Haos. Cauze

          In cateva discutii mai vechi unii au criticat faptul ca ne comparam si luam exemple de la altii. Totul a inceput dupa revolutie, cand s-a deschis "cusca". Spuneti-mi voi ce aveam noi acum 20 de ani. Supermarket-urile, internet-cafe-urile, masinile, moda, etc, etc, toate le-am "importat". De la altii care le aveau deja.
          Dar... romanul roman ramane. Romanul vrea tot. Ca e bun, ca e pierdere de timp. Nu avem calitatea de a fi selectivi. Traim in extreme. Ori nu avem deloc, ori vrem tot odata. Ca un copil care-si termina ciocolata toata intr-o zi. Pentru ca nu a avut. Si vrea.
          In loc sa fi pastrat ce aveam bun si sa construim pe fundatie, apoi sa completam de la altii ce ne lipseste, am lasat tot si ne-am napustit spre haos.

Hai sa dam mana cu mana

          Eu m-am gandit azi cand am cantat sau ascultat ultima oara "Hora unirii", "Ciocarlia", Treceti batalioane", imnul revolutiei, etc, etc. Stiu, o sa radeti. O sa spuneti ca am evoluat, ca daca nu e 3D, nu e interesant. Ca nu trebuie sa ne blocam in trecut. Ca alea au fost, acum e Lady Gaga, sau Pepe, sau alti romani cu talent.

         Nu ma refer la clisee. E vorba de niste valori. Valori puternice si reale, dar, din pacate, perimate. Care ne-ar putea ajuta sa ne reconsideram pozitia. Ne-ar motiva poate. Incercati.

Minunile exista

           Am citit azi pe Yahoo France un banner: "Eu nu cred in semne astrologice. am inceput sa gandesc corect. asta e specific capricornilor."
           Cum de regula duminica ma uit mai mult in sus, ma intrebam de dimineata (duminica e singura zi in care pot dormi mai mult, dar azi dimineata la ora 5 am primit 2 mesaje de la Orange, apoi la 5:30 inca 2,  asa ca m-am trezit, chiar mai repede decat in timpul saptamanii), deci ma intrebam eu/noi in ce credem.
           Cineva  spunea ca noi nu mai avem in ce crede, ca in ziua de azi nu se mai intampla minuni, ca mai demult. Minunile sunt consecinte ale gandirii. Si cum gandim in sens invers, si minunile se intampla in sens invers.
           Totusi, minunile exista. Pentru mine, nu e minune mai mare dacat aceea ca vad, ca aud, ca vorbesc, ca pot umbla, ca gandesc, ca simt. In vremurile de azi, acestea sunt minuni.

Din Romania

           Am gasit secretul teleportarii. Printr-o oala.
           Mi-a pus mama de-acasa, intr-o oala, carnati, jumeri si carne de porc roman. Bine aranjate in untura, ca "asa sta". Si niste branza de burduf. Si zacusca. Unii iau avionul sa ajunga rapid in Romania. Eu ma bag in oala.
           Si sincer, am mancat in multe tari. Cica bucataria frantuzeasca e cea mai buna. Da' de unde! Nimic nu se compara cu mancarea traditionala de la noi.
           Din oala asta nu mananc numai in cazuri exceptionale. Sa ma tina.

Ce e criza?

           Nu stiu politica, nici nu sunt analist financiar. Doar ma uit in jur si trag niste concluzii simple.
           Situatia asta de criza e doar o imensa strategie de manipulare in masa. E o situatie mentinuta si intretinuta, pentru ca cineva isi umple bine buzunarele in tot acest timp. Si acest cineva e atat de amplu, incat e aproape imposibil sa-i dai de capat.
           Cica statul e in criza. Cine poate crede ca un popor rupt de foame e capabil sa scoata un stat din criza? E ca si cum ai cere unui copil de 5 ani sa te duca cu masina, pentru ca tu ai chef sa bei.

Un efort necesar

            Oamenii nu se schimba atunci cand le place asa cum sunt. Eu sunt de parere (o parere logica) ca daca ceva nu merge bine, trebuie schimbat. Daca nu schimbi, inseamna ca-ti place situatia.
            Atata vreme cat credeti si sustineti, indirect, prin indiferenta, ca e bine, sau cel putin ca nu e atat de rau, situatia actuala (pe care nu o consider prea buna) nu se va schimba. Actiunile sunt consecintele dorintelor.
            Nu va mai amagiti ca va fi bine candva. Noi nu suntem evrei. Incepeti sa lucrati la schimbare si rezultatele vor fi evidente.

Rigolo (funny)

           Francezii astia sunt tare amuzanti, cu limba si expresiile lor. Ei spun, pentru "a cadea", "se casser la gueule". Asta tradus ad-literam inseamna "a-si rupe/sparge gura". Deci, cand cineva cade sau se loveste, ei spun "il s'est casse la gueule" (si-a spart/rupt gura)
           Azi, unul din muncitorii de care raspund, a cazut. Nu stiu cum, incarca marfa in camion si a cazut. In astfel de situatii, daca nu chemi salvarea, te faci vinovat. Asa ca am sunat la salvare. Dar m-am gandit, cum sa spun eu la ambulanta ca asta si-a rupt gura? Mi s-a parut exagerat. Asa ca am spus (in franceza, bineinteles): "buna..., am un muncitor care... il est tombe (in varianta corecta- a cazut)." Doamna zice: " Pardon, monsieur?" Repet: "Il est tombe!" "Aaa, zice doamna, il s'est casse la gueule?"
           Imi cer scuze in fata persoanei cazute, dar am crezut ca ma prapadesc de ras. "Da, zic eu, si-a rupt gura". Omul meu, saracul, se uita la mine cum rad si imi spune: "Tu trouve que c'est rigolo?"

P.S. ultimul e de la casse si de la tombe e cu accent.

Diferente

         Azi am vazut un lucru interesant. Un francez si-a scapat pe geamul de la masina, pe un drum departamental (judetean),  un act. Cred ca era permisul de conducere. A incercat sa-l gaseasca singur pe marginea drumului. Nu a reusit. A sunat la politie. In scurt timp, un echipaj a sosit, apoi alte doua masini. Au cautat cu totii prin iarba cam o ora, pe o caldura de 30 de grade. Pentru ca nu au reusit, au chemat armata. Doua camioane, fiecare cu cate 20 de soldati. Deci, cam 40 de soldati, 9 politisti, masini de taiat iarba, foarfeci, etc. Pentru neatentia unui francez tampit.
        Imaginati-va situatia respectiva in Romania. Pun pariu ca ar fi luat o amenda, plus lasat balta sa-si caute singur actul.

P.S. A trebuit sa plec, deci nu stiu daca au gasit ce cautau.

Vara indiana

          Nu cred ca e cineva care sa nu fie sensibilizat de melodia asta. Si daca chiar exista cineva care nu simte un fior cand o asculta, sa ridice mana (de pe tastatura si sa se abtina). Sau sa caute sa vada ce inseamna vara indiana. Sau sa se gandeasca serios si sa inceapa sa iubeasca. Orice.

Mesaj scurt de duminica

         Un lucru simplu de facut, dar eficient, e raportarea la Dumnezeu. Recunoasterea lui Dumnezeu ca entitate suprema, care are dreptul si puterea sa intervina. Nu ne dam intotdeauna seama, dar intre cele doua modalitati de a trai (fara Dumnezeu si cu Dumnezeu) e o diferenta. Un fel de "unde-s doi puterea creste". Mai ales cand al doilea e Cel mai tare.
         Nu e neaparat nevoie de lucruri mari. Un simplu gand indreptat in sus, un "Doamne ajuta" sincer, un "Multumesc" sincer. Constientizarea faptului ca Dumnezeu e mereu, trebuie doar "accesat" si rasplatit cu o atitudine corespunzatoare.

Cui suntem urmasi?

             Francezii seamana cu Napoleon. Daca isi pun ceva in cap, actioneaza pana reusesc. Daca au dreptate, se zbat pana isi obtin drepturile. Daca i-ai suparat, fug dupa tine pana te prind.
             Spun asta pentru ca eu nu vad nici o asemanare intre noi, cei de acum si stramosii nostri. Aia s-au luptat. S-au aparat. Au mers pe jos la Viena sa-si ceara drepturile. S-au ajutat. S-au unit. Si au reusit. Noi am cam uitat ce au facut ei. Ba mai mult, calcam in picioare faptele lor. Nu le semanam.

Oare?

           Sunt curios cine a raspuns la intrebarea de sub profil ca Romania isi va reveni in 2 ani.
           E sanatos sa gandesti pozitiv si sa speri. Dar si sa fii realist e bine. Romania inca merge din inertie (oare?) in spate. Nu stiu cand si cine va trage frana.

Secret

         Pentru ca unii au tendinta sa-mi inteleaga gresit pozitia fata de Romania, va spun un secret.
         Maine m-as intoarce. Si nu de dor, nici ca e greu aici. Peste faza cu dorul am trecut in urma cu vreo 9 ani, cand am plecat prima data. Iar in Franta am o situatie buna.  Dar m-as intoarce in Romania. Bineinteles, nu in conditiile actuale. Poate recititi  Din suflet... pentru Tine.
         Nu sunt genul "dar vai, ce se intampla, oare a cui o fi masina asta?". Daca fac unele asocieri si comparatii le fac intr-un scop constructiv, nu sa va arat ce bine e in Franta si ce rau e in Romania. Dar ma gandesc ca poate intr-o zi ne vom trezi cu dorinta ca vrem sa traim mai bine, acasa la noi. Si vom actiona. Poate ne vom da seama ca daca altii pot (si va garantez eu ca astia altii sunt mult sub capacitatile romanilor), si noi putem. Ca avem toate elementele necesare, ne mai trebuie doar acel impuls de a face si de a spune.
       

Promisiune

       Promit ca revin si o sa raspund la toate comentariile, sincer, am prea putin timp si nu vreau sa o fac intr-o maniera superficiala.  Stiu ca intelegeti. Apreciez. Si sa stiti ca citesc pe la voi, chiar daca nu comentez.
       Multam.

Bonjour

          Nu o data m-am gandit la vremurile de demult. Cum era cand oamenii mergeau pe jos pana la Viena, sau cand isi dadeau intalnire peste 4 primaveri. Sau cand mesajele erau trimise prin soli ce mureau de batranete pe drum. S-au descurcat. Noi, daca se ia curentul sau cade reteaua de telefonie pentru cateva ore, intram in panica si ne blocam. De-a binelea.
         Imi cer scuze ca "mi-a picat" blogul cateva zile. Am revenit.