Multumita Adelinei o sa scriu cateva cuvinte despre mama.
Tind sa cred ca mama e ceva mai mult decat un om, are ceva supranatural in ea iar in lumea ei timpul se masoara in durere, dragoste si rugaciune. Din prea multa dragoste sufera si se roaga pentru copii sa nu cunoasca aceasta suferinta.
Tot ce a spus mama, cu simplitatea oamenilor batrani, s-a adeverit. Am ras atunci, dar au trecut anii si am ajuns la vorbele ei. Pentru ca o mama, pe langa faptul ca e iubitoare, e corecta.
Cand eram copil recitam poezii si cantam cantece mamei. Nu stiam ce inseamna. Apoi, am ignorat-o si desconsiderat-o o vreme, convins ca n-am nevoie de ajutorul ei. N-am crezut niciodata ca ajung la jumatatea vietii poate si ca doresc sa ma pun in genunchi si sa spun Multumesc, te iubesc, mama!
Nu cred ca oamenii au o datorie mai mare decat sa-si respecte parintii si sa-i ingrijeasca. Parintilor nostri le-a fost greu, nu au avut de ales, au muncit si au suferit, au rabdat, au asteptat. De noi depinde ce.
Orice mama ar citi ce ai scris tu aici ar sti ca n-a asteptat in zadar.Nu cred ca o mama isi doreste supunere sau aprobare tacita din partea copilului ei ci intelegere. nu recunostinta ci respect. Rasplata ei suprema e sa-si stie copilul fericit si ferit de rele. Atat!
RăspundețiȘtergereZau, eu apreciez odele pt mame scrise in diverse feluri, insa daca as fi fost tatal tau, cred ca as fi avut un oarecare impuls sa iti trag o scatoalca ca mi-ai facut nevasta (teoretica) batrana plus suferinda asa inlacrimata din cauza ta. Mama ta probabil te-ar fi iertat ca o vezi de parca ar fi o mumie obiect de cult (asa ca Lenin sau Tutankhamon), nu o femeie vie, un om real, si miscator, de ex daca tot era vorba de ode, macar puteai sa o asemui si tu cu o naiada sau un spirit al apelor si/sau al padurii, o sirena, ceva totusi mai flexibil si armonios, nu asa ca un bat de tip totem, zau, nu e de mirare ca nu esti insurat. Cine naiba sa te ia pe tine cu pretentiile tale sa ai o nevasta de tip regina Nefertiti sau, mai rau, Cleopatra.
RăspundețiȘtergereFieare mama, merita tot ce e mai bun pe lumea asta. Pacat, mare pacat, ca nu reusesc sa traiasca atat cat ne-am dori noi. Ins, cat timp le avem langa noi, sa ne bucuram de fiecare zi.
RăspundețiȘtergereEmotionant!
RăspundețiȘtergereSeara placuta, Raul!
càt timp sunt pàrintii, ai o referintà emotionalà sau materialà care te fortificà...cànd nu-i mai ai, devi tot mai responsabil!
RăspundețiȘtergere