Depresia, ca stare a societatii

            In acelasi timp in care o parte din Romania avanseaza lent multi romani se zbat inca in saracie. Saracia e mentinuta de sistem cu scopul de a evita civilizarea prin educatie.
            Problema cea mai grava rezultata din acest chin de a trai bine intr-o lume grea e depresia. Depresia nu ca boala, ci ca stare de spirit. Depresia care nu se vede din cauza mastilor dar care se simte. In familii. In societate. Pe langa aspectele fizice, depresia se evidentiaza prin lipsa de respect fata de tine insuti. Prin auto-condamnare. Intrand in acest ritm, implicit dispare respectul fata de ceilalti. O societate in care indivizii nu se respecta sta sub semnul haosului.

Tratat despre injurat

         Reiau acest tratat despre injurat pentru ca nu s-a schimbat nimic.
         De ce injuri? Simplu, raspunde la intrebare: DE CE injuri? Vezi contextul in care injuri cel mai des si incearca sa intelegi ce te determina sa o faci. In cazul in care gasesti o explicatie, de genul ma descarc, ma simt barbat, etc, analizeaza incet injuratura pe care ai spus-o. Vezi verb, substantiv si intreaba-te daca chiar doresti asa ceva. Daca nu doresti, inseamna ca vorbesti aiurea de foarte multe ori intr-o zi.

         Oamenii care injura nu stiu sa se exprime. Pentru ca atunci cand spui ceva de fapt exprimi ceva. O dorinta, o atitudine, o stare. Si nu cred ca toti oamenii doresc acelasi lucru in acelasi timp, atat de des. Cred ca de fapt ei doresc sa exprime altceva. Adica ar dovedi cat mai des ca sunt barbati (in cazul femeilor care injura se schimba putin situatia, ele dorind sa scoata in evidenta ca sunt culte), dar nu stiu cum sa o faca. Prin comportament e prea greu, pentru ca asta ar insemna sa si faca ceea ce spun ca ar face. De fapt atunci cand injuri tu stii ca ceea ce spui e imposibil, sau chiar daca ar fi posibil, n-ai face-o si de aceea o spui cu patos si strigand in gura mare. Practic, modalitatea de a expune celorlalti ca esti barbat/independent demonstreaza exact ca nu esti in stare sa faci ceea ce spui ca faci, ca daca ai fi in stare ai face-o fara sa spui asta in fiecare zi a vietii tale de o mie de ori.

        (Sa ne-ntelegem: aici vorbim de injuraturi tipice si notorii, cele in care declari din toate puterile, nu de cazuri in care vreun autor se crede mai artist si scapa cate un cuvant deocheat luat din dictionare.)

         Apoi sunt unii care cred ca a injura e ceva specific romanesc, ca o traditie care trebuie respectata si lasata urmasilor. Nu, nu e. A injura e ceva inutil si injositor, care spune despre tine ca esti incapabil sa exprimi altfel ceea ce simti.

   

Romani frumosi, autentici

            Dupa cum stiti, romanul e special. Vorbim de romanul autentic, cel nevirusat inca. Romanul e special pentru ca e mandru, curios si are timp. Mai ales pentru ca are timp.
            Avem astfel clasica intrebare din fata bisericii cand oamenii ies impreuna pe usa dupa slujba: Ce faci, ai fost la biserica? Si urmeaza discutia: Da, am fost. Tu? Si eu. Da, te-am vazut. Si eu.
            Mai e o discutie ce merita urmarita atunci cand cineva merge la cineva, de regula vecinii, la sate:
            -No sara buna.
            -Sara buna.
            -Acasa sunteti?
            -Acasa. Hai sezi.
            -Stiti de ce am venit la voi?
            -Nu.
            -Ca sa va spui ceva. Stiti ce-am vrut sa va-ntreb?
            -Intreaba.
            -Nu stiu cum sa va spui, oare n-aveti o lingura de zahar pana maine?