Totul concis, la obiect... ce sà mai, demn de urmat! Multumim, tu! mi-a stàrnit curiozitatea! a fost o perioada cànd càutam maxime si parabole orintale, africane, arabe, din curiozitate...
Mi-a placut ff mult lista de sfaturi, insa m-am enervat rau de tot ca nu se mentioneaza provenienta, adica despre CARE intelepti japonezi e vorba. Eu as fi fost chiar curios sa citesc de ex mai multe despre ei pe wikipedia. Adica, zau, cultura japoneza e ff diversa si bogata, plus in Japoni aco-exist mai multe feluri de religii si spiritualitati, nu cred ca exisat asa un soi de un singur grup de intelepti japonezi ci probabil sunt mai multe grupuri de intelepti japonezi, unele chiar posibil rivale unele cu altele, desi poate nu asa in moduri ff severe, dar totusi devenisem curios, si cand am vazut ca nici in articolul ala de ziar oficial nu se mentioneza sursa, zau, m-am suparat ff tare.
As dori sa mentionez ca nu exista nici o informatie pe Internet cum ca motto-ul din capul acelui articol ar proveni cumva din cultura japoneza. Autorul este necunoscut, iinsa citatul este realtiv nou in istoria citatelor cu autor necunoscuti, si face parte din literatura motivationala. Am mers pana la a traduce acel motto in lb japoneza chiar si nu am gasit nici o legatura intre vreo zicala sau citat japonez cat de cat mai larg cunoscut si acel motto specific.
Am verificat primele 3 citate. Nici unul dintre ele nu are nici o legatura cu cultura japoneza. Zau, nu zic ca unele sfaturi nu suna frumos, insa nu e kosher, nu e de loc frumos, si nu e nici bine sa se faca afirmatii despre alte culturi care nu sunt adevarate, sau sa li se atribuie anumite caracteristici sau stiluri de exprimare care nu le sunt caracteristice si autentice. Asta mi se pare un echivalent intelectual al produselor de lux contrafacute, de ex ceasuri fake. M-am intristat.
As vrea sa ma fi inselat. Poate nu am stiut eu sa caut. Daca are cineva informatii mai precise in legatura cu provenienta posibil cultural japoneza a citatelor de tip invatatura de mai sus, sa le posteze.
pai asta am facut primul lucru si tocmai de acolo am inceput sa am dubii si am inceput sa verific independent...desigur ca nu are nici un rost sa incep eu personal o sesiune de intrebari si raspunsuri cu cel care a postat acest articol, ca doar nu imi inchipui ca am eu vreun job special de corector de diverse ce pot apare pe Internet, insa, am comentat aici pt ca tu ai preluat o chestie asa de pe Internet si acum stateam cu totii sa admiram cultura japoneza, fara de fapt sa fie la obiect. Era asa mai mult o chestie de principiu, pt ca, desi desigur ca aceste sfaturi sunt total ok, mi s-a parut oarecum aiurea sa admiram ceva fake, nu ceva autentic, pt ca pe undeva asta aduce a chestie din aia stereotipa, de ex hai sa admiram nu stiu ce mancare presupus traditional greceasca, ca de ex un iaurt grecesc, care de fapt nici nu e grecesc, si de fapt e manufacturat in suedia dupa o reteta din momgolia, ma rog...exagerez, stiu ca exagerez, si desigur ca nu am absolut nimic impotriva bucatariei de fuziune, nici macar impotriva culturii de fuziune, mai ales daca e buna si utila la ceva, era mai mult un reflex critic asa oarecum de anticar sau librar sau muzeograf, care dorea sa autentifice o chestie plus sa o clasifice sau sa o plaseze in locul potrivit, pt ca pe undeva am impresia ca lumea chiar tinde sa zica chestii gen, las' ca merge si asa, ce conteaza ca nu toti tiganii sunt romani, sau nu toti gay-ii au talent artistic, ce daca, asa zicem noi ca trebuie sa fie, si asa va ramane ca standard stereotip o vreme...ma rog, exagerez, desigur, dar asa ma intristez uneori daca vad asa misinformatii circuland in public, desigur nu numai in lb romana, e ceva valabil pt toti, plus desigur ca nu ma consider eu expert in informatii exacte sau corecte, era asa un soi de reflex jurnalistic de verificare...nu era ceva ff important, dar uneori este important in anumite situatii sa poti sa stii pe ce informatie sa te bazezi si cat de credibila este ea, daca te intereseaza un subiect
Educatia japoneza, cultura, traditiile lor sunt formidabile. Mai sunt popoare unde cei batrani sunt apreciati si respectati.
RăspundețiȘtergerePai ce, la noi Quintus si Iliescu si Voiculescu nu sunt apreciati?:))
ȘtergereNiciodata, dar niciodata nu ne vom putea compara noi cu Japonia. Aia au invata din greseli si au ajuns sa fie definitia disciplinei.
RăspundețiȘtergerePlus 2-3 bombe, 2-3 tsunami...
ȘtergereTotul concis, la obiect... ce sà mai, demn de urmat! Multumim, tu! mi-a stàrnit curiozitatea! a fost o perioada cànd càutam maxime si parabole orintale, africane, arabe, din curiozitate...
RăspundețiȘtergereNo, ma bucur!
ȘtergereMi-a placut ff mult lista de sfaturi, insa m-am enervat rau de tot ca nu se mentioneaza provenienta, adica despre CARE intelepti japonezi e vorba. Eu as fi fost chiar curios sa citesc de ex mai multe despre ei pe wikipedia. Adica, zau, cultura japoneza e ff diversa si bogata, plus in Japoni aco-exist mai multe feluri de religii si spiritualitati, nu cred ca exisat asa un soi de un singur grup de intelepti japonezi ci probabil sunt mai multe grupuri de intelepti japonezi, unele chiar posibil rivale unele cu altele, desi poate nu asa in moduri ff severe, dar totusi devenisem curios, si cand am vazut ca nici in articolul ala de ziar oficial nu se mentioneza sursa, zau, m-am suparat ff tare.
RăspundețiȘtergereAs dori sa mentionez ca nu exista nici o informatie pe Internet cum ca motto-ul din capul acelui articol ar proveni cumva din cultura japoneza. Autorul este necunoscut, iinsa citatul este realtiv nou in istoria citatelor cu autor necunoscuti, si face parte din literatura motivationala. Am mers pana la a traduce acel motto in lb japoneza chiar si nu am gasit nici o legatura intre vreo zicala sau citat japonez cat de cat mai larg cunoscut si acel motto specific.
ȘtergereAm verificat primele 3 citate. Nici unul dintre ele nu are nici o legatura cu cultura japoneza. Zau, nu zic ca unele sfaturi nu suna frumos, insa nu e kosher, nu e de loc frumos, si nu e nici bine sa se faca afirmatii despre alte culturi care nu sunt adevarate, sau sa li se atribuie anumite caracteristici sau stiluri de exprimare care nu le sunt caracteristice si autentice. Asta mi se pare un echivalent intelectual al produselor de lux contrafacute, de ex ceasuri fake. M-am intristat.
ȘtergereAs vrea sa ma fi inselat. Poate nu am stiut eu sa caut. Daca are cineva informatii mai precise in legatura cu provenienta posibil cultural japoneza a citatelor de tip invatatura de mai sus, sa le posteze.
ȘtergereVezi la cel care a preluat articolul.
Ștergerepai asta am facut primul lucru si tocmai de acolo am inceput sa am dubii si am inceput sa verific independent...desigur ca nu are nici un rost sa incep eu personal o sesiune de intrebari si raspunsuri cu cel care a postat acest articol, ca doar nu imi inchipui ca am eu vreun job special de corector de diverse ce pot apare pe Internet, insa, am comentat aici pt ca tu ai preluat o chestie asa de pe Internet si acum stateam cu totii sa admiram cultura japoneza, fara de fapt sa fie la obiect. Era asa mai mult o chestie de principiu, pt ca, desi desigur ca aceste sfaturi sunt total ok, mi s-a parut oarecum aiurea sa admiram ceva fake, nu ceva autentic, pt ca pe undeva asta aduce a chestie din aia stereotipa, de ex hai sa admiram nu stiu ce mancare presupus traditional greceasca, ca de ex un iaurt grecesc, care de fapt nici nu e grecesc, si de fapt e manufacturat in suedia dupa o reteta din momgolia, ma rog...exagerez, stiu ca exagerez, si desigur ca nu am absolut nimic impotriva bucatariei de fuziune, nici macar impotriva culturii de fuziune, mai ales daca e buna si utila la ceva, era mai mult un reflex critic asa oarecum de anticar sau librar sau muzeograf, care dorea sa autentifice o chestie plus sa o clasifice sau sa o plaseze in locul potrivit, pt ca pe undeva am impresia ca lumea chiar tinde sa zica chestii gen, las' ca merge si asa, ce conteaza ca nu toti tiganii sunt romani, sau nu toti gay-ii au talent artistic, ce daca, asa zicem noi ca trebuie sa fie, si asa va ramane ca standard stereotip o vreme...ma rog, exagerez, desigur, dar asa ma intristez uneori daca vad asa misinformatii circuland in public, desigur nu numai in lb romana, e ceva valabil pt toti, plus desigur ca nu ma consider eu expert in informatii exacte sau corecte, era asa un soi de reflex jurnalistic de verificare...nu era ceva ff important, dar uneori este important in anumite situatii sa poti sa stii pe ce informatie sa te bazezi si cat de credibila este ea, daca te intereseaza un subiect
RăspundețiȘtergere