Unde lasam bicicleta?

            Am un prieten student la Cluj care e biciclist. Foloseste bicicleta sa se deplaseze in oras, e mai usor si mai ieftin. Dar nu prea are noroc.
            Anul trecut i-au furat bicicleta din scara blocului. Bloc cu interfon. Omul s-a invatat minte si acum are (avea) sistem anti-furt. Saptamana asta si-a legat bicicleta de un gard din oras. Cand s-a intors, bicicleta disparuse. Cu tot cu gard.
            Acum eu intreb: oare au vrut bicicleta si i-a incurcat gardul, sau au vrut fierul din gard si i-a incurcat bicicleta?

Romanisme

            Am cumparat azi un tablou, sa-l cadorisesc cuiva. Nici prea scump dar nici ieftin. Imaginea e abstracta, dar are o rama deosebita. Un amestec de metal cu lemn lucrat manual. In fine, mi-a placut.
            Doar ca eticheta cu pretul era lipita pe rama. Eticheta de-o palma. Lipita bine. Am mai dezlipit eu chestii, dar de data asta n-am reusit. M-am temut sa dau cu apa, sa nu se umfle lemnul. Saliva n-am pus, sa nu se dezintegreze. Nu am incercat cu un cutit, sa nu zgariu metalul.
            Cum n-am avut alte posibilitati, am pus niste puncte in pret ca sa obtin o data si am tras o semnatura de artist. Deocamdata, pana imi vin alte idei.
            Cum sa lipesti o eticheta cu adeziv pe o rama lucrata manual?

Numele care conteaza

            Daca nu esti capabil sa pui un nume bun produsului tau, noi cum sa te credem ca ce promovezi tu e de calitate? Un nume ales bine demonstreaza ca, in primul rand, tu insuti ai pretentii de la tine.
            Nu vreau sa jignesc, dar pentru mine numele Mandinga suna cam ca si motto-ul unor retardati. Suna aiurea. La fel si Lodgy. Deja Dacia suna urat. Dar Dacia Lodgy... nume de caruta. La fel si Bosquito. Asta e mai reprezentativ. Mai sunt si altele.

„Deratizare”

            De la politica la realitate e cale lunga. Cam aceeasi distanta ca de la vorba la fapta.
            Nu inteleg de unde e agitatia plecarii lui Sorin Frunzaverde de la PDL la PNL. Singura problema ce ar trebui discutata e ca omul nu a plecat de tot din politica. Cu cat mai putini, cu atat mai bine. Omul si-a schimbat convingerile, declara ca se teme, daca se teme inseamna ca are ceva de ascuns. Speram sa aflam si noi ce.
            Plecarea unui politician nu e o pierdere, ci un castig enorm. Problema e ca nu pleaca, ci dau tarcoale.
           

Lectie predata de un dentist

            Pentru ca la momentul potrivit si-a scos mintea in afara tarii si a asimilat niste exemple bune, dentistul meu a inteles eficienta unui sistem bun. Si ca treaba buna se face incet, dar sigur. Si ca trebuie sa te conformezi posibilitatilor clientilor. Si ca nu te poti imbogati intr-un an, decat daca furi si ca e mai important sa ai o clientela de durata, decat sa faci azi bani multi si maine sa somezi. Treaba merge bine si fiecare zi de maine are potentialul ei.
            Concluzia nu e ca eu am avut probleme cu dantura. Vreau doar sa scot in evidenta mentalitatea gresita a multora, care e cauza directa a esecului.  Graba si dorinta de a face bani multi intr-o perioada scurta nu dau rezultate. Cunosc investitori care, intr-un an, au incercat 4-5 afaceri diferite. Au clacat de fiecare data. Pentru ca nu au inteles importanta perseverentei si a rabdarii. O clientela buna se formeaza in timp si putin cu putin se aduna.
           

Mesaj umanitar

            Am primit un mesaj pe care-l copiez mai jos. Gabriela Tudorache are nevoie de ajutor.

           „...Gabriela Tudorache  este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere
35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport . Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ameteli .Timpul nu ne permite sa asteptam...  ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082.”
             Detalii gasiti aici.

              

Sa judecam corect Romania

            Pe acelasi ton cu articolul precedent, as vrea sa nu mai aud pe nimeni spunand ca suntem pe drumul cel bun. Fiti optimisti, dar discret, pentru ca s-ar putea sa va auda cineva si sa creada. Si in baza afirmatiei voastre isi va pune mainile in san si va astepta schimbarea.
            Nu, nu suntem pe drumul cel bun. Nu, nu se intampla si in alte parti. Nu, nu vrea UE sa ne fure.
            Nu e normal ca in fiecare zi sa moara 3-4 copii, unii batuti, altii mancati de caini. Nu e normal sa vezi carute trase de cai pe drumuri europene. Nu e normal sa treci cu autobuzul pe rosu, sa scoti pistolul in trafic, sa mergi cu ditamai combina pe autostrada, nici cu turma de oi. Nu e normal sa ne conduca tiganii si hotii, sa vinzi carne expirata, sa vinzi paduri intregi, sa platesti pentru ce nu ai, sa arunci gunoiul la intamplare, sa nasti la 13 ani, sa nu lucrezi dar sa ceri, sa aplici legea pumnului, sa platesti taxe nejustificate. Lista poate continua.
            Nu e normal sa crezi ca astfel de lucruri sunt normale.
           

Cei care au si cei ramasi in urma

            Daca tu ai nu inseamna ca toti au. Daca din cei 100 de oameni pe care spui ca ii cunosti bine, 60 au si 40 nu au, nu e bine. Daca strada ta e curata si fara caini, nu toate sunt la fel. Daca tomberonul tau e dus la timp, nu inseamna ca e peste tot la fel. Daca ai avut ocazia sa-ti scoti capul din tara asta si sa vezi diferenta, nu inseamna ca toti au facut-o. Daca ai un job sigur, sa stii ca nu toti au. Daca ai invatat si esti destept sau ai avut o educatie buna nu inseamna ca toti au avut acces la carti si cultura.
            Spun asta pentru ca cineva striga prin blogosfera ca noi zicem ca tara asta pute. Ca tara asta e bine asa cum e si ca oamenii fac maxim. Ca am fost oropsiti in istorie si ca am avut parte doar de conducatori rai. Ca nu e nimic de facut.
            Vei spune: „Ce sa fac eu pentru cei care nu au sau nu stiu? Pentru cei ramasi in urma?”. E simplu. Opreste-te si spune-i ce ai facut tu ca sa ai, spune-i ca e mai bine fara caini si cu gunoiul dus la timp, explica-i cum se traieste in alte tari, spune-i ca merita sa inveti ca sa ai un job bun si ca banii se fac pas cu pas, prin munca, arata-i ca se poate. Recunoaste-l ca om care iti seamana, incearca sa-l ajuti, iar daca nu vrea, lasa-l in pace.

Blocajele civilizarii

            Sambata, la intrarea in Cluj dinspre Zalau, un caine mort zacea pe asfalt, in centrul localitatii, intre 2 treceri de pietoni. Ieri, cadavrul era tot acolo, in mijlocul drumului.
            Tot sambata, in localitatea parintilor mei, o oaie moarta se odihnea pe terenul de fotbal. Copiii mi-au spus ca e acolo cam de o saptamana.
            In ziua in care s-a topit zapada a aparut noroiul. La oferta cu mormane de gunoi menajer aruncat la intamplare. In ziua in care s-a uscat noroiul a aparut praful. Mult praf. In urma cu cateva zile am surprins un cetatean care-si arunca din masina pungi de plastic pline cu gunoi, pe marginea unui drum judetean. L-am oprit si am fost la un pas sa ne luam la bataie. Omul sustinea ca e gunoiul lui si face ce vrea, eu ii explicam ca odata ce il lasa pe marginea drumului, devine gunoiul meu si al tuturor celor care trec pe acolo.
            Oare asta inseamna „tara tuturor posibilitatilor”? Oare de asta sustin unii cu tarie ca „e bine in Romania”?

Clujul, exemplu rau de prioritati

            Parcul Mare din Cluj e din nou in santier. Mare santier. Abia s-a risipit norul de praf de la constructia stadionului. Dupa cum ne-am obisnuit, incepem cu sfarsitul.
            De ce parc si nu parcari, de ce stadion si nu spital? De ce nu gradinite, scoli, drumuri trasate, indicatoare, cosuri de gunoi, benzi pentru biciclete, putin turism? De ce e parcul si stadionul o prioritate, cand jumate din clujeni stau in cumpana sa se arunce sau nu in Somes, ca nu au job, dar au copii de crescut si datorii la banci si la neamuri? Iesi in parc dupa ce ti-ai facut norma pe ziua respectiva, te plimbi cand stii ca maine ai de unde aduce paine acasa, mergi la meci cand stii ca ai unde merge de urgenta, daca iei un scaun in cap.
            Cati oameni poti angaja in parc sau pe stadion?
           

Copiii si chitarele

            Nu vreau sa mai adaug nimic.

                                                                           

Insistente si prioritati

            In cazul in care nu aveti altceva mai bun de facut, puteti citi despre actiuni de primavara, sau despre lucruri importante care ne lipsesc.
            Am ales sa privesc putin inapoi pentru ca unele lucruri trebuie repetate pana le intelegem.

Secretul succesului sau puterea adresei

            Nu stiu cum am nimerit ieri pe unul din posturile de televiziune care pentru mine sunt echivalentul sucurilor Giusto sau Prima. Adica sunt proaste si periculoase. Si am vazut ce nu credeam ca o sa vad vreodata la tv.
            Un domn cu mutra de politician era intervievat de o doamna aparent desteapta. Si domnul respectiv, cu vreo 3 apelative in fata numelui (profesor doctor idiot in nu stiu ce) explica de ce unii reusesc si altii nu. Totul depinde de numarul apartamentului sau al casei in care stai. Pe bune! Titlul era: cum te influenteaza numarul adresei. Concluziile lor erau ca unele numere sunt fatidice si nu ai nici o sansa daca locuiesti sub influenta lor. Cel mai bun numar de locuit e 7 si divizorii lui 7. Cei care locuiesc in apartamente ce contin nr 7 sunt pasionati de gadgeturi, stiu dinainte ce inovatii vor aparea si vor fi primii care le vor cumpara. Cei care stau la nr 14 sunt de doua ori mai tari decat primii, si asa mai departe.
             Sincer, nu mi-a venit sa rad. Am inteles rapid de ce nu am aparut inca in Forbes, crescand intr-un apartament cu numarul 15. Asa ca, ascultati-l pe dl doctor in imobiliare si numerologie si daca vedeti un apartament cu nr 7 de vanzare, nu ezitati.

Cati copii mor in Romania intr-o zi?

            Ma trec fiori cand vad cat de usor mor copiii in Romania. Si ne purtam atat de normal, pentru ca a devenit obisnuinta.
            Ieri si azi au murit 3 copii prin Arges, plus unul omorat de caini. Plus cine stie cati prin spitale sau in accidente. E mare pacat sa fie ei victimele haosului din tara asta si ale incompetentei unor parinti care nu-i merita. Daca ar bantui foametea si holera, ca in alte parti, am spune ca natura si Dumnezeu nu tine cu noi. Dar Dumnezeu ne lasa sa alegem intre oameni si caini, intre ordine si dezordine.
      
            Anul acesta e la inceput si deja au murit multi copii. Prea multi. In 2012.

Problema articolelor din online

            Am gasit pe bloguri niste articole bune, care expun probleme grave si reale. Le-am urmarit aproximativ o luna. Am concluzionat ca exista o problema in online, care nu tine nici de autor nici de cititor, ci de sistem in sine.
            Articolele nu „dureaza”. Puterea unui text tine, in mare parte, pana la momentul aparitiei urmatorului articol. In incercarea de a tine pasul, discutiile din comentarii sunt abandonate, chiar daca sunt foarte aproape de adevar sau de gasirea unei solutii. Uneori aceste discutii sunt sansa unica de a bate ceva in cuie sau de a scoate din cuie. Dar cum articolul e „ingropat” de cele noi, sansele lui sunt aproape zero, cu exceptia unora care ajung de prin Google.
            E drept ca fluxul de stiri e mare. Dar consider ineficient ca unele discutii bune raman suspendate, odata cu probleme discutate. E la fel ca stivuirea unor dosare neterminate pe birou.

Legi pro cetatean

            In anul 2012 s-a demonstrat in Romania ca e nevoie e de legi care sa protejeze cetateanul. Bine, s-a dat doar una, cea in care barbatul nu mai are voie sa-si bata nevasta, dar rezultatele sunt evidente. In cateva zile, cateva sute de femei s-au plans de violenta in familie.
            Fara un precedent ca cel de la Perla, sper sa urmeze legi care sa protejeze copiii, in primul rand, apoi batranii, sa stie si catateanul ca are un umar pe care sa planga la nevoie. Macar sa stie.

Diferente de pretentii sau aurul din suflet

            Am mai spus despre Gold Rush (Goana dupa aur), de pe Discovery.
            Am urmarit emisiunea si asteptam episodul in care oamenii sa-si faca socotelile, fiind curios cam cat aur (bani) scot intr-un sezon cautatorii de aur. Ei bine, in episodul de azi baietii au tras linie.
            Judecand dupa munca lor, dupa performantele si dimensiunile utilajelor, dupa cele 16 ore de munca pe zi in muntii din Alaska, dupa miile de tone de pamant si piatra procesata, dupa devotamentul si tragerea lor de inima, dupa fericirea lor cand gaseau 10-15 grame dupa o zi,  am crezut ca oamenii fac o mica avere in cele 5 luni.
            8 000 de dolari de caciula! Asta inseamna 1600 $ pe luna, cam 1200 de euro. Daca nu ati vazut emisiunea, va spun eu, cu mana pe inima ca oamenii astia au plecat bucurosi acasa. Si ca in cele 5 luni au muncit pe branci, in ploaie si frig.

                                                                           

Boldea si justitia

             Varianta masculina a Elodiei e Boldea. Omul se indeparteaza linistit, in timp ce stiristii transmit de pe urmele lui, de parca asta ar ajuta.
             Toata lumea se intreaba, toti presupun, toti arata cu degetul. Prea tarziu, Boldea e prea destept. Si prin plecarea lui demonstreaza ca a dat cu tifla unui intreg sistem judiciar. Plus ca lasa sa se inteleaga subtil ca oamenii lui si-au facut partea de treaba.
              Autoritatile se gandesc iar sa modifice legea.

Ce cauta unii in Google

            Azi, in statistici, am vazut ca cineva cauta in google cum sa-mi imbunatatesc prastia. Am concluzionat rapid. Exista copii care stiu sa foloseasca in mod constructiv internetul. Sau exista oameni care inca se considera copii. Exista dorinta de perfectiune si de mai bun, mai bine. Nu e adevarat ca pistoalele sunt la moda. Inca exista luptatori in Romania si vor sa lupte cu eficienta impotriva sistemului.
            Mi-am amintit deasemenea de un articol scris de Cristi.

Cine aplica legea?

            Doi politisti au provocat doua accidente de circulatie. Unul a lovit un biciclist, altul a intrat intr-un autobuz. Se pare ca ambii consumasera alcool.
            De ce nu ni se da dreptul, noua, soferilor, sa-i testam si noi pe agenti cu fiola, cand suntem opriti in trafic?

Investitii inutile

            Pentru ca niste bani trebuie cheltuiti s-au facut tot felul de investitii, mai ales in institutii, suficient de bune ca sa ne permitem sa declaram ca suntem in randul lumii, dar suficient de complicate ca sa nu le stim folosi si sa ramana banii blocati.
            Ma refer la tot felul de tehnologii si programe care au ca scop eliminarea birocratiei si hartogariei, plus eficienta in munca. Degeaba, pentru ca pregatire nu s-a facut sau ma rog, manualele de utilizare sunt in engleza. Si chiar daca s-au investit niste bani, posturile au ramas aceleasi, numarul functionarilor inutili nu s-a redus. E ca si cum intai cumperi mobila si apoi construiesti casa in jurul acesteia.

Doua stiri despre hoti

            Nu pot sa nu scriu despre urmatorii hoti.
            Niste indivizi din Bucuresti au furat o Dacie, ca sa o dezmembreze si sa vanda piesele. Nu vad unde e profitul, mai ales ca trebuie impartit in trei. Doar ca sa ii fac in ciuda prostiei, vreau sa cred ca baietii au vrut sa fure o masina scumpa, dar doar Dacia s-a deschis.
            Niste politisti din Constanta s-au asociat cu hotii de fier vechi din port. Acestia tineau spatele hotilor care furau din vagoane fier si ingrasaminte. Cica primeau procent. Cam 700 de lei.
            Eu vad partea buna a lucrurilor. Sa fie toti hotii din Romania ca acestia!

Focuri de primavara

            Anul trecut au ars multe hectare de padure din cauza plictisitilor care dau foc ierbii de pe campuri. Anul acesta la fel si e doar inceputul. Anii trecuti la fel.
            Interventiile pompierilor costa. Padurile costa. Viata celor intoxicati cu fum costa.
            Revenim la piromani. Cat de idiot trebuie sa fii ca sa aprinzi un camp din apropierea padurilor, mai ales in conditii de vant? Doar sa fie iarba verde. Omul pune chibritul, merge acasa si doarme linistit. Si ce daca arde satul sau padurea?
            Cica autoritatile nu pot gasi vinovatii. Cat de complicat sa fie sa descoperi proprietarul campului ars?

Spovedanii de sofer

           In opt luni am facut cam 35 000 de km prin Europa. Europa de vest. O singura data am intrat in service, dar doar ca sa-mi echilibrez rotile. In doua luni am facut cam 6 000 de km in Romania. Am fost de trei ori in service, de fiecare data cu probleme grave. Doar azi am platit vreo 1 500 de lei. Lei noi. Plus taxa de drum, plus la spalatorie la fiecare doua zile, plus benzina proasta si scumpa.

Direct in lumea buna

           Nu o data am spus ca vrem sa ocolim niste etape obligatorii, doar-doar nu va observa nimeni si vom urca direct in top.
           Edilii satelor din Ardeal, dupa modelul concurentei, uite sau ignora prioritatile. In loc sa explice oamenilor ca munca e sfanta si curatenia necesara, acestia ii modernizeaza direct, fara pregatire. Astfel, fara a numara cei 3 tineri ramasi in sat, prima investitie e terenul de fotbal. Cu tribune si nocturna. Cu gazon importat. Cu garduri inalte. Nu conteaza ca nu exista un spital sau cel putin un cabinet medical. Apoi, inconjurate de gunoaie si de parcari pentru carute, apar parcurile. Cu alei pavate, banci, topogane, teren de baschet. Nu conteaza ca in sat nu exista apa curenta sau canalizare. Apoi, primaria. Un fel de sediu CIA, mai mic, e drept, dar exista camere de filmat pe toate gardurile si geam termopan inclusiv la gura de aerisire. Nu conteaza ca nu exista drum pe care sa ajungi la primarie. Si, ca sa fim europeni religiosi, ditamai biserica, daca se poate cat mai aproape de carciuma. Sa-i fie viata usoara cetateanului. Nu conteaza ca nu exista indicatoare cu numele localitatii, sa stii pe ce lume esti.

Afaceri prospere

            Am intrat intr-un magazin de piese auto sa-mi cumpar un set de becuri. Doamna vanzatoare vorbea la mobil. Am asteptat vreo 2 minute, doamna explica in continuare la telefon cum se pune parul pe bigudiuri. I-am facut semn cu mana. Si-a pus mobilul in palma si mi-a facut semn cu capul sa spun ce vreau.
            -Aveti b...?
            -N-avem!

            E criza, domnule, nu merg afacerile. Si chiar daca ar merge, de ce sa vanda becurile?

Spre civilizare, cu logica si simplitate

           O construcție bună nu se începe niciodată de la acoperiș. E o lege universal valabilă. Pâna la România. Pentru că românii sunt neam ales, unici prin măiestria lor de a face totul invers. Și ne întrebăm de ce nu scapam odata de blestemul meșterului Manole.

           Ecuația e simplă. Comunismul a fost greu, dar s-a terminat. Avem reminescente, bineinteles, dar majoritatea ar trebui sa fie mai puternica. 

           Societate, civilizare, educatie, efort. Niste cuvinte care ar trebui inscriptionate pe bannere si expuse in locuri publice.

   

Somajul prost gandit

            Eu nu pot intelege sistemul somajului. Sa dai bani oamenilor sa stea acasa. Mai ales in Romania, unde diferenta de la somaj la salar o dai pe naveta.
            Pai in tara asta (si nu numai) nu e nimic de facut? Sunt toate la locul lor? Parcurile sunt curate, drumurile trasate, gunoaiele stranse, cladirile zugravite, scolile intretinute, etc? Nu-i mai da omului bani degeaba, da-i bani dar pune-l la lucru, cateva ore pe zi, sa vezi cum se pune tara la punct si cum somerii se specializeaza pe-o meserie. Ca vorba aia, daca tot lucrezi, macar sa iasa un ban.

Loto sau noroc?

            Ce jucator de loto ar alege, din 6 numere, 3 consecutive?
            La extragerea de duminica, 11 martie, cele 6 numere au fost 25  15  43  35  36  37. La extragerea de joi, 15 martie, au iesit numerele 10  11  2  12  49  39.
            Nu joc la loto, dar nu am putut trece cu vederea coincidenta.

Solutie impotriva gruparilor infractionale

            In fiecare grup infractional prins e implicat fie un senator, fie un deputat, fie un judecator sau un politist. Fie toti impreuna. De fapt, asta e reteta. Un politician obraznic si nesimtit, un judecator corupt, un politist cu casa in constructie. Ca sa nu existe probleme si sa mearga treaba struna.
            Astfel de haite aduc prejudicii mari statului. Statul e prea indulgent in acest sens, legea prea permisiva. Dupa ce i-as demite urgent din functii, eu le-as pune in fata doua variante: dai inapoi toti banii furati si primesti doar cativa ani, sa te odihnesti, sau nu platesti si primesti 40 de ani cu executare. Sa nu fie chiar pe viata.

Problemele ingropate prind radacini

            Ieri si azi reporterii Pro Tv au facut doua reportaje cu camera ascunsa in care au dovedit cat e de usor sa cumperi in Romania tot ce vrei, inclusiv pe medici sau pe demnitari. Cu 300 de lei primesti aviz de port-arma chiar daca esti psihopat.
            Astfel de fapte de coruptie s-au mai dovedit si cu alte ocazii. Foarte bine, raul trebuie aratat cu degetul. Dar nu e suficient. De cele mai multe ori ancheta se opreste sau se „pierde” la scurt timp de la prezentare. Se da stirea, se lanseaza cateva exclamari de uimire si atat. Mergem mai departe.
            Problemele identificate nu trebuie abandonate. Trebuie strigate in public, repetate pana se rezolva. Altfel, e munca de Sisif.

Lege fara de lege

            Fiul senatoarei de Vrancea, Placinta, primeste 3 ani cu suspendare, pentru tentativa de omor, talharie si ultraj, desi copilul e un pericol public.
            Invatatoarea care trebuia sa supavegheze copiii ce au cazut in fosa septica a scolii, dintre care o fetita de 8 ani a murit, e pedepsita doar cu reducerea salariului pe o perioada de 6 luni.
            Purtatorul de cuvant al Capitalei, comisarul sef Christian Ciocan, e in cardasie cu infractorii. Apare in fotografii alaturi de dealeri de droguri, camatari, interlopi. Nu e la prima abatere. Pare multumit.
            Sefa Companiei Nationale a Drumurilor, Daniela Draghia, va fi demisa pentru ca dezapezirea de anul acesta nu s-a facut cum trebuie, desi d-na recunoaste anul trecut intr-un interviu ca nu poate sa explice disparitia catorva milioane, plus contractele platite si nerespectate.
            Lista poate continua. La nesfarsit, se pare.

Mentalitatea gresita a celor care fura

            E clar si indiscutabil ca in Romania se fura. Fura statul, fura angajatii la stat, fura prietenii angajatilor de la stat. Ce nu inteleg cei care fura e ca romanul de rand, sursa de bani, e pe cale de disparitie. O parte pleaca, altii se tampesc de-a dreptul, altii se sinucid, altii se retrag in munti. Viitor nu exista, pentru ca junimea e incompetenta prin indiferenta. Nu e o strategie buna sa furi azi tot, fara sa lasi niste bani care sa faca pui, ca sa ai si maine ce fura.

Logica simpla

            In 2010, trenurile din Romania au avut intarzieri de 46.659 de ore, adica vreo 5, 3 ani. In Japonia, 36 de secunde. Romania e mereu ca dupa cutremur, fara cutremure, Japonia o ia mereu de la capat, din ruine.
            Romania e singura tara in care se plateste taxa de drum, desi drumurile sunt inexistente sau impracticabile.
            Romania are mereu curajul si obraznicia sa declare ca e pe drumul cel bun.

Tipic romanesc

            O localitate din Romania, un copac, o casa si cativa muncitori de la primarie.
            In cate alte directii ar fi putut cadea copacul?
            L-au taiat ca nu cumva vantul sa-l rastoarne pe casa.

Incompetentii cu functii

            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii oamenii au sarit in aer la Sighetul Marmatiei. De doua ori.
            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii un bolnav phisic are pistol si omoara oameni intr-un coafor.
            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii o fetita de 10 ani moare in haznaua scolii.
            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii o alta fetita moare de rabie.
            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii drumurile sunt de unica folosinta.
            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii se fura ziua-n amiaza mare.
            Din cauza unor incompetenti care ocupa functii pleci de acasa cu sanse reduse sa te mai intorci.

Cat valoreaza un copil in Romania

            Atat valoreaza un copil in Romania: o moarte in fosa septica a scolii. Sau in spital. Sau arsi de vii. Sau batuti pana la moarte.
            Trei fete au cazut in fosa septica a unei scoli, una dintre ele murind, dupa ce o placa de beton a cedat. In urma cu putin timp un parinte facuse o sesizare conducerii scolii cu privire la pericolul ce-l reprezenta acea placa. Nu s-au luat masuri, desi cu 50 de lei s-ar fi rezolvat problema.
             As vrea sa vad cum arata biroul directorului scolii, birourile inspectorilor scolari, biroul ministrului invatamantului. Mi-e sila de ei, de toti cei care au functii si autoritate in Romania.
             Pana una-alta, ne mai uitam la emisiunea lui Maruta, la Nora pentru mama, la Romanii au talent.

Cu sau fara Dumnezeu

            M-am uitat de cateva ori pe Discovery la Gold Rush (Goana dupa aur). Niste americani extrag aur. Sunt oameni duri, barbati mari si puternici, cu bani si curaj. Oamenii astia lucreaza pe branci si injura cand ceva nu merge. Dar oamenii astia, asa duri cum sunt, nu-si incep ziua de lucru si nici nu mananca seara inainte sa spuna o rugaciune scurta. Isi dau jos castile de protectie, isi lasa capetele in jos si se roaga. Acolo, cu picioarele infipte in pamantul ce contine aur.
            Am trait intre multe popoare. I-am vazut cum dau importanta lui Dumnezeu. Am vazut cum sunt rasplatiti. 
           

Joc simplu de week-end

           Propun un joc de gradinita, asa, ca pentru week-end. Ca suntem obositi.
           Au trecut peste doua luni din an. Va invit sa raspundeti, fiecare in dreptul lui, la intrebarea Tu ce ai facut anul acesta pentru Romania?
           Doar ca sa vedem in ce directie ne indreptam. Pentru ca Romania e dezastru si fiecare umar pus, sau idee, e bine-venita.
           

Viitorul de acum 20 de ani

            Azi am citit intr-un ziar un titlu ce-mi confirma ca traim dupa un calendar gresit. Dacia Sandero lanseaza modelul cu dotari noi-noute: casetofon cu comanda la volan.
            Oare e pe bune? As vrea si eu... cel putin sa vad, daca nu sa ating.

           

Standarde si calitate

            Trebuie sa recunoastem ca in Romania calitatea lasa de dorit. In orice. Masini, constructii, industrie, invatamant, alimentatie, transport, institutii, etc.
            Unde nu exista calitate nu exista standarde. Sau pretentii. Sau cerinte. Romanul se multumeste cu o calitate proasta. Nu numai ca nu vrea ca maine sa fie mai destept decat azi, sau sa o duca mai bine, ci pe zi ce trece isi reduce standardele.
            Emisiunile de la tv sunt tot mai penibile. Reclamele sunt tot mai proaste. Jurnalistii sunt tot mai limitati. Mincinosii sunt tot mai numerosi.
            Ce nu e bun nu se consuma, deci nu se difuzeaza.
           

Ungurii de langa noi

            Timp de patru zile am colindat Austria si Ungaria in lung si-n lat. Am inteles (iar) niste diferente si prioritati. Despre Austria nu spun nimic, o recomand fara resentimente si consider ca e cea mai reusita tara din Europa.
            Ungaria: lovita in plin de criza si afectata la maxim de o politica defectuoasa. Saracie, stres si nesiguranta zilei de maine. Ungurii migreaza pe unde apuca. Magazine goale, case, masini, utilaje, afaceri, toate de vanzare. Orasele mari inca rezista, probabil pentru imagine. In rest se simte mirosul dezastrului.
            Dar... ungurii pastreaza ceva valoros. Politetea. Curatenia. Ordinea. Simtul civic. Am fost in satele dinspre Croatia. Nu exista drum neasfaltat. Nu exista hartii sau pet-uri pe jos. Nu arunca nimeni tigara la intamplare. Nu exista noroi. Tomberoanele sunt la locul lor, masinile sunt curate, statiile de autobuz dotate, drumuri trasate, indicatoare drepte, etc. Oameni primitori si politicosi. Politia in serviciul cetateanului. Pamanturile lucrate. Plus multe biciclete. Ca e o perioada grea si benzina e scumpa.

Diferente in prezentarea stirilor

            O romanca din SUA, Mica Ertegun,  vaduva unui producator de muzica, a donat 30 de milioane de euro Universitatii Oxford. Nu vreau sa discut faptul ca femeia a vrut sa investeasca banii in Romania, in restaurarea si promovarea unor monumente, dar a fost refuzata de autoritatii. 
            Stirea apare pe PROTV, cu titlul „O romanca a donat milioane”. Cand spui „milioane”, se poate intelege 2, 3 sau 5 milioane. De ce nu 30? E o diferenta, de vreo 20 si ceva de milioane. De euro.
            Daca vreun demnitar roman ar fi trimis 100 de conserve de carne sinistratilor din Buzau, la stiri s-ar fi spus „aproape o tona de alimente”.

Sfaturi utile

            Pentru ca televiziunile si presa scrisa sunt ale poporului si pentru popor, vin in ajutorul cetateanului cu sfaturi utile, pentru a-i face viata mai usoara.
            Daca vrei o familie fericita si o dragoste reala, trebuie doar sa trimiti sms la anumite numere de telefon, cu textul „love+numele persoanei dorite”.
            Daca e prea scump uleiul si gatitul e costisitor, comanda tigaia magica Dry Cooker. Nu-ti mai trebuie nimic.
            Daca salariile sunt mici si ai probleme cu banii, suna la Provident si spune adio problemelor.
            Daca esti subnutrit si stresul te doboara, comanda acum suplimentul alimentar ******** si in 3 zile vei fi intr-o forma deplina.
            Daca vrei sa zbori, incearca Rompetrol.
            Daca iti suspectezi partenerul, suna-l pe Ernest.

            Mai multe sfaturi gasiti la capitolul „Mesaje de interes public”
           

Presa din Romania, ineficienta si dezordonata

             In ultima vreme s-au lansat cateva discutii despre calitatea si cantitatea stirilor. S-a vorbit in special despre stirile de pe online, dar cred ca putem duce problema la un nivel general.
             Se simte nevoia unui sistem de filtrare al stirilor. Sunt prea multe si nu mai stii ce sa crezi. N-ar strica putina selectivitate, pentru ca timpul e scurt si omul vrea sa stie ce e cu adevarat important.
             Nu mai exista corectitudine. Nevoia de bani si concurenta indeamna la minciuni si exagerari. Daca un om a ucis, e criminal, indiferent ca-i prieten sau nu cu tac-tu.
             Dezordinea din mass-media, mentinuta in special de jurnalistii care au terminat de fapt agronomia, genereaza o lipsa de incredere. Presa isi pierde astfel puterea si in momentul actual nu mai exista reactii. Doar liste cu sinucigasi, corupti, criminali. Nu exista rezolvari. Azi se prezinta la stiri o problema, maine sa gaseste solutia, poimaine se aplica. Problema dispare.
            

Romania acuza

            Romania acuza Olanda ca exagereaza in incapatanarea de a nu ne lasa in Schengen. Eu zic ca ar trebui sa plecam capul si sa spunem o rugaciune de multumire ca ne mai accepta in UE. Suntem oaia neagra a Europei si incercam sa-i molipsim si pe altii.
            Romania acuza Olanda, in momentul in care se descopera in institutii mafia ce falsifica pasapoarte, cand mari judecatori sunt arestati pentru coruptie, cand copiii mor in spitale sau muscati de caini, etc.
            Romania acuza.

Prostia care ucide copiii

            Sa lasam putin politica, glumele, lepsele, concursurile, etc si sa intelegem de ce mor copiii tarii.
            Ati vazut chipul fetitei moarte de rabie, dupa ce nu a fost tratata corespunzator, in urma muscaturii unui caine? Neglijenta inseamna cand scapi pe jos stetoscopul si faci galagie. Cand un astfel de copil moare, nu mai e neglijenta, e crima.
            Prea multi copii mor din incompetenta parintilor sau a medicilor. Din lipsa de educatie, de bun simt sau de umanitate. Cand parintii nu sunt capabili sa tina un copil in viata, ar trebui sa intervina autoritatile sau medicii. Si invers. Se sa compenseze cumva prostia asta care ucide.
            Parintii se sinucid, dar inainte isi omoara copiii. Cainii sunt protejati, copiii nu. Mor pe capete. Copiii, nu cainii. In spitale bantuie moartea, cu acordul medicilor.

            Imi cer scuze, credeam ca pot scrie despre asta, dar nu pot fi coerent. Am vazut ochii fetitei..., am vazut chipurile copiilor cautati in Lacul Tarnita si nu pot, nu mai stiu ce sa zic, simt doar o ura puternica.
          

Ce inseamna sa ai noroc

            Sau cum scapi de un pumn, la limita bunului simt. Secunda 55.

                                                                                     

La sacrificiu

            In urma cu vreo 20 si ceva de ani jucam fotbal. Oriunde si oricum, in curtea scolii, in fata blocului, pe balcon, in clase. Pe atunci era un singur principiu, o singura strategie, strigata mereu de pe margine sau din teren, aplicata de toti: „Ghirane, intra la sacrificiu! Ba, jucam la sacrificiu!” Sa intri la sacrificiu insemna sa fii dispus sa mori sau sa omori pentru o minge. Ma intoarceam acasa cu capul spart sau cu genunchii zdrobiti. Mama ma intreba: „Ce-ai patit, Ghirane?” Eu raspundeam mandru: „Am intrat la sacrificiu, mama!”
             A trecut vremea si s-au schimbat multe. Oare?