr-o asociatie care se ocupa de integrarea persoanelor cu dizabilitati. O actiune imensa, la nivel national, care strange persoanele cu probleme din toata Franta si le asigura o vacanta bine pusa la punct, cu asistenti la fiecare 3-4 oameni, cu medici, consilieri psihologici, cu instructori de sport, nutritionisti, etc. E impresionant sa vezi zeci de autocare pline cu mii de oameni handicapati fiecare in felul lui. Dupa cum am spus, Thierry a ajuns printre ei dintr-o greseala, fapt remarcat imediat de personalul fundatiei. S-au uitat la el, au discutat cu el, mergea drept, vorbea corect, gandea bine, asa ca l-au pus ...sef de grup. Nu seful autocarului lui, ci seful grupului din zona de sud-est a Frantei. Era responsabil cu imbarcarea lor, cu numaratoarea, cu starea lor. Si-a mentinut brav functia pana la intoarcere, timp de 3 saptamani. Ba mai mult, s-a intors mai increzator, mai responsabil, mai sigur pe sine.

               E bine ca atunci cand stabilim sabloane sau elemente de comparatie, sa avem in vedere lumea din care facem parte. Pentru ca s-ar putea sa ne raportam gresit lumii din care facem parte. Bogatii sa fie bogati doar in comparatie cu cei saraci, iar cei saraci sa fie saraci doar in acceptiunea bogatilor. S-ar putea ca mandria justificata in lumea ta sa fie privita cu dispret dintr-o alta lume la fel cum modestia blamata in lumea normala sa fie de fapt apreciata de catre cineva ...anormal.

Romani in lume

         Din discutiile unor romani din diverse capitale europene:
         "Fa, fa odata poza aia, ca se uita lumea la mine cum stau aciea ca o proasta!"
         "Bre, aratarea dracului, stai cuminte aici langa mine!"
         "-Ce e ala, mami?
         -E un hipopotandru"
         "Ia uite fa, facu si maimutica un pisulet"
         "Stai ba bminte, nu mai urla ca te vede lumea! Ba, n-auzi, ...gatu matii de copil prost."
         "Hai bre indarat, ca daca esti cuminte iti spun povestea cu Mos Craciun"
         "Vezi ba cum tii aparatul ala, ca tai fantana din poza!"

Unde e diferenta dintre banii europeni si banii romanesti

           Dupa multi ani in occident si dupa ce mi-am batut capul nedormind noptile ca sa inteleg cum se face ca in Romania toc de 3 ori mai multi bani decat in Franta, Austria sau alte tari, am reusit sa fac un raport euro-leu. Unui euro, in Franta de exemplu, ii corespunde un leu, in Romania. Bacsis la un bar se lasa 2-3 euro, in Romania 2-3 lei. La un restaurant se lasa 5-10 euro, cam ca si 5-10 lei in Romania. Un covrig, un ziar, 1 euro. 100 de euro conteaza pentru un francez cam ca si 100 de lei pentru un roman. Un salariu normal e de 1500-1600 de euro, iar in Romania de 1500-1600. Cifrele corespund si cred ca ati inteles raportul.          

            Unde e diferenta atunci?

            O cafea in Franta, intr-un oras precum Cluj, costa, in medie 1,20 euro. In Romania 6-7 lei. Un litru de ulei de calitate costa maxim 1,60 euro, iar in Romania 8 lei. Un litru de suc natural e 2 euro si e natural, in Romania costa 12 lei si nu e natural. Iaurtul de fructe costa 1,5 euro baxul de 12 bucati, in Romania am cumparat un singur iaurt cu 9 lei si nu avea nimic bun in el. Benzina e 1,5/l, in Romania e 6,5/l. Controlul tehnic la masina costa 70-80 de euro, in Romania sigur nu-l faci cu 70 de lei.

            Am luat aleatoriu cateva elemente de consum principal. Da, calculand la cursul valutar, un litru de benzina e 1,5 euro si in Romania, dar salariul mediu NU e de 1500 de euro. Preturile sunt aceleasi, insa salariul e cu 80% mai mic. Cu 80%.

           Am inteles ca in Romania nu consum de 3 ori mai multi bani decat in alte tari, ci de 5 ori.

           Diferenta dintre calitatea produselor si conditiile de trai o discutam altadata.

 

Sensuri giratorii #3

                                                                           

                                                                                    

    

Cum dezinfectezi

           M-am mutat in chirie noua si am petrecut o zi facand o curatenie de la a la z. Ca asa-mi place mie, sa le stiu toate dezinfectate cu mana mea. Asta dupa ce cu o zi inainte facusera proprietarii acelasi lucru. In fine, le-am frecat toate cum am stiut eu, geamuri, usi, pereti, baia, bucataria, etc. La final m-am asezat obosit si am inteles ca am omis cel mai important lucru: clantele usilor si ale geamurilor. Cele mai atinse obiecte dintr-o locuinta. Astfel ca nu a contat nimic, din moment ce atingeam in mod regulat clantele. Le-am sters si apoi am luat-o de la capat cu frecatul.

           E la fel in orice actiune de dezinfectie. Daca nu elimini sursa, procesul e in zadar. Ca in politica, de exemplu.

         

Sensuri giratorii 2