duminică, 22 ianuarie 2012

Se poarta protestul

            Fiecare perioada (lunga sau scurta) e marcata de o anumita moda. Cu siguranta in copilarie ati avut cu totii prastie la un moment dat, apoi salopeta de blugi, apoi au urmat telefoanele mobile, apoi calculatoarele 486, Dallas, apoi Counter-strike, mai nou blogurile, Ipad, etc. Ideea o intelegeti. Spirit de turma sau moda. Toti le-am avut sau le-am dorit.
            Acum se poarta protestul. Sau s-a purtat, cateva zile, ma rog. Ca-i pe sfarsite obiceiul. Se mediatizeaza tot mai putin, oamenii s-au plictisit, mai nou merg copiii sa se distreze, Ponta si Antonescu & Co.
            Romanul nu e serios, nici solidar, nici curajos, nici prea destept. Cei care si-au dat seama de asta au profitat si azi conduc sau incearca sa conduca Romania.

6 comentarii:

  1. Acele caracteristici mentionate de tine au fost poate utile si la nivel de mentinere de stabilitate in mediu si securitate personala la nivel si de supravietuire atat personala cat si de posibila mentinere de coezivitate de grup intr-o tara in care simtul de identitate nationala mai profund decat cel mai superficial cultural de o limba/traditii comune nici nu avea de unde sa se dezvolte din motive clar istorice re populatiile de oameni care au locuit cat de cat mai stabil in timp in acel spatiu geografic. Romania e totodata un stat independent la nivel de stat modern relativ tanar, plus nu a beneficiat de sistem politic democratic de tip modern din sec XIX incoace decat cel mult o generatie, vreo 30 de ani, si aia abia fragmentari si pusi cap la cap. Plus majoritatea populatiei a fost ca activitate de adult de tip iobag sau rob in secolele imediat de dinainte. (Efectiv multumesc bloggerilor Loopoo + Mircea Vladut, ca m-au motivat sa mai citesc si eu de pe wikipedia cate ceva despre istoria regiunii Romaniei, plus chiar si alte regiuni europeene, ca eu am fost chiar tufa la istorie la scoala, reusind performanta ca prima mea nota, chiar la nivel de scoala primara sa fie 2- DOI, apoi la nivel de sc generala efectiv sa lipseasca cu desavarsire, cred ca am luat asa numai 5 de trecere efectiv de mila, si abia spre sfarsit, mai incolo, spre liceu, sa ajunga, pe pile si mita si ochi frumosi si mila, probabil, la 6, ca sa pot sa trec si eu de scolarizarea obligatorie !)

    RăspundețiȘtergere
  2. F important: eu cand scriu chestiile de mai sus, NU incerc sa fac cumva judecati de Valoare comparative re diferite activitati sau profesii de tip adult, sau clase sociale, sau diverse populatii, si NU scriu de loc cu suparare, sau cu bucurie, sau cu nimic deosebit de emotional proeminent, ca sunt efectiv informatii de tip scolar de varsta aprox 12 ani, la citit lectii pt disciplina istorie, si recunosc ca le scriu si repede, posibil superficial + neglijent exprimat, in principal ca sa scap mai repede de teme, dar si pt ca eu nu ma pricep bine la exprimat in scris, si, in general prin cuvinte, ca in real life niciodata nu mi-a placut sa ma exprim prin cuvinte, nici oral, nici in scris, deci chiar ca nu am exercitiu re astfel de comunicare, desi de citit mi-a placut sa citesc pt ca ma simteam mai competent la asa ceva decat la scris, si e si normal pt ca deficitul meu congential central e predominant de expresie lingvistica, nu de receptie lingvistica, insa am si ADHD, care ma face si sa citesc superficial si pe sarite, PLUS, ca aici in Norvegia e prea liniste in jur ca sa ma pot concentra prea bine, stiut fiind ca copiii cu ADHD se concentreaza mai bine la lectii, chiar in mod paradoxal, daca sunt inconjurati de diversi stimuli sonori (nu si vizuali insa) cat mai intensi, de ex TV/muzica dat tare, manele urland sub ferestra, etc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Efectiv cred ca linistea asta generala din Norvegia a contribuit si ea la dezinteresul meu general de a citi orice in ultimul an, desi nici inainte nu prea eram eu interesat de a citi carti in afara de intial multa fictiune in anii copilariei si adolescentei, apoi trecand la din ce in ce mai putina fictiune pana la disparitie, la cateva biografii sau travel essays pe cand aveam cam 20-22 de ani, dupa care am trecut predominant pe politiste, dupa care m-am cam lasat de citit carti in general. Dar l anivel de Info de pe Internet am citit si citesc si acuma, insa de cand sunt in Norvegia in ultimul an vad ca am lasat-o moale pana si cu cititul de pe Internet, deci e clar ca e din cauza ca e MULT prea multa liniste in jur.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca e vorba de perseverenta, curajul si solidaritatea romanilor, amintesc de demonstratia maraton din Piata Universitatii din 1990, care s-a intrerupt pe 13 iunie, dupa cateva luni!
    Cred ca protestele de acum au rolul pozitiv de a constientiza romanii ca intreaga clasa politica nu are solutii si ca nu va fi nici unul dintre partidele vehiculate pana acum sa ne salveze. Nimeni, in afara de noi, romanii, nu ne putem salva. Strainii (iar in aceasta categorie eu includ si clasa politica) nu au interesul asta, indiferent de discursurile si declaratiile politice.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mircea V: eu am scris articolul ca un semnal de alarma. avem noi o problema cu perseverenta. ne lasam prea repede dusi (si adusi) de val, fara sa ne infigem cu picioarele in pamant si sa fim de neclintit. nu vezi cum se sting protestele, in loc sa ia amploare?

    RăspundețiȘtergere