Una din marile probleme ale oamenilor din ziua de azi e instabilitatea personala prin lipsa integritatii. Societatea impune conditii grele, dure si sa te lasi purtat de curent acolo unde e bine si cald a devenit, dintr-un obicei, o necesitate.
Nu mai conteaza ca mediul in care tocmai te-ai mutat cere sa-ti incalci principiile. Nu mai conteaza ca desi ai fost crescut intr-o cultura buna sau ai studiat o viata, dai cu piciorul la tot si alegi exact directia opusa.
S-ar putea ca acesta sa fie testul suprem pentru conditia de om/cetatean, la fel cum s-ar putea sa fie si cauza instabilitatii si pierderii identitatii nationale.
Multi confunda "integru" cu "integral".Integral inseamna sa nu lipseasca nimic, deci daca mie nu-mi lipseste nimic, am de toate din belsug, inseamna ca sunt integru! cam asa gandesc unii.Si cand ling unde-au scuipat mai devreme spun ca fac curat sau reevalueaza, nu ca n-au integritate.
RăspundețiȘtergerefoarte buna observatie, multumesc
ȘtergereOr veni si vremuri mai bune pentru tara noastra. Sper sa le apucam.
RăspundețiȘtergeree si optimismul un stil de viata
ȘtergereLa fel ca si mistocareala. Fiecare cu stilul lui.
ȘtergereFoarte interesanta analiza Adelinei !!!! Nu cred ca stand cu mainile in san vom apuca vremuri mai bune.Pentru orice lucru bun sunt absolut convinsa ca trebuie sa faci ceva .
RăspundețiȘtergerePai alegerile au trecut, am fost la vot. Hai sa mergem maine sa dam afara deputatii din hotel ca nu vor sa paraseasca hotelul pentru a se reduce cheltuielile. Vii?
Ștergeream putea, chiar daca platim cateva amenzi, luam o bataie buna si stam vreo 8 luni la racoare
ȘtergereSerios? Atunci sa scriem pe blog, poate schimbam ceva. Daca nu, mai incercam peste 4 ani la alegeri.
ȘtergereAici tind sa fiu de acord la ce zici asa la modul general, insa aplicat in cazul meu particular, am evaluat, dupa cateva deliberari si ifose de falsa modestie si cateva incercari de a da vina pe altii, ca in cazul meu personal deficienta mea CLARA de integritate, (mai ales ca eu am si cu cine sa ma compar, cu tata), si de altfel tot ce am facut si ce am ajuns a fost, este si va ramane din vina mea, asa ca pot sa imi permit sa ma gandesc in continuare linistit la mine insumi in cate moduri doresc fara sa mai am timp alocat sa ma gandesc cum s-or descurca altii din societatea mai larga din jurul meu cu raspunderile lor personale sau societatea mai larga fata de ei.
RăspundețiȘtergereDesigur, nu e o atitudine pro-civica, pe de alta parte pe mine m-a ferit sa ma bag prea tare in treburile altora (care nu ar fi direct rude de gr 1, max 2 cu mine), si sa fiu cumva tentat din vreo greseala de perceptie (chiar innascuta, pt ca maj dintre noi chiar in mod real evaluam in mod incorect ca suntem chiar mai experti si mai abili si in general chiar ca o ducem mai bine decat altii), sa le recomand sau, mai rau, chiar sa le fac vreun bine asa in mod mai organizat, mai ales stiind riscul de eroare care apare in aceste cazuri de facut bine, chiar din partea unor experti, daramite din partea mea.
Ștergerepai lipsa integritatii nu are ca si cauza deficiente ale personalitatii?
ȘtergereAdevarul este ca eu sincer NU ma pricep ff bine la "personalitate", NU am putut intelege niciodata ff bine acest concept, decat asa desigur la definitia de baza care e mentionata in wikipedia, dar am avut probleme de a-l intelege in mod diferentiat de "temperament", decat poate ff vag cu "temperamentul" reprezentand poate o schela structurala si "personalitatea" o parte functionala, iar cu "caracterul" unei persoane fiind combinatia dintre acestea 2, insa efectiv NU STIU daca am inteles corect, NU am avut niciodata cu cine sa discut despre chestiile astea asa mai la rece, si in mod impartial, fara sa imi fie servite doar perspective unilaterale ale cuiva legate de o preferinta anume fata de un curent anume ideologic de gandire, pt ca exista mai multe curente ideologice de gandire in legatura cu aceste concepte, si efectiv a trebuit sa ma descurc total SINGUR, ca sa pot sa inteleg ceva, dar tocmai de aia nu stiu si nu sunt sigur ca am inteles corect + mai ales la ce foloseste sa inteleg corect, decat atunci cand eram adolescent in formare, pt ca atat temperamentul de baza, care e precis innascut, cat si personalitatea cuiva, care e deja ceva format dupa ce treci din adolescenta, deci nici aia nu se va schimba la varste adulte (decat daca exista, Doamne fereste un accident sever de tip trauma in cap sau o boala ff severa gen tumora cerebrala, Doamne fereste), efectiv ALEA sunt, nu ai cum sa le "imbunatatesti" in mod real prea bine, cel mult sa inveti ca individ sa te descurci cu propriile tale posibile defecte sau deficiente structurale si functionale, deoarece, zau, sincer, desi maj oamenilor din lume sunt total OK, si numai poate sub 12-15 % au defecte de caracter/personalitate chiar mai semnificative, (ca temperamentele sunt 4 dupa Hipocrate, sau poate chiar si numai 2, ca sa fie mai simplu, mai recent, adica fie mai gambler si novelty si thrill seeker vs mai risk advers), totusi nu cred ca exista cineva ideal "perfect" structural-functional la acest caracter, care e teoretic format din temperament + personalitate.
ȘtergereAdica e mai important, cred eu sincer, (efectiv total sincer, desi probabil ca zic numai prostii pt ca sunt total ignorant), sa iti recunosti stilul personal + limitatiile personale, atunci cand te compari cu vreun ideal ales de "om" cu caracter "perfect" sau cvasi-perfect, (care poate fi de tip "icoana", de ex, Iisus, sau Buddha, sau Fat Frumos, sau Lady Gaga...zau, nu fac misto in mod total gratuit, pt ca a trebuit sa includ si icoane culturale, desi desigur ca habar nu am care e caracterul real al lui Lady Gaga, iar pe cel al lui Fat Frumos pot cel mult sa-l intuiesc la nivel cultural comparativ decat asa sa stiu eu singur, chiar daca mi-l pot formula singur), si sa stii cum sa iti accepti posibilele deficiente fata de aceste icoane ideale, fara sa aspiri neaparat sa devii exact ca ei, dar e OK sa tinzi sa o iei cumva in directia aia daca esti adolescent in formare, sau sa ii saluti din cand in cand daca esti deja adult gata format, plus sa stii si cat de acceptabile sunt aceste icoane in mediul in care esti, ca sa nu cumva sa fii total respins de toti colegii, ca nici asa nu e bine, (mai ales ca adolescent, dar si ca adult), plus sa te comporti cat de cat moral in viata, adica efectiv sa te gandesti in primul rand sa nu faci rau (nici tie, nici altcuiva) + desigur alte principii morale pt care poti avea afinitate, in relatiile cu alti oameni din jurul tau.
Si asta cred ca inseamna un om de caracter, si un om integru. Dar efectiv, NU stiu daca am dreptate, si am fost total SINGUR cand am incercat sa imi formulez aceste notiuni pt mine insumi, pot sa zic cu mana pe inima, desi am avut desigur role-model de la tata, dar totusi ca adolescent voiam si eu sa fiu eu altfel decat tata, ca si asta e normal + ca desigur ca sunt altul, am si o schema structurala temperamentala oarecum diferita, desi am si asemanari cu el, iar functional ca personalitate sunt mai slab decat el, mai putin competent.
Iar in legatura cu Icoana si Role-modeluri...iarasi eu pot sa zic ca mie personal mi-a fost greu sa imi gasesc asa ceva, desi desigur ca din punct de vedere cultural romanesc admir si sunt si cred ca voi ramane pro-Fat Frumos,
Ștergere...iar ca diverse role-modeluri de oameni in societatea mai real apropiata de mine, eu am putut gasi cateva, destul de rare, insa la nivel cat de cat obiectiv as putea zice ca doar pe domenii limitate de serviciu/profesionale, deci nu ca om general integral atat on cat si off-serviciu...insa nici nu am cautat prea asiduu, pt ca efectiv eu nu sunt un "cautator" din fire, si nici nu prea am afinitate sau talent deosebit de mare nici de "introspectie", nici de "observatie", (desi, desigur ca atunci cand eram adolescent am pierdut ceva timp si cu introspectia asta, ca e total natural, iar cand eram copil am observat destui de multi adulti pt ca am fost copil unic si m-am invartit inconjurat de destui adulti, dar eram la nivel de cascat gura de copil, nu as putea zice ca eram un "observator" destul de rafinat !),
dar cred ca mai ales pt ca maj role-modelurilor profesionale OK pe care le-am gasit de-a lungul perioadei mele formative si chiar si ca tanar adult, au fost educatori profesionisti, si acest domeniu al educatiei este efectiv domeniul fata de care eu personal am cea mai mica competenta si afinitate, si efectiv de asta mi-am dat seama inca din clasa a 2-a ca eu NU sunt un bun educator, si ca daca as fi vreodata profesor real la orice clasa de elevi de orice varsta, ar iesi un total dezastru atat pt elevii respectivi, cat si pt mine, ca m-as imbolnavi de stress major si boli psihosomatice in mai putin de 3 luni.
Si uite ca tocmai pe acest domeniu de activitate profesionala, eu chiar am gasit role-modeluri bune de profesionisti admirabili dupa care cineva chiar se putea modela daca dorea sa devina si el educator, dar din pacate mie personal, care am taiat aceasta profesie din prima pt mine, mie efectiv aceste role-modeluri de educatori profesionisti NU mi-au fost folositoare !
(va urma)
Si am mai gasit role-modeluri OK pe alte profesii, insa iarasi cu care eu personal NU aveam nici in clin nici in maneca, de ex am admirat ff mult strict pe cum se comportau profesional, (pt ca NU stiam cum erau acasa fata de familia lor personala), cativa judecatori si un procuror, plus un tip care era flight attendant, (ma rog, pe asta cred ca l-am admirat si pt ca eram indragostit de el, deci e posibil sa fi evaluat total subiectiv, dar totusi tipul era si un bun flight attendant!), plus un director de business o data, efectiv admirabil profesionist pe domeniul lui, plus un preot real odata si asta super OK, (repet, habar nu am cum erau in viata lor personala, efectiv habar nu am avut, vorbesc strict profesional, chiar si cu flight attendant ala de care eram indragostit, eu pana la urma nu am avut o relatie, si chiar imi pare rau, dar efectiv habar nu am cum era in realitate in viata lui personala nici el, desi pot sa zic ca sunt aproape SIGUR ca era ff BUN la suflet + ADMIRABIL la caracter si isi iubea si catelul + era ff politicos si amabil si fata de bunica lui...efectiv a fost imposibil sa nu dau si acest exemplu, atat pt ca e cat se poate de real cat si pt ca eu am inteles la un moment dat ca efectiv poate fi chiar adevarat ca putem fi uneori ff subiectivi cand ne alegem cateva role-modeluri, si nu e neparat mereu pe baze de a fi real erotic indragostiti de unii, dar poate ca ne plac din alte motive de afinitati personale totusi mai subiective, si pe urma e ff usor sa zicem ca sunt poate perfecti si pe alte domenii de activitate umana despre care insa in realitate nu avem habar, dar eu pot sa zic ca acei judecatori sau procuror sau director etc pe care i-am listat NU erau angajati in activitate profesionala fata de mine atunci cand i-am admirat, ci fata de altii, asa ca efectiv cred sincer ca i-am admirat mai obiectiv, cu eu fiind doar martor observator, desi desigur nu pot sa stiu cat de obiectiv sau competent sunt eu la a evalua profesionalismul unui procuror sau un preot, etc, dar per total mi s-a parut admirabil),
Ștergeredar, in final, eu personal NU am avut si nu am de a face cu aceste domenii profesionale in care mi-am gasit si eu role-modeluri chiar de loc, absolut de loc niciodata !
Si in final, pt a adresa posibilitatea sa zica cineva de "icoana" sau role-model de Zmeu (Joker, etc) in loc de Fat Frumos, eu personal la 14 ani am acordat ceva gandire si acestei posibilitati, si chiar am scris pe un biletel (de vot) pe undeva ca eu personal parca prefer pe Zmeul, insa la 16 ani, dupa ce am capatat acces la Internet + m-am mai maturizat si eu cat de cat se putea la acea varsta, (desigur fiind ajutat si de puterea Dragostei, etc), am inceput sa intuiesc pe undeva ca Zmeul este tot o parte a lui Fat Frumos, nu e altcineva separat + diferit temperamental cu el, si e un fel de "umbra" a lui Fat Frumos fata de care acesta a decis sa se delimiteze + sa isi masoare puterile + sa fie el sef invingator, nu partea asta de "zmeu" din sine, si efectiv l-a invins, fie ca l-a imbratisat la inceput in tranta, (imbratisandu-si frica si depasindu-si-o in maniera zen-orientala), fie ca i-a taiat un cap sau mai multe cu palosul direct din prima sau ulterior, in orice caz l-a bagat la loc unde ii era locul, sub podul de unde ii rasarise initial in cale !
ȘtergereCat despre Ileana Cosanzeana, nu am inteles eu exact cine era, mai ales ca nu ma prea interesa in mod direct pe mine, insa mai tarziu, dupa ce am reflectat si la basmul Ileana Simziana + am mai citit diverse chestii de pe Internet, plus mai capatasem si eu ceva experienta de a interactiona mai apropiat si mai complex cu 2 fete + cu mai multi baieti, plus ma mai maturizasem si mai mult, am intuit pe undeva, (desi NU sunt sigur + dau Disclaimer ca sunt total ignorant, si ca am si ales sa nu ma mai intereseze in mod ff direct decat poate asa la nivel de cititor simplu de literatura de fictiune de tip basm), ca este posibil ca:
a) Ileana Cosanzeana simpla nici ea nu e cineva anume, ci e tot o parte a lui Fat Frumos, in sens posibil clasic de anima jung-iana, (desi dau disclaimer ca eu NU am citit absolut nici o lucrare scrisa de C Jung, ci doar cateva fragmente despre el de pe Internet + wikipedia),
(va urma)
b) povestea Ileana Simziana de dl P Ispirescu, in care exista o fata (cea mica a imparatului, cea care seamana cu Cordelia din Regele Lear, sau cu fata cea mica si ff isteata + curajoasa din Sarea in Bucate a d-lui Ispirescu), care in final se transforma in baiat si o cucereste si pe Ileana Simziana, care nici aia nu e de fapt nimeni (e ca o Ileana Cosanzeana simpla, care e doar o parte ce va fin incorporata in printesa aia mica atunci cand devine si ea mai adulta si invinge pe toti zmeii cu ajutorul sfaturilor si indrumarilor unor cai magici, ala Galben de Soare si frate-su, pe care l-a ales ea de la bun inceput), poate descrie o aplicatie a gandirii d-lui Jung si pt sexul feminin, (deoarece dl Jung insusi nu a scris nimic despre sufletul feminin, ci s-a ocupat, ca multi altii de la vremea lui, doar de a descrie sufletul masculin, pt ca se stia deja la acea vreme in UE ca femeile sunt ff complicate si e un chin, plus chiar posibil periculos, sau poate chiar politically-incorrect, etc, etc, sa te ocupi sa le intelegi ce or vrea si cum or functiona sufletele lor, chiar si daca aveai studii ff avansate si pe domenii umaniste si pe domenii stiintifice, etc.)
Ștergerec) Povestea Porcului de dl Ion Creanga poate descrie o alta maniera de dezvoltare catre maturitate a sufletului feminin in formare, insa aceasta este plina de sacrificii personale, de chinuri, de greseli, de eforturi, etc, care mie mi se par MULT mai complicate si dificile decat maniera din Ileana Simziana, si poate ca ultima e mai usor promovabila politic pe Romania contemporana care face parte din UE, etc..zau, habar NU am si nici nu doresc sa ma bag la a recomanda vreuna sau sa zic care imi place mie mai mult pt ca efectiv nu ma intereseaza, mai ales ca exista sanse ff mici ca eu sa devin vreodata tatal vreunui copil, care ar putea fi fata, ca atunci chiar ca m-ar interesa mai mult, si efectiv sincer zic ca efectiv am ajuns sa ma BUCUR ca ma pot spala pe maini si efectiv sa nu-mi pese in legatura cu dezvoltarea si bunastarea sufletelor de femei asa la nivel de societate generala, desi stiu ca NU e frumos ce zic, si ca in orice caz NU trebuie sa ma ia nimeni pe mine ca role-model, mai ales ca multi chiar au sau vor avea copii de sex feminin de crescut si de pregatit pt viata reala in UE, sau poate ca si prin alte parti.
degeaba repeti :))
RăspundețiȘtergerema incurajezi
Ștergerete referi la un caz anume?
RăspundețiȘtergerenu. asa, in general, la nivel de societate.
RăspundețiȘtergereOf, mai exista identitate nationala? Imi vine sa cred ca suntem deja prea multi pe planeta si totul a devenit greu de manageriat.
RăspundețiȘtergeredaca o luam la scara mica, uite, la nivel de individ, se poate. e greu sa refaci un popor intreg, dar poporul e format din indivizi, asa ca... e fezabil
Ștergere