Cerere si oferta

         Sau ce cauți aceea găsești. Sau esti ceea ce vezi, ce asculți, ce spui. Sau ofertă după cerere. Într-un context în care suntem rămași în urmă și avem mult de recuperat, am vrea să omitem câteva etape esențiale, doar-doar nu va observa nimeni. Numai că neavând experiența trecerii, nu reușim să ne adaptam.

         Nu exista standarde. Implicit nu exista principii. Principiile dau personalitatea. Deci nu avem pretenții. Pretenții bune. Principiile și personalitatea sunt mărci ale caracterului, ale respectului de sine. Sunt gradațiile nivelului de trai. Nu le avem. Nu le vrem. Și imaginea de ansamblu e următoarea: „român, apatic, îmbolnăvit de stres, fără perspective de viitor, spun cu mâna pe inimă că sunt mândru că sunt român!”

       Standarde, nu. Perspective, nu. Bani, nu. Cultură, nu. Infrastructură, nu. Sănătate, nu. Învățământ, nu. Ordine, nu. Siguranță, nu. Mândrie, DA! Și în baza acestei atitudini suntem mereu cu capul pe sus. Probabil pentru a nu vedea gunoaiele pe care călcăm și a nu simți duhoarea de la picioare.

           Românul nu se îndoaie în fața vântului. Românul e brav și mândru. Românul frige mititei și grătare, bea bere și sparge semințe, indiferent de condiții. Bineînțeles, dacă ascultă manele. Românul se uită la televizor. Pentru că sunt român, mă uit și eu la televizor. Și sunt mândru, pentru că îmi dau seama că avem prima fabrică din lume ce produce vedete pe bandă rulantă. Fără standarde, bineînteles. Înțeleg rapid de ce nu e nimeni să facă agricultură sau curațenie pe străzi. Prea multi sunt ocupați în studiourile de televiziune. De ce nu? Doar știu notele muzicale de la Do la Re, doar știu că „mine” și „tine” rimează, doar ce au ieșit de la solar, doar au divorțat iar, doar nu au nevoie de bani pentru haine. Băncile în școli sunt goale, fetele sunt goale, mințile sunt goale. Românul surescitat și flămând aplaudă și admiră.

         Stiu, veti spune ca nu e corecta generalizarea. Ca sunt romani care se excepteaza, care exceleaza. Da, corect, sunt. Insa sunt prea putini ca sa spele pacatele majoritatii.

        Flotare logica: de ce maneliști și nu Gheorghe Zamfir, de ce fete dezbrăcate și nu copii desculți, de ce politică și nu cultură, de ce emisiuni de platou și nu documentare, de ce can-can-uri și nu emisiuni educative. Din doua motive. Majoritatea are întotdeauna ultimul cuvânt. Apoi, se vinde întotdeauna ce se consumă. Calitatea marfii depinde in mod direct de pretentiile cumparatorului. Cerere și ofertă.

Doua explicatii

        Pauza de pe blog are doua justificari majore.

        Nu-mi plac jumatatile de masura. Recunosc ca nu m-am ocupat de blog din varii motive. Mutari, foarte multe drumuri lungi, conexiuni slabe de internet. In fine, am considerat ca e mai bine sa nu scriu deloc decat sa scriu la repezeala si sa nu pot modera comentariile. Punct. Dar pregatesc o schimbare si sper sa ne certam iar cat mai curand.

        Apoi, am avut in ultima vreme un dezgust fata de social media, vazand cat de greu este sa ai o personalitate si sa ti-o mentii. Am citit articole si comentarii scrise de niste idioti tristi, prea lasi ca sa semneze cu numele real, prea destepti ca sa taca si prea tampiti ca sa tina ritmul unei discutii. Sunt niste oameni care au impresia ca posibilitatea de a da un minus sau un plus unui text ii face judecatori supremi, desi nu sunt capabili sau curajosi sa exprime o parere proprie, mai ales daca e impotriva majoritatii. Am sters cateva comentarii, am incheiat cateva discutii pentru ca nu ajutau cu nimic.