Pe drumuri. De munte

            M-am intors de pe unul din cele mai frumoase si grele drumuri pe care am fost pana acum. Sunt impresionat.
                                                                              

                                                                                     

Fundamentele lumii

            Oricare civilizatie are la baza patru piloni fundamentali: credinta, iubirea, munca si curajul. Cultul muncii si cultul curajului sunt atat de perimate incat nu mai ramane mare lucru de spus despre ele. In unele societati lipsesc cu desavarsire, pentru ca nu mai sunt necesare.

            Credinta. Credinta e subreda, din cauza lipsei acute de incurajari si de exemple. Credinta nu se invata, nu se  propovaduieste, credinta se experimenteaza. Credinta nu se cumpara, nici nu se vinde. E ultima linie de  aparare atunci cand mandria umana impinge la nesabuinta. E mana care te trage sau care te impinge.

            Iubirea. Toate religiile, toate artele, toate filosofiile, toate pledeaza pentru iubire. E idealul suprem, e apogeul fiintei umane. E scopul, rostul, sensul. Si totusi, e cea mai persecutata si vanata stare , pentru ca e singura capabila sa elibereze, prin inlantuire. Ceea ce numim noi azi dragoste e foarte departe de sensul real, pentru ca suntem preocupati sa-i dam nume, nu cinste. La fel ca si in cazul credintei, dragostea se traieste, nu se exprima. Nu se substituie. Nu e un mijloc de a specula oportunitati. Nu are nimic de a face nici cu banii, nici cu imaginea, nici cu cariera. Nici cu logica. Dragostea  e dragoste doar in forma bruta.

             Toate aceste fundamente ale omenirii sunt prost intelese si grav afectate. Uitate din ce in ce mai des, si-au pierdut valoarea, implicit efectul. Rezultatul e evident.

"I-am dat aur pentru fier"

           In 1813, regele Frederik  W. al lll-lea al Prusiei era falit din cauza razboaielor purtate.  Intr-o sclipire de geniu, a ordonat confectionarea  unor cruci mici din fier,  bune de pus la reverul  hainei, pe spatele carora scria „I-am dat aur pentru fier. 1813”. Apoi a cerut femeilor bogate din tara sa-si doneze aurul in schimbul acelor cruci. Femeile s-au inghesuit sa-si arate devotamentul si respectul fata de regele lor cu atata entuziasm, incat a luat nastere un ordin, Ordinul Crucea de Fier.

          Iata deci ce inseamna, ca popor, sa ai incredere in conducatorul tau, iar ca si conducator sa poti conta pe supusii tai. Iata deci ce inseamna sa ceri dand ceva in schimb, la fel de valoros. Iata si cat de departe suntem de aceste concepte, cum conducatorii nu-si merita poporul si cum popoarele nu-si merita conducatorii.

Statui si oameni

Statui si oameni.

Sa nu-ti pierzi niciodata functia

Poti sa-mi iei tot ce-i mai scump pe lume
Poti sa mi le iei ziua si noaptea de vrei
Apoi sa ma lasi singura intr-un loc anume
De unde s-arat tot ce am alor mei,
Dar sa nu-ti pierzi niciodata functia..
Dar sa nu-ti pierzi niciodata functia.

Poti sa ma faci una cu pamantul
Sa ma calci in picioare de-o mie de ori
Sa ma bati cat vrei cu picioarul sau cu pumnul
Sa-ti doresti adesea sa vrei sa ma omori


Dar sa nu-ti pierzi niciodata functia..
Dar sa nu-ti pierzi niciodata functia.


Fiindca atunci am sa vad cat esti de rau
Fiindca atunci am sa vad cat esti de rau
Fiindca atunci am sa vad cat esti de rau
Si chiar as sta cu tine fara nici un rost.
Ai fi om rau, da, da, ai fi om rau.

Poti sa bei tot in afara de apa
Sa ma injuri in public de o mie de ori
Sa te porti cu mine ca si cum as fi o moarta
Sa ma minti si chiar sa ma inseli uneori


Dar sa nu-ti pierzi niciodata functia..
Dar sa nu-ti pierzi niciodata functia.

Fiindca atunci am sa vad cat esti de rau
Fiindca atunci am sa vad cat esti de rau
Fiindca atunci am sa vad cat esti de rau
Si chiar as sta cu tine fara nici un rost.
Ai fi om rau, da, da, ai fi om rau.

Trei concluzii dupa sarbatori

           Romanul masoara calitatea sarbatorilor in functie de banii cheltuiti in timpul acestora. Cu cat hotelul/pensiunea a costat mai mult, indiferent de conditii, cu atat sarbatorile au fost mai... fericite.
           Daca romanul moare vreodata, moare de foame. In 4 ianuarie  toate restaurantele erau pline ochi. Din Vama Bors pana in Cluj nu am gasit loc sa beau o cafea. Mesele erau pline de cartofi prajiti cu mititei, gratare, ceafa, beri. Dupa 10 zile de sarbatoare.
           O mare parte din patronii restaurantelor sunt prosti. De ani de zile stau in parcarea lor goala, in sala goala si se uita peste drum cum clientii se inghesuie la vecini. Nu-si dau seama ca au o problema, un bucatar hot si nepriceput, mancare veche, o cafea proasta, un personal nesimtit.