Vazand ce se intampla in Egipt, mi-am amintit de revolutia de la noi, din '89. Ascultam cu tata la radio zgomotul mitralierelor si al tancurilor. Tata mi-a spus ca oamenii trebuie sa moara ca sa traiesc eu mai bine.
S-au schimbat multe de atunci. In bine. Ni s-a dat voie sa privim mai departe. Problema e ca libertatea castigata atunci nu e folosita cum trebuie. Nu cred ca cei care au hotarat sa moara la revolutie au facut asta doar pentru o parte a romanilor. Nu cred ca libertatea ar trebui impartita pe portii, e sansa la care toti au acelasi drept. Nu cred ca revolutionarii au murit pentru diurne consistente, vacante extravagante, masini si chirii de lux. Nu cred ca e corect ca unii sa profite de sacrificul lor mai mult decat altii. Moartea i-a lovit pe toti la fel, lacrimile au fost aceleasi, gesturile au fost supreme. De ce se construiesc imperii pe mormintele lor?
Comunismul a ramas, ca un virus care evolueaza si se perfectioneaza. De fapt acum se pun in practica ideile si invataturile lansate atunci. Acum se aplica teoria. Subtil, mascat, consecvent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu