joi, 29 mai 2014

La ce ne raportam

             
                Thierry e ...special. A fost luat dintr-un orfelinat si crescut intr-o familie de francezi. Are o viata normala, lucreaza in afacerea acestora. Are apartamentul lui, banii lui. E perfect sanatos dar cu o lipsa grava de personalitate, din cauza conditiei de orfan si a unui sef dur. El stie ca nici nu poate si nici nu are voie sa gandeasca singur si asta il face extrem de supus. Si-a cultivat in minte aceasta conditie atat de mult incat lasa impresia ca e putin retardat. Efortul de a face lucrurile bine, cu scopul de a fi apreciat il streseaza intr-o masura atat de mare incat se intoarce impotriva lui si astfel uita des lucruri sau nu se concentreaza suficient. A ajuns astfel sa fie catalogat de toata lumea ca fiind cu probleme psihice.
                Thierry mi-a fost subaltern multi ani. Eu am lucrat impecabil cu el, i-am lasat timp sa gandeasca, nu l-am stresat, nu l-am certat, l-am scos in oras, l-am invitat la cina. Excluzand lipsa de personalitate exprimata prin frica de orice l-am gasit perfect normal, ba chiar amuzant.

                In fiecare an Thierry pleaca in concediu, cu diferite grupuri organizate. Anul trecut s-a ocupat nevasta sefului mare de concediul lui si l-a inscris, printr-o lipsa corecta de informare , intr-o asociatie care se ocupa de integrarea persoanelor cu dizabilitati. O actiune imensa, la nivel national, care strange persoanele cu probleme din toata Franta si le asigura o vacanta bine pusa la punct, cu asistenti la fiecare 3-4 oameni, cu medici, consilieri psihologici, cu instructori de sport, nutritionisti, etc. E impresionant sa vezi zeci de autocare pline cu mii de oameni handicapati fiecare in felul lui. Dupa cum am spus, Thierry a ajuns printre ei dintr-o greseala, fapt remarcat imediat de personalul fundatiei. S-au uitat la el, au discutat cu el, mergea drept, vorbea corect, gandea bine, asa ca l-au pus ...sef de grup. Nu seful autocarului lui, ci seful grupului din zona de sud-est a Frantei. Era responsabil cu imbarcarea lor, cu numaratoarea, cu starea lor. Si-a mentinut brav functia pana la intoarcere, timp de 3 saptamani. Ba mai mult, s-a intors mai increzator, mai responsabil, mai sigur pe sine.

               E bine ca atunci cand stabilim sabloane sau elemente de comparatie, sa avem in vedere lumea din care facem parte. Pentru ca s-ar putea sa ne raportam gresit lumii din care facem parte. Bogatii sa fie bogati doar in comparatie cu cei saraci, iar cei saraci sa fie saraci doar in acceptiunea bogatilor. S-ar putea ca mandria justificata in lumea ta sa fie privita cu dispret dintr-o alta lume la fel cum modestia blamata in lumea normala sa fie de fapt apreciata de catre cineva ...anormal.

vineri, 23 mai 2014

Romani in lume

         Din discutiile unor romani din diverse capitale europene:
         "Fa, fa odata poza aia, ca se uita lumea la mine cum stau aciea ca o proasta!"
         "Bre, aratarea dracului, stai cuminte aici langa mine!"
         "-Ce e ala, mami?
         -E un hipopotandru"
         "Ia uite fa, facu si maimutica un pisulet"
         "Stai ba bminte, nu mai urla ca te vede lumea! Ba, n-auzi, ...gatu matii de copil prost."

         "Hai bre indarat, ca daca esti cuminte iti spun povestea cu Mos Craciun"
         "Vezi ba cum tii aparatul ala, ca tai fantana din poza!"

luni, 19 mai 2014

Unde e diferenta dintre banii europeni si banii romanesti

           Dupa multi ani in occident si dupa ce mi-am batut capul nedormind noptile ca sa inteleg cum se face ca in Romania toc de 3 ori mai multi bani decat in Franta, Austria sau alte tari, am reusit sa fac un raport euro-leu. Unui euro, in Franta de exemplu, ii corespunde un leu, in Romania. Bacsis la un bar se lasa 2-3 euro, in Romania 2-3 lei. La un restaurant se lasa 5-10 euro, cam ca si 5-10 lei in Romania. Un covrig, un ziar, 1 euro. 100 de euro conteaza pentru un francez cam ca si 100 de lei pentru un roman. Un salariu normal e de 1500-1600 de euro, iar in Romania de 1500-1600. Cifrele corespund si cred ca ati inteles raportul.          
            Unde e diferenta atunci?
            O cafea in Franta, intr-un oras precum Cluj, costa, in medie 1,20 euro. In Romania 6-7 lei. Un litru de ulei de calitate costa maxim 1,60 euro, iar in Romania 8 lei. Un litru de suc natural e 2 euro si e natural, in Romania costa 12 lei si nu e natural. Iaurtul de fructe costa 1,5 euro baxul de 12 bucati, in Romania am cumparat un singur iaurt cu 9 lei si nu avea nimic bun in el. Benzina e 1,5/l, in Romania e 6,5/l. Controlul tehnic la masina costa 70-80 de euro, in Romania sigur nu-l faci cu 70 de lei.
            Am luat aleatoriu cateva elemente de consum principal. Da, calculand la cursul valutar, un litru de benzina e 1,5 euro si in Romania, dar salariul mediu NU e de 1500 de euro. Preturile sunt aceleasi, insa salariul e cu 80% mai mic. Cu 80%.
           Am inteles ca in Romania nu consum de 3 ori mai multi bani decat in alte tari, ci de 5 ori.
           Diferenta dintre calitatea produselor si conditiile de trai o discutam altadata.
 

sâmbătă, 17 mai 2014

Sensuri giratorii #3

                                                                           
                                                                                    
    

marți, 13 mai 2014

Cum dezinfectezi

           M-am mutat in chirie noua si am petrecut o zi facand o curatenie de la a la z. Ca asa-mi place mie, sa le stiu toate dezinfectate cu mana mea. Asta dupa ce cu o zi inainte facusera proprietarii acelasi lucru. In fine, le-am frecat toate cum am stiut eu, geamuri, usi, pereti, baia, bucataria, etc. La final m-am asezat obosit si am inteles ca am omis cel mai important lucru: clantele usilor si ale geamurilor. Cele mai atinse obiecte dintr-o locuinta. Astfel ca nu a contat nimic, din moment ce atingeam in mod regulat clantele. Le-am sters si apoi am luat-o de la capat cu frecatul.
           E la fel in orice actiune de dezinfectie. Daca nu elimini sursa, procesul e in zadar. Ca in politica, de exemplu.
         

marți, 6 mai 2014

Sensuri giratorii 2

                                                                                         
                                                                                 


Cainii care ucid

          Imi spunea zilele trecute un francez ca a vazut un reportaj despre Romania. De fiecare data cand un strain imi spune asta ma trec fiori si ma rog sa fi fost un reportaj despre Carpati sau Delta Dunarii. De data asta era vorba despre cainii vagabonzi. Cand spui cainii care ucid oameni te gandesti la scenarii din filme de groaza sau la cainii dingo din preerii. In reportaj francezii le-au spus caini salbatici. Ii las sa le spuna asa, parca e mai usor de acceptat, desi sunt cainii din capitala si orase europene. Ce nu stiu ei e ca acesti cainii salbatici sunt protejati de prea multi romani.
          Iata deci unde sunt diferentele despre care vorbesc de cativa ani incoace si pe care unii dintre voi nu vreti sa le acceptati. In 2014, in Romania sunt caini care ucid oameni. Cateva sute de mii.
  

duminică, 4 mai 2014

Sensuri giratorii

            Sensurile giratorii franceze sunt deosebite.

                                                                               
                                                                                


                                                             
                                                                                           

sâmbătă, 3 mai 2014

Lipsuri

            Ne lipseste educatia. Educatia primara. Educatia care spune sa cunosti si sa aplici respectul, altruismul, bunul simt. Cei 7 ani de-acasa care ar trebui reamintiti din 7 in 7 zile. Sa ne reeducam invatand inca o data ce inseamna cos de gunoi, strada, loc public, parc, triere, seminte, manele, pieton, batrani, copii, un mers normal, o voce potolita. Sa ne reevaluam vocabularul.
           Ne lipseste cultura. Cultura strans legata de educatie. Cultura care ne ajuta sa facem diferenta intre bine si rau, intre util si irelevant. Cultura care sa ne opreasca sa distrugem putinul ce ne-a ramas.
           Ne lipseste curajul. Curajul care ne indeamna sa spunem ce nu ne place, indiferent cui. Curajul care ne sustine atunci cand ne cerem drepturile. Curajul care ne face sa fim sinceri cu noi insine si apoi cu ceilalti. Curajul sa fim egali.
           Ne lipseste credinta. Credinta reala, cea sustinuta de optimism, nu credinta in oase lustruite.
           Ne lipseste unitatea. Unitatea care ne-ar face puternici. Unitatea fara egoism, fara intentii de suprimare. Sustinerea si incurajarea.
           Ne mai lipsesc multe. Dar daca am lucra putin la cele de mai sus, am face pasi mari in fata. Plus ca sunt calitati care nu necesita bani.