Cerere si oferta

         Sau ce cauți aceea găsești. Sau esti ceea ce vezi, ce asculți, ce spui. Sau ofertă după cerere. Într-un context în care suntem rămași în urmă și avem mult de recuperat, am vrea să omitem câteva etape esențiale, doar-doar nu va observa nimeni. Numai că neavând experiența trecerii, nu reușim să ne adaptam.

         Nu exista standarde. Implicit nu exista principii. Principiile dau personalitatea. Deci nu avem pretenții. Pretenții bune. Principiile și personalitatea sunt mărci ale caracterului, ale respectului de sine. Sunt gradațiile nivelului de trai. Nu le avem. Nu le vrem. Și imaginea de ansamblu e următoarea: „român, apatic, îmbolnăvit de stres, fără perspective de viitor, spun cu mâna pe inimă că sunt mândru că sunt român!”

       Standarde, nu. Perspective, nu. Bani, nu. Cultură, nu. Infrastructură, nu. Sănătate, nu. Învățământ, nu. Ordine, nu. Siguranță, nu. Mândrie, DA! Și în baza acestei atitudini suntem mereu cu capul pe sus. Probabil pentru a nu vedea gunoaiele pe care călcăm și a nu simți duhoarea de la picioare.

           Românul nu se îndoaie în fața vântului. Românul e brav și mândru. Românul frige mititei și grătare, bea bere și sparge semințe, indiferent de condiții. Bineînțeles, dacă ascultă manele. Românul se uită la televizor. Pentru că sunt român, mă uit și eu la televizor. Și sunt mândru, pentru că îmi dau seama că avem prima fabrică din lume ce produce vedete pe bandă rulantă. Fără standarde, bineînteles. Înțeleg rapid de ce nu e nimeni să facă agricultură sau curațenie pe străzi. Prea multi sunt ocupați în studiourile de televiziune. De ce nu? Doar știu notele muzicale de la Do la Re, doar știu că „mine” și „tine” rimează, doar ce au ieșit de la solar, doar au divorțat iar, doar nu au nevoie de bani pentru haine. Băncile în școli sunt goale, fetele sunt goale, mințile sunt goale. Românul surescitat și flămând aplaudă și admiră.

         Stiu, veti spune ca nu e corecta generalizarea. Ca sunt romani care se excepteaza, care exceleaza. Da, corect, sunt. Insa sunt prea putini ca sa spele pacatele majoritatii.

        Flotare logica: de ce maneliști și nu Gheorghe Zamfir, de ce fete dezbrăcate și nu copii desculți, de ce politică și nu cultură, de ce emisiuni de platou și nu documentare, de ce can-can-uri și nu emisiuni educative. Din doua motive. Majoritatea are întotdeauna ultimul cuvânt. Apoi, se vinde întotdeauna ce se consumă. Calitatea marfii depinde in mod direct de pretentiile cumparatorului. Cerere și ofertă.