miercuri, 9 februarie 2011

Omul sfinteste locul

          Zilele trecute am gasit chitanta si pliantul unei statiuni din Austria, unde fusesem anul trecut si nu am putut sa nu apreciez inca o data respectul pe care l-am primit acolo, in calitate de client. Pe spatele chitantei scrie: "Va suntem recunoscatori ca ne-ati onorat cu prezenta. Va invitam sa sunati gratuit la numarul ... daca ati avut neplaceri sau nemultumiri." Precizez ca am platit 6 euro pentru o zi, in acest pret fiind inclus accesul la oricare dintre bazine, la parcul de distractii, la terenurile de sport, garderoba, dusuri, etc.
           Mi-am amintit deasemenea de varianta romaneasca a acestei experiente. Nu cu mult timp in urma, motivat de o durere de spate si de dorinta de a ma relaxa, am pornit impreuna cu un prieten spre o statiune aflata undeva in nord-vestul tarii. Cunosteam locul din copilarie, era calm acolo, retras, un peisaj superb, fara aglomeratie, fara muzici asurzitoare sau tineri kamikaze, doar oameni linistiti, mult spatiu verde, parcuri, camping, terenuri de sport, apa vindecatoare. Am lasat nationala pentru un drum judetean. Am facut 30 de kilometri in 2 ore. Viteza a doua si slalom printre cratere. Nici indicatoare, nici marcaje, doar gropi. Am ajuns seara. Am parcat si am dat o tura prin statiune, sa revedem locuri. Oameni putini, liniste, exact ce doream. Pe la 8 ne-am dus la hotel (statiunea are 2 hoteluri de 3 stele, cu nume de pasari), dar la receptie nu era nimeni. Celalalt hotel avea usile inchise, desi in camere era lumina. Am strigat in toate partile, nimeni. Am intalnit doar 2 oameni, unul nu vorbea romaneste iar celalalt ne-a spus ca el  nu se baga. Am sunat la numarul de telefon afisat la receptie, "numar de telefon inexistent". Nu vroiam decat sa ma odihnesc, imi tremurau mainile de la trasul de volan. Am mai dat o tura prin statiune, nimeni care sa ne poata ajuta. Ne-am intors la hotel, nimeni. Cum nu aveam cort, ne-am gandit sa dormim in masina, iar dimineata sa ne cazam. Am cautat un loc linistit, in camping. In momentul in care ma pregateam sa las scaunul, o matahala de om alearga spre noi cu o lanterna, urmat de o haita de caini.
          -Bai, ce faceti aici? Cine v-a dat  voie?
          Am inteles rapid ca e un fel de paza, desi nu avea nici un fel de ecuson, sau uniforma. Eram multumit ca in sfarsit gasisem pe cineva.
          -Buna seara. Am venit in statiune, pentru week-end.
          -Ce buna seara bai, ce statiune? Cum veniti asa, ca la targ? Aveti cort?
          -Nu avem cort, vrem sa stam la hotel, dar nu am gasit pe nimeni la receptie. Ne puteti ajuta?
          Omul se invartea dupa masina, uitandu-se cu lanterna inauntru. Noi ne invarteam dupa el, sa mentinem mereu distanta fata de cainii care ne latrau tot mai tare. Ne baga lanterna in ochi si striga:
          -V-ajut, v-ajut, sa plecati! Cine v-a lasat pe poarta, bai? Cum intrati voi asa, bai, si va instalati aici, ca in padure?
          -Poarta era deschisa si nu era nimeni. De ce nu era nimeni?
          -Nu-i treaba ta, bai, nu faci tu ordine aici. Ia strangeti-va masina si plecati!
          -Domnule, stati putin, nu cred ca intelegeti. Noi am venit in statiune si vrem sa ramanem. Nu era nimeni la hotel...
          - Ce nu era nimeni, bai? La ora asta se vine? Ia luati-va catrafusele...
          -Domnule, am venit mai devreme, la ora 8 nu era nimeni...in fine, nu e o problema, dormim in masina si rezolvam maine...
          -Aici nu doarme nimeni pe tura mea, ai inteles, bai? Ati intrat ilegal, nu dormiti aici...
          -Domn' sef, linistiti-va cainii sa putem discuta ca oamenii. Suntem de buna credinta, va platim acum ce trebuie platit, vrem doar sa dormim pana maine.
          -Aici nu! Dormiti unde vreti pana maine, dar nu intre gardurile mele. Cu asta basta! Eu fac ordinea aici!
          Incepusem sa-mi pierd rabdarea, ma agitau cainii, ma deranja lanterna lui tinuta in ochi, dar stiam ca daca vroiam sa obtin ceva de la omul acesta trebuia sa fiu calm, sa intru in jocul lui, sa-l las sa se simta important. Prietenul meu tremura, obosit, nervos, speriat de caini.
          -Sefule, unde sa dormim? Cel mai apropiat sat e la 30 de kilometri, drumul e imposibil, nu aveti parcare afara, nu pot opri sa dorm pe marginea drumului, in santuri... Nu putem vorbi cu un responsabil, cu un administrator?
           -Io-s nimeni, bai? Nu e niciun administrator aici. Tu crezi ca ma intereseaza unde dormiti? Cine va pune pe drumuri? Ia plecati sau chem politia!
           -Domnule, va platim...
           -Bai, nu striga asa, ca doarme lumea... Pana ma intorc sa dispareti, altfel...
           Ne uitam uimiti unul la celalat in timp ce matahala se indrepta spre poarta. S-a intors inainte sa reusim sa ne hotaram ce facem, cu si mai multi caini dupa el, ca sa reluam aceeasi discutie. Cand am incercat sa-i dau bani, s-a enervat si mai tare. Ne-am gandit sa plecam, dar facusem 200 de kilometri pana aici. Cam in 5 minute soseste un echipaj de politie.
           -Buna seara. Agent X de la unitatea Y. Va rog sa va legitimati.
           Ne-am legitimat, le-am povestit pe scurt politistilor cele intamplate, sperand sa ne dea dreptate.
           -Ati consumat bauturi alcoolice? Care e soferul?
           -Eu sunt soferul, nu am baut nimic, nu beau niciodata, din principiu. Nu vad care e legatura. Nu m-ati oprit in trafic, nu sunt la volan, sunt la 2 metri de masina mea, care e oprita dealtfel...
           -Tinere, nu-mi spui tu mie cum sa-mi fac meseria. Ada, Gigi, fiola!
           -Domn' politist, de ce sa suflu in fiola? Ce legatura are?
           -Comentezi? Vrei sa te duc la post? Pe loc te bag in masina! Crezi ca daca esti din Cluj esti tare? V-ati cam luat-o in cap, voi, astia a lu' Boc! Ia sufla aici!
           Nu te pune cu prostu' ca are mintea odihnita. Am suflat in fiola, de doua ori, ca sa fie sigur. Am asteptat sa-si noteze in carnetel datele masinii, evenimentul si sa ne decida soarta. La un moment dat, celelalt politist, Gigi, observa:
           -Ia uite, sefu, ce murdar li numaru' la astia pe spate!
           Dupa alte discutii, politistul sef ma trage deoparte si-mi spune:
           -Am vorbit cu Gligor, paza, va lasa sa stati aici pana maine dimineata. Da da-ti-i si voi de-o bere, nu fiti gunoieri...ca-i om de treaba. Si sterge-ti jegul ala de pe numar, sa nu ma intorc...
           Prea obositi sa reactionam, am adormit imediat. Dimineata am fost primii la poarta, am platit 25 de lei pe zi pentru masina, inclusiv noaptea precedenta, apoi la hotel, am luat o camera pe 3 zile (trebuie sa fi fost foarte senin in noaptea in care hotelul a primit cele 3 stele), ne-am pregatit si cu voie buna ne-am dus la bazine. Trei bazine are statiunea afara, toate trei erau goale. Unul in renovare, unul pentru copii, iar in cel mai mare tocmai schimbau apa.
           -Nu va suparati, cat dureaza pana se umple bazinul?
           -Hooo, abia acum dam drumul la apa...pe diseara se goleste, maine dimineata bagam apa, pe maine seara o sa fie jumate, duminica e plin...
           -Si noi unde facem baie? De ce nu schimbati apa noaptea? De ce nu ne-a spus nimeni, am platit pe 3 zile... Nu va suparati, cine e directorul aici?
           -Ma, tu crezi ca io vin noaptea sa scuip apa in bazin ca sa ai tu unde sa sari ziua? Ce director, ma...ce director?
           La receptie ne-am certat 2 ore pentru degeaba. La poarta la fel. Baie nu am facut, banii nu i-am primit inapoi. Chitanta nu am primit, pe director nu l-am gasit. Nici in ziua de azi.
          Ce am scris aici e adevarat. Deasemenea e adevarat ca statiunea in sine, ca si amplasare in cadru natural e superba.

5 comentarii:

  1. Şi câteodata mă mir ce proşti sunt oamenii :))
    Daaar... toate astea care le-am citit mi s-au părut fireşti şi normale.

    Serios.

    De aceea nu îmi plac oamenii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Incredibil... :))
    Altii platesc bani grei pentru senzatii tari, si "turism de aventura"...tu o gasesti gratis oriunde mergi in Romania :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu chiar gratis. e ciudat, eu cautam linistea...

      Ștergere