duminică, 28 octombrie 2012

Moastele noastre cele de toate zilele

              Pentru mine a vorbi despre moaste duminica e ca si cum ai umbla cu umbrela deschisa atunci cand nu ploua.
              Nu vreau sa discut despre cultul moastelor. La fel ca alte obiceiuri, e incalcarea directa a uneia dintre cele 10 porunci. Fiecare intelege credinta cum vrea. Mi-a ramas in minte imaginea mamelor ce au stat la coada 2-3 zile, in frig si ploaie, cu bebelusi de cateva luni. I-au tinut pe micuti acolo, inveliti si invinetiti, ca sa-i frece de-o cutie de lemn plina cu oase. Probabil ca in ziua urmatoare i-au dus la spital.
              Lasa copilul sa creasca, spune-i ca exista Dumnezeu si niste oase si lasa-l sa aleaga.
             

5 comentarii:

  1. ... sau poate ca erau bolnavi si a doua zi s-au trezit sanatosi.
    Sunt multe lucruri care scapa puterii noastre de intelegere, dar daca nu intelegem ceva nu inseamna ca acel lucru e gresit!
    Credinta nu poate fi discutata pentru ca fiecare o percepem altfel.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. albul e alb, negrul e negru. credinta care se opreste in lemn sau oase e inutila. degeaba saruti moaste daca nu vezi mai departe de ele, daca mergi acasa si faci ceea ce Dumnezeu spune sa nu faci. ne e in sange sa incurcam prioritatile

      Ștergere
  2. Decat la crasma, mai bine la moaste...cred...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. induci ideea ca nu exista decit variantele astea doua! :)

      Ștergere
    2. exista o varianata de mijloc, in care de la moaste mergi la crasma, sa sarbatoresti...

      Ștergere