De/spre om

         Voi scrie mai rar si mai lung, sa echilibrez cantitatea.

         Într-un context în care lucrurile și stările se schimbă repede și haotic, specia umană e în pericol. Omul e pe cale de dispariție,ȋntr-un proces de transformare radicală.

        Am primit o provocare să dezbatem subiecte de actualitate, subiecte ce ar trebui să se consume. Dacă fac asta, apuc, împotriva voinţei mele, pe cărarea largă și dreaptă ce duce spre universală groapă comună. Nu consider nimic mai important și mai prioritar decât conștientizarea maladiei ce impune formarea unei cruste în jurul Omului.

        De la începuturi omul a supraviețuit și s-a perfecționat datorită provocărilor. I-a fost frig și a inventat focul. A fost în pericol și a inventat arme. A învatat să-și dezvolte rațiunea și a înțeles că mâine trebuie să trăiască mai bine decât azi. Acțiunea a avut avânt până în zilele noastre. Ne-am blocat. Si Omul a ajuns o formă, o imagine şi există doar prin prisma lucrurilor pe care le deţine. Procesul de dezvoltare al omului s-a oprit şi s-a transformat în procesul de dezvoltare a ceea ce deţine omul. Paradoxal, cu cât omul ocupă o mai mică parte din totalul om plus lucruri aferente omului, cu atât e mai om. Tot acest sistem de substituţie care functionează alimentat de pedeapsa universală contemporană numită concurentă îngroapă puţin câte puţin omul, ucigând în mod discret şi regulat simţurile, sentimentele, trăirile. Efectul e simplu şi grav, de respingere, de îndepărtare şi distanţa dintre membri societăţii creşte în raport cu pretenţiile pe care aceasta le impune.

        Totul e superficial, începând de la rugăciunea de dimineaţă până la somnul de peste noapte. Din credinţă şi din cultură a ramas doar numele. Educaţia nu mai contează, pentru că nu mai e condiţie a civilizării. Toate valorile reale sunt perimate iar cei care se mai agaţă de ele rămân în urmă. Legea nescrisă a reuşitei e sfântă si imbatabilă. Deşi e opusul a ceea ce înseamnă sfânt. Bătălia pentru Om se duce cu arme inegale. Şansele sunt inegale.

        Omul e obligat să înţeleagă că apartenenţa la societate se face doar în condiţiile în care respectă cerinţele acesteia. Involuntar îşi schimbă priorităţile. Grav e că aceste priorităţi sunt alese de altcineva. Mai grav e că aceste priorităţi se schimbă atât de rapid, generate de evoluţie, încât nu mai reuşim să ţinem pasul. Şi toată existenţa se reduce la a ajunge din urmă turma, la a nu rămâne pe dinafară, la o alergare care înseamnă bani, timp, energie şi care te duce mereu la capătul cozii.

În scurtele momente de luciditate nu poţi decât să priveşti la distanţa dintre tine şi Om, să regreţi, apoi să-ţi suprimi regretul cu o convingere falsă că faci ceea ce trebuie şi să faci încă un pas spre înainte, dacă mai ştii unde e înainte şi unde e înapoi şi să măreşti acea distanţă.